Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9963/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9963
Ședința publică de la 14 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 468/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind unitatea recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina a fost repusă pe rol, unitatea dând curs solicitărilor adresei la dosar fiind depuse foile de prezență, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus concluzii scrise.
Intimatul-reclamant învederează că foile de prezență depuse la dosar de unitate sunt întocmite în baza condicii de prezență, însă nu este întocmai cu aceasta. Interpelat fiind, nu cere amânarea judecății pentru a cunoaște înscrisurile depuse de recurentă și a-și formula apărarea în raport de acestea.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimatul-reclamant pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate ca temeinică și legală. Depune la dosar borderou de cheltuieli și cere cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 nov.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA O, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești pentru perioada 2004 - nov.2007 reprezentând muncă suplimentară.
In motivarea acțiunii a arătat că este încadrat cu contract de muncă la societatea pârâtă, îndeplinind funcția de maistru și că în perioada menționată a lucrat în zilele de sâmbătă, considerate sărbători legale, angajatorul nu i-a asigurat compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 zile potrivit art. 119 al.1 și 2 Codul muncii, astfel că, beneficiază pentru munca prestată în aceste zile de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, conform art.41 al.3 lit. c din la nivel național.
A precizat că orele prestate pentru munca suplimentară erau consemnate și ținute în evidență atât de conducătorul locului de muncă (inginer producție), cât și de șef serviciu
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că, acordarea eventualelor drepturi bănești pentru perioada ianuarie 2004 - 2004, este prescrisă prin împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, iar pentru munca suplimentară prestată din 2004 și până în 2007, reclamantul a fost plătit. Prin acord tacit realizat cu Sindicatul, plata pentru orele suplimentare s-a efectuat prin acordarea de tichete de masă, această variantă fiind dorită de salariați, deoarece c/val. tichetelor de masă nu se impozitează.
Pârâta a depus în copie actele de care a înțeles să se servească în apărare.
La cererea reclamantului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a avut ca obiective să verifice dacă în perioada 2004 - 2007, reclamantul a desfășurat activitate în zilele de sâmbătă, fiind sărbători legale, dacă a fost plătit, dacă i s-a acordat timp liber corespunzător, În caz contrar să se stabilească cuantumul acestora și de asemenea să verifice situația dacă pentru aceste zile lucrate, s-au acordat tichete de masă.
Expertiza contabilă a fost efectuată de expertul contabil, părțile nefăcând obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de acesta.
Prin sentința nr. 468/25.02.2008 Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în O, B-dul - de nr.5..9, județul M împotriva pârâtei SC SA cu sediul în O, B-dul - de nr.26, jud.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.530 lei, netă și actualizată în raport de inflație, reprezentând contravaloare ore suplimentare și 500 lei cheltuieli de judecată.
In raport de probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte, îndeplinind funcția de maistru.
Conform raportului de expertiză, reclamantul în perioada 2004 - 2007, lucrat în zilele de sâmbăta și uneori, duminica, respectiv un număr de 677 ore și din care i s-au scăzut orele efectuate pentru zilele de sărbători de Paști din perioada 4 - 13 aprilie 2007, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.3/19.02.3007, nu a fost plătit pentru aceste ore și nici nu i s-au acordat zile libere în compensare.
Potrivit prev. art. 119 Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile, după efectuarea acesteia, iar potrivit art. 120 Codul muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia, sporul stabilindu-se prin negociere în cadrul Contractului Colectiv de Muncă sau după caz, Contractului individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Având în vedere sporurile de 100% și 50% stabilite în Contractul Colectiv de Muncă, expertiza a calculat c/val. orelor suplimentare lucrate de reclamant, suma fiind de 3.530 lei, netă și actualizată în raport de inflație.
Susținerea pârâtei că orele suplimentare au fost compensate cu tichete de masă, este neîntemeiată, deoarece nu a fost dovedită.
In consecință, în raport de considerentele expuse se va admite acțiunea și pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 3.530 lei, netă și actualizată în raport de inflație pentru orele suplimentare lucrate.
In raport de prev. art. 274.civ Cod Penal, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că reclamantul a fost încadrat în funcția de maistru iar potrivit dispozițiilor art.35 alin.3 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ,salarizarea s-a făcut în acord direct și în acord indirect,reclamantul încadrându-se în prima categorie,a personalului direct productiv.
Așa cum rezultă din documentele deținute de societate (structura organizatorică,program de lucru)în perioada 2004-ianuarie 2005 s-a lucrat în patru schimburi.Din această structură a programului rezultă acordarea orelor libere plătite corespunzător,care a fost efectivă.
Programul în trei schimburi începe din 01 02 2005.
Recurentul a susținut că pentru acest motiv expertul,în mod greșit,a stabilit în anexa nr.2,Situația sâmbetelor și duminicilor lucrate în perioada 2004-ianuarie 2007"că în perioada 2004-ianuarie 2005,reclamantul ar fi lucrat 120 de ore suplimentare(40+32+48-pozițiile 1,2 și 3din anexă),contravaloarea acestor ore urmând a fi scăzută din suma totală datorată reclamantului.
De asemenea,cele 16 ore reținute ca lucrate suplimentar în februarie 2007 și 8 ore în aprilie 2007 au fost lucrate pentru zilele acordate de sărbătorile de Paști ale anului 2007,prin Hotărârea Consiliului de Administrație stabilindu-se o vacanță de o săptămână.
Prin Hotărârea nr.5/18 02 2005 CA al SC. SA s-a stabilit că va fi analizată lunar cheltuiala cu munca vie și în funcție de producția realizată,marfa de calitatea,C" și bonificația suportată se va emite hotărâre CA cu procentul de penalitate aplicat.
În funcție de procentul astfel stabilit,s-a aplicat și procentul de salarizare iar reclamantul a fost salarizat în acord direct,în strânsă legătură cu producția realizată.
Recurentul a mai arătat că în perioada 2006-septembrie 2007,deși producția nu s-a realizat 100 %,salariul a fost plătit 100%.
A mai susținut că expertul nu a ținut seama nici de cererile de învoire formulate de reclamant și nici de tichetele de masă reprezentând contravaloarea orelor plătite de societate și care trebuiau scăzute din suma totală datorată.
Recurentul a depus la dosar cererile formulate de intimat pentru acordarea unor zile libere,evidența cu producția realizată în perioada aprilie 2005- decembrie 2006,protocolul încheiat la data de 30 august 2007.
La data de 13 08 2008,intimatul a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri depunându-se în acest sens foile colective de prezență pentru perioada martie 2005 și aprilie -mai 2006.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Dreptul la repaus săptămânal este un drept garantat de art.37 alin.2 din Constituție iar angajatorii sunt obligați să respecte acest drept.
Conform art. 132 alin.1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Interpretând aceste dispoziții legale se ajunge la concluzia că,atunci când nu se acordă repausul sâmbăta și duminica,este obligatoriu ca repausul să se acorde în alte zile din săptămână.
Însă acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează,obligatoriu, cu sporul stabilit de art.132 alin.3 și 5 Codul muncii.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul programului normal de lucru, nu numai în cazul în care, în timpul repausului săptămânal, a prestat ore suplimentare deoarece dispozițiile legale nu fac nicio distincție în acest sens
În concluzie,atunci când un salariat prestează muncă în zilele de repaus săptămânal,angajatorul trebuie să achite salariu aferent muncii prestate în aceste condiții,sporul prevăzut de art.132 alin.3 Codul muncii și să-i acorde zi liberă într-o altă zi din săptămână.
Acesta este motivul pentru care în raportul de expertiză apar două variante de calcul,adică o variantă în care s-a efectuat calculul doar pentru sporul neacordat,constatându-se că salariul pentru munca prestată în aceste ore a fost plătit, și o altă variantă în care s-a calculat salariul care nu a fost plătit pentru munca prestată în aceste condiții plus sporul neacordat.
Prin art. 40 alin .3 lit. din CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2005 - 2006 nr. 20.01 din 31 ianuarie 2005 s-a prevăzut că, pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază, până la 120 de ore/salariat/an iar pentru ceea ce depășește 120 de ore/salariat/an se plătește cu un spor de 50% din salariul de bază.
În cauza de față,după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză,intimatul a prestat activitate în zilele de repaus săptămânal în perioada 2004-octombrie 2007, nu a beneficiat de repaus în alte zile ale săptămânii și de sporul prevăzut de art.132 Codul muncii.
Mai mult,expertul a concluzionat că,comparând orele lucrate înscrise în ștatele de plată cu orele din condicile de prezență, există diferențe și a ajuns la concluzia că,în cazul unor sâmbete lucrate nu numai că nu s-a acordat sporul de 100% prevăzut în contractul colectiv de muncă dar pentru unele dintre ele nu s-a plătit nici contravaloarea muncii prestată în aceste ore,acesta fiind motivul pentru care a întocmit anexa 1.
Cu privire la motivul de recurs invocat în sensul că în mod greșit s-au reținut și cele 16 ore ca fiind lucrate suplimentar,deși au fost lucrate pentru zilele libere acordate pentru sărbătorile de Paști din anul 2007,Curtea constată că este nefondat deoarece nu au fost luate în calcul,expertul reținând că sâmbetele de 28 februarie,3,10,17,24,31 martie au fost lucrate pentru perioada sărbătorilor de Paști iar în anexa nr.2(fila 60 dosar fond), deși în martie 2007 sunt menționate ca fiind lucrate zilele de sâmbăta,la final,când este efectuat calculul apare 0.
Cu privire la susținerea recurentei că intimatul a fost salarizat în acord direct adică în raport de producția realizată și că deși producția nu a fost realizată 100%,salariul s-a plătit integral Curtea constată că nu a administrat nicio probă în acest sens nici în fața instanței de fond și nici în faza recursului,respectiv nu a dovedit că înțelegerea între angajat și angajator a fost să fie salarizat în raport de procentul de realizare a producției,iar conform art.287 Codul muncii,sarcina probei în litigiile de muncă aparține angajatorului.
Simplele evidențe cu privire la producția realizată în perioada aprilie 2005-decembrie 2006,depuse la dosarul cauzei,nu sunt de natură să conducă la concluzia că angajatorul și salariatul s-au înțeles ca forma de salarizare să fie în acord direct.
Critica formulată cu privire la faptul că nu s-a ținut cont de învoirile acordate la cererea reclamantului este fondată deoarece,din înscrisurile depuse la dosar respectiv cererile formulate de intimat privind acordarea unor zile libere și foile colective de prezență, rezultă că pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta s-au acordat zile libere plătite în 29 05 206,28 03 2006,17 04 2006.
În foile colective de prezență,la datele mai sus arătate,deși intimatul a fost învoit și a lipsit,apare ca prezent și au fost plătite drepturile salariale ca atare.
Procedând în acest mod,angajatorul a plătit doar salariu pentru munca prestată în zilele de sâmbătă dar nu a achitat și sporul cuvenit astfel că instanța va diminua suma stabilită de expert doar cu salariu care a fost achitat prin acordarea unei zile libere plătite în zilele de 29 05 206,28 03 2006,17 04 2006 și va obliga doar la plata sporului cuvenit.
Ultima critică formulată de recurent privind acordarea pentru orele suplimentare a tichetelor de masă,este nefondată deoarece tichetele de masă se acordă, conform art.1 din Legea nr.142/1998 sub forma unei alocații individuale de hrană, suportată integral pe costuri de angajator,iar folosirea acestora este limitată numai la cumpărarea de produse alimentare.
Apărarea recurentului nu poate fi primită deoarece se invocă existența unui mod de transformare a obligației de plată a drepturilor de natură salarială corespunzătoare muncii în zilele de repaus săptămânal.
Susține faptul că a intervenit o novație prin schimbarea obiectului,părțile convenind ca,în schimbul sumei de bani,salariatul să primească tichete de masă.Pentru a reține ca valabilă novația,este obligatoriu ca părțile să-și fi exprimat în mod expres intenția de a întrucât,potrivit art.1130 Cod civil,novația nu se prezumă.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unei voințe clar exprimate în sensul schimbării obiectului obligației, Curtea reține că pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal,salariatul trebuie să primească drepturi salariale astfel încât să aibă libertatea să dispună,în mod liber,de contravaloarea muncii prestate.
În consecință,Curtea în conformitate cu art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,urmează să admită recursul să modifice sentința în sensul că va obliga pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și a sporului neacordate respectiv suma netă de 3010 lei, sumă ce a fost reactualizată până în decembrie 2007 și care va fi actualizată la data plății în raport de data fiecărei scadențe lunare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 468/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că obligă pârâta către reclamant la plata sumei nete de 3010 lei, sumă ce va fi actualizată la data plății în raport de data fiecărei scadențe lunare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
11 12 2008/4ex
Jud.fond.
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
