Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 876/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 876/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 53 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza n pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înaintată la 20 martie 2008 la Tribunalul Harghita, reclamanții, au chemat în judecată Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor prin DGFP H, solicitând:
- obligarea pârâților la calcularea și plata sporului de lucru la calculator, respectiv 15% din salarul de bază brut, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare, cu aplicarea reactualizării în funcție de indicele de inflație;
- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate;
- obligarea pârâților la acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data de 1 aprilie 2005 și în continuare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt discriminați față de alte categorii de salariați prin nerecunoașterea drepturilor solicitate. De asemenea, lucrând în condiții vătămătoare, are dreptul la un concediu de odihnă suplimentar.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii arătând că pentru lucrul la calculator reclamanții beneficiază de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, care nu poate fi acordat de două ori. Prin întâmpinare, pârâții Ministerul Finanțelor și H au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive.
În drept reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe dispozițiile art.6, 40 și 142 din Codul muncii, coroborat cu art.48 din Legea nr.50/1995 și art.14 din Legea nr.56/1996.
Prin încheierea civilă din 25 iunie 2008, Tribunalul Harghita în temeiul art.II din OUG nr.75/2008, a dispus trimiterea dosarului spre soluționare în primă instanță, Curții de Apel Tg-
Prin sentința civilă mr.53 din 4 noiembrie 2008 acestei instanțe, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și s-a admis în parte acțiunea reclamanților obligând pârâții la acordarea în favoarea fiecărui reclamant a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, începând cu data de 4 noiembrie 2008 și în continuare, atâta timp cât reclamanții lucrează în condiții vătămătoare. S-au respins restul pretențiilor solicitate de reclamanți, respectiv sporul de lucru la calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut, pentru perioada 1 aprilie 2005 și până în prezent.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, conform art.22 din OG nr.8/2007, neexistând nici un alt temei legal pentru acordarea sporului distinct de lucru la calculator. Pentru acordarea concediului de odihnă suplimentar cu trei zile lucrătoare anual, instanța de fond a făcut aplicațiunea art.142 Codul muncii (norma generală), coroborat cu art.65 alin.1 din Legea nr.567/2004 (norma specială).
Împotriva sentinței civile menționate Ministerul Justiției și Libertăților a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii integrale a acțiunii civile a invocându-se motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
În opinia recurentului hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, întrucât concediul anual de odihnă al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementat prin legea specială, respectiv art.65 din Legea nr.567/2004, în sensul că acest personal beneficiază anul de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Această normă specială are prioritate față de norma generală prevăzută de Codul muncii în art.142, nefiind admisibilă prelungirea concediului anual de odihnă al persoanelor care lucrează la calculator cu 3 zile anual.
Recursul dedus judecății este fondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare". Dispoziția legală enunțată are un caracter special, având prioritate față de dispozițiile Codului muncii, reclamanții neputând invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
De altfel, potrivit art.1 alin.2 din Codul muncii, dispozițiile acestui cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare,însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În fine, prin mai multe decizii emise recent de Curtea Constituțională, obligatorii pentru instanțe, s-a statuat că în aplicațiunea art.27 din OG nr.137/2000 instanțele de judecată nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în caz contrar, fiind vorba de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Așa fiind, în baza celor expuse, și constatând incidența motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul declarat și a se modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii formulate de reclamanți. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii recurate, vizând excepțiile invocate de Ministerul Finanțelor prin DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.53 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Tg-
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales în G,-, județul
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
26.05.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
