Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 867/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Primarul orașului S, cu sediul în S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2923 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 2923 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți, prin reprezentant legal, lider de sindicat, împotriva pârâților Primarul - ordonatorul de credite al primăriei orașului S și Consiliul Local al orașului S; a obligat pârâții să acorde reclamanților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu luna noiembrie 2005, asume actualizate conform indicelui de inflație, calculate până la data plății efective; a obligat pârâții să acorde aceste drepturi pe seama reclamanților și în continuare, cât timp aceștia vor îndeplini calitatea de salariați ai Primăriei orașului S; a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul orașului S și a solicitat casarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei, să se dispună respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.
În motivarea recursului declarat de Primarul orașului s-a invocat, în primul rând, faptul că de când acesta îndeplinește funcția de primar, reclamanții nu au depus o cerere privind acordarea indemnizației de dispozitiv, fapt considerat de instanța de fond fără relevanță, însă, în opinia recurentului, concluzia instanței de fond este greșită, întrucât acordarea sporului necesită o contraprestație din partea salariaților, adică de a sta la dispoziția angajatorului în anumite intervale de timp, or, dacă acestea nu au fost stabilite de comun acord, nici contraprestația nu s-a efectuat de către angajați. În continuare recurentul arată că sporul respectiv nu a fost cuprinsă nici în contractul colectiv de muncă încheiat cu sindicatul liber "", astfel cheltuielile pentru acordarea sporului de dispozitiv nu au fost cuprinse în bugetul local al orașului, nefiind posibilă plata lor.
De asemenea, recurentul precizează că instituția primăriei nu intră în categoria prevăzută de Ordinul nr. 496/2003 al MAI.
Referitor la fondul cauzei, s-a invocat faptul că din coroborarea prevederilor Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului nr. 496/2003, rezultă fără echivoc că sporul solicitat de reclamanți este acordat personalului militar și civil care își desfășoară activitatea într-un anumit cadru care presupune anumite privațiuni precum rămânerea în dispozitiv.
Instanța de fond a apreciat că aceste acte normative îi vizează și pe reclamanți, care-și desfășoară activitatea ca personal civil în domeniul activității publice, însă salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice precum și din celelalte unități bugetare este stabilit prin alte legi.
În drept, s-au invocat prevederile Codului muncii, al Ordinului nr. 496/2003, a Legii nr. 215/2001, precum și prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată reclamanții au solicitat respingerea recursului declarat de pârât, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții din prezenta cauză care fac parte din aparatul de specialitate al Primarului orașului S au solicitat, în contradictoriu cu Primarul orașului S și Consiliul Local S, obligarea acestora la acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salarul de bază al fiecărui reclamant începând cu luna noiembrie 2005 și în continuare.
Prin sentința atacată acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă și pârâții au fost obligați la plata sporului solicitat de reclamanți.
Prin recursul formulat, recurentul a invocat faptul că din coroborarea prevederilor Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului nr. 496/2003, rezultă fără echivoc că sporul solicitat de reclamanți este acordat personalului militar și civil care își desfășoară activitatea într-un anumit cadru care presupune anumite privațiuni precum rămânerea în dispozitiv.
Referitor la fondul cauzei, trebuie avut în vedere faptul că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din cadrul instituțiilor prevăzute la art.1 beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat conform prevederilor OUG nr.63/2003.
Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.
Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administrației și Internelor îndrumă și sprijină autoritățile publice locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale.
Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forță juridică deplină și, în cazul neîndeplinirii unor condiții de validitate își produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulității de către organul competent.
De altfel, discriminarea dintre cele două categorii de salariați nu se justifică, deoarece potrivit art.47 din Legea 138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar.
Rezultă că ambele categorii au același statut și salarizare prevăzute în OG nr.10/2007 respectiv OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Leghea nr.154/1998, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Astfel, instanța apreciază că în speță există o situație identică și prin neacordarea sporului de dispozitiv s-ar încălca disp.art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare, fiind incidente dispozițiile OG nr.137/2000.
Față de cele ce preced, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul orașului S, cu sediul în S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2923 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-20.05.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
