Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.843
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în B,- - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 395 din 23martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local al municipiului B și Colegiul Tehnic G B, precum și reclamanții intimați, Reclamant, a,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată cauza a fost lăsată în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub numărul -, la data de 19.02.2009 reclamanții:, și, prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului B, Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G B, să se dispună:
- obligarea acestor pârâți la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale începând cu data de 1.01.2007 și până la data de 1.10. 2007, decurgând din aplicarea salariului minim garantat pe țară de 880 lei ce a fost stabilit prin art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 intrat în vigoare la 01.01.2007, pentru persoanele încadrate pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare;
- obligarea la daune interese pentru plata cu întârziere a acestor drepturi reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și dobânda legală aferentă.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 28 alin.2 din Legea Sindicatelor, art. 40 (1) și art.40 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895 din 29.11.2006 art.161 (4) Codul Muncii raportat la art. 998, 999 cod civil art.3 din Legea nr.356/2002, nr.HG538/2001, art.274 Cod procedură civilă.
În motivarea acțiunii arată că potrivit art.40 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr.2895 din 29.11.2006 începând cu 1.01.2007 salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 88o lei. Potrivit art.3 alin.1 lit.a Contractul colectiv este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social iar așa cum rezultă din anexa 7 Ministerul Educației, Cercetării și T este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Textul contractului reglementează anumiți coeficienți de ierarhizare respectiv:
a) muncitori:
1. necalificați = 1,
2. calificați = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
iar Ministerul Educației și Cercetării este parte semnatară a contractului și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia. Cu toate acestea, începând cu 1.01.2007 nu au fost respectate clauzele contractului colectiv de muncă.
Prin neplata la timp a diferențelor salariale solicitate persoanele îndreptățite au fost prejudiciate pe de o parte prin acțiunea de devalorizare a inflației iar pe de altă parte prim lipsirea de folosință a banilor fiind aplicabile dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au depus adresa nr.197/10.02.2009 emisă de pârâtul Colegiul Tehnic "Gh. "
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și lipsei calității sale procesuale pasive.
A precizat că sunt aplicabile dispozițiile art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă întrucât cererea de chemare în judecată comunicată Ministerului nu cuprinde semnătura reprezentantului reclamanților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive a considerat că întrucât nu există raporturi de muncă între minister și reclamanți,instituția nu poate fi ținută să plătească eventuale drepturi salariale restante.
Pe de altă parte potrivit /2001 ȘI OUG 32/2001 drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt asigurate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale
Pe fondul cauzei, a considerat că potrivit art.3 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și a căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Această prevedere este în acord cu disp. art.12 alin.1 din legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă în care se arată că prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 la 440 lei ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile cu studii superioare este utilizabil la negocierea salariului personalului contractual care negociază drepturi salariale prin contracte colective sau individuale de muncă și nu pentru salariații din sectorul bugetar. În acest sector pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin HG, 1825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
În concluzie a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.395 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșaniar espins excepția nulității cereri invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B;
-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B;
-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, prin Sindicatul Invățământului Preuniversitar B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G
-a obligat pârâții Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G B să calculeze și să plătească reclamanților susmenționați diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 -01.04.2008;
-a obligat pârâții Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G B să calculeze și să plătească reclamanților, diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 -01.10.2007;
-a obligat pârâții Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G B să calculeze și să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de OG 9/2000 de la 19.02.2009 până la data plății efective;
-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și B, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local B, Colegiul Tehnic G
Tribunalul a soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză, respingând mai întâi excepția nulității cererii întrucât în ședința publică din 23.03.2009, avocat a semnat acțiunea, în baza împuternicirii nr. 20 din 17.02.2009 depusă la dosar.
Pe fond, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și B întrucât această instituție (ca de altfel și ceilalți pârâți) are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, este necesară judecata în contradictoriu cu toți pârâții în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Așa cum arată art. 10 din HG 538/2001 n vederea cuprinderii în bugetul instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat a finanțării proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, asigurată din bugetele locale, se procedează astfel:
a) Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării criteriile și standardele pentru stabilirea finanțării proporționale a instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă criteriile și standardele după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
b) Pe baza criteriilor și standardelor aprobate Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat propune Ministerului Educației și Cercetării costurile medii anuale orientative pe elev/preșcolar, pe niveluri și profiluri de instruire, în funcție de care se stabilește finanțarea proporțională.
Ministerul Educației și Cercetării aprobă costurile medii anuale orientative după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă.
c) După aprobare costurile medii anuale orientative se comunică de către Ministerul Educației și Cercetării inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului B, în vederea stabilirii necesarului de fonduri pentru finanțarea proporțională.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că în discuție sunt două chestiuni privitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007 cât și aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar din
Potrivit art.12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Instanța de fond a mai avut în vedere faptul că prin Legea 130/1996 art.8 alin.4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art.239 ).
Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr.5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați,calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală,personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri studii superioare de scurtă durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art.8 cât și al Legii 53/2003 art.239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educației,Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835
Tribunalul analizând susținerile pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și a constatat că în prevederile Legii 128/1997 și OUG 24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art.12 din Legea 130/1996.
România a ratificat în 1958 prin decretul 352 convenția Organizației Internaționale a nr. 98 privind aplicarea principiilor de drept de organizare și negociere colectivă care prevede prin art. 4 că părțile contractante înțeleg să sprijine și să respecte încheierea contractelor colective de muncă, respectiv să dea eficiență clauzelor cuprinse în aceste contracte colective de muncă în vederea reglementării prin acest mijloc a condițiilor de angajare.
În acord cu aceste dispoziții, prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2895/2006 au fost stipulate în mod valabil și respectiv și-au produs efectele ori urmează să-și producă efectele și de aceea, instanța constată că acestea sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației Cercetării și
Din adresa nr.197 din data de 10.02.2009 eliberată de unitatea școlară rezultă că reclamanții au avut următoarele salarii de bază brute la 01.01.2007:
- 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 451 lei; - 498 lei; - 498 lei; - 498 lei; - 600 lei; - 530 lei; - 451 lei; - 451 lei; a - 451 lei.
Salarizarea reclamanților îngrijitori, paznici sau muncitori calificați în cadrul pârâtului Colegiul Tehnic G a fost stabilită prin OUG 10/2007 și respectiv OUG 10/2008 pentru intervalul 01.01.2007-31.12.2008
În baza art. 40 din Contractul Colectiv de muncă aceștia trebuiau să beneficieze de un salariu minim brut de cel puțin 528 lei, obținut prin înmulțirea sumei de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare de 1,2.
Pentru reclamanții, a căror salariu de bază brut este mai mic li se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Întrucât prin cele două ordonanțe 10/2007 și 10/2008 salariile de bază au fost majorate succesiv diferențele de drepturi salariale se cuvin pentru intervale de timp diferențiate după cum urmează:
- reclamanților, li se cuvine diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 -01.04.2008.
- reclamanților, li se cuvine diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 -01.10.2007.
Reclamanții, și care aveau un salariu de bază brut mai mare de 528 lei nu au dreptul la diferențe salariale nefiind aplicabil art.40 din Contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Educației Cercetării și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
A arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit capacitatea sa procesuală pasivă întrucât calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din legea nr.53/2003 - Codul muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Potrivit art.25 din legea nr.128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz Ministerul Educației, Cercetării și în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În nici un caz Ministerul Educației Cercetării și nu are calitate de angajator față de reclamantă întrucât, nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință (nu desfășoară proces instructiv educativ), încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Mai mult Ministerul Educației, Cercetării și nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei, a precizat că în mod greșit, instanța de fond reținut faptul că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996.".
Instanța de fond creează norme juridice, în condițiile în care legiuitorul a statuat în art. 12 din Legea nr. 130/2006 faptul că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Astfel, în cuprinsul legii nr.128/1997 sunt reglementate "Condițiile de salarizare a personalului didactic și didactic ". În speță, sunt aplicabile (în funcție de calificarea reclamanților) prevederile OG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază la sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică și OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, reglementează care este salariul cadrului didactic. Practic prin prevederile acestei ordonanțe de urgență sunt stabilite cuantumul drepturilor salariale care se cuvin cadrelor didactice, în conformitate cu prevederile art.12 din legea nr.130/1996.
Potrivit art.3 (2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010: "Contractele colective de muncă se pot încheia pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Personalul contractual didactic și didactic auxiliar din unitățile bugetare de învățământ, este salariat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ.
Pentru personalul nedidactic din unitățile de învățământ salariile de bază se stabilesc între limitele minime și maxime aferente funcțiilor din anexele OG nr.10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Instanța de fond a reținut motive contradictorii în motivarea sentinței civile recurate, fiind incidente prevederile art.304 (7) Cod procedură civilă.
Astfel, în considerentele sentinței civile instanța de fond a reținut calitatea procesual pasivă a, însă în dispozitivul sentinței civile atacate nu s-a reținut în sarcina nici obligație.
Din dispozitivul sentinței civile atacate rezultă în mod clar instituțiile obligate să calculeze și să plătească drepturile salariale solicitate în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, în mod nelegal instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, Cercetării și, fără ca în dispozitivul sentinței să se rețină vreo obligație în sarcina ministerului.
Față de cele de mai sus solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând recursul declarat în cauză care se încadrează în drept în dispozițiile art. 304 pct.7, și 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reține astfel Curtea că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în parte sentința civilă atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, și va menține celelalte dispoziții ale acesteia.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, cu sediul în B,- - 30, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 395 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 395 din 23 martie 2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored.
Ex.2/09.07.2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:Drepturi bănești. Admis în parte acțiunea.
II. - Soluția în recurs:Admite recursul declarat de pârâtul Modifică în parte sentința sentința nr.395 din 23.03.2009 a Tribunalului Botoșani în sensul că respinge acțiuneaca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
SECȚIA CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
- TRIBUNALUL BOTOȘANI II.-CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 395/23.03.2009Decizia civilă nr.843/11.06.2009
Dosar nr.-Dosar nr-
Președinte: Președinte: - -
Judecător: Judecători: - -
Asistent judiciar:- -
Asistent judiciar
Dispozițiile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național invocat de reclamanți nu poate fi aplicat acestora întrucât în cazul lor drepturile salariale au fost stabilite prin dispoziții legale iar art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 interzice negocierea clauzelor referitoare la drepturi ale căror acordare și conținut sunt stabilite prin dispoziții lega
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
