Speta Legea 10/2001. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții Primarul comunei și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.887/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați și avocat, lipsă fiind pârâții apelanți Primarul comunei și Consiliul Local.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.887/05.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în parte contestația formulată de către contestatorii și împotriva Dispoziției nr.136/27.10.2008 emisă de către Primarul comunei, jud. T, pe care a anulat-o în întregime și a respins în rest contestația reclamanților, cu privire la capătul de cerere vizând obligarea Primarului la emiterea unei noi dispoziții motivate privind soluționarea în fond a notificării și acordării de măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001-republicată, recunoscând validitatea Dispoziției nr.42/19.09.2005 emisă de Primarul comunei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat în esență că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru o serie de imobile naționalizate în cursul anilor 1981-1983 în baza Decretului nr.223/1974, fără plata despăgubirilor, iar notificarea reclamanților a fost soluționată prin Dispoziția motivată nr.42 din 19 septembrie 2005, emisă de Primarul comunei, prin care s-a stabilit că reclamanții sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 și că acestora i se cuvin măsuri reparatorii în baza aceleiași legi pentru imobilul naționalizat fără despăgubiri în baza Decretului nr.223/1974, situat în, CF 802, nr.top.281/a/1, stabilindu-se (propunându-se) despăgubiri în cuantum de 477.481.000 lei vechi, întrucât imobilul nu se mai poate restitui în natură, fiind vândut chiriașilor și, în baza Legii nr.112/1995.
În ciuda emiterii Dispoziției motivate nr.42/19.09.2005, primarul a procedat 3 ani mai târziu la emiterea unei noi dispoziții cu privire la aceeași notificare și cu privire la același imobil, vizând aceleași părți, respectiv Dispoziția nr.136/27.10.2008, prin care se respinge notificarea reclamanților, invocându-se tardivitatea depunerii notificării.
Tribunalul întemeindu-se pe disp.art.1 alin.2 și 3, precum și art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001-republicată, a constatat că acest procedeu utilizat de Primarul comunei contravine legii, neputându-se revoca un act administrativ-jurisdicțional emis în anul 2005 și care a intrat în circuitul civil producând astfel efecte juridice, printr-un act administrativ ulterior, emis în anul 2008.
Împotriva acestei sentințe declarat apel, în termen, pârâtul Primarul comunei, jud. T, susținând că Primarul are autoritatea necesară de a-și anula/revoca propria dispoziție, prin emiterea unei alte dispoziții, cu argumentul că Prefectul nu a atacat dispoziția revocatorie în contenciosul administrativ.
Reclamanții-intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu argumentul că soluția tribunalului este corectă și justificată, câtă vreme s-a reținut că primarul nu poate revoca un act administrativ-jurisdicțional emis în anul 2005 și care a intrat în circuitul civil producând astfel efecte juridice, inclusiv prin comunicarea acestuia către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, printr-un act administrativ ulterior, emis în anul 2008.
Curtea, analizând apelul pârâtului, din perspectiva motivelor de fapt invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. raportat la art.296 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, Curtea va constata că apelul pârâtului este nemotivat în drept și în plus, acesta nu oferă nici o justificare legală pentru demersul emiterii celei de-a doua dispoziții cu nr.136 din 27 octombrie 2008.
Astfel, Curtea va constata că potrivit art.25-26 din Legea nr.10/2001-republicată, dispoziția motivată prin care s-a soluționat o notificare adresată în baza art.22, are forța probantă a unui înscris autentic și este titlu executoriu, ceea ce se traduce prin aceea că odată emisă și intrând în circuitul juridic civil, ea produce în mod firesc și consecințe juridice.
Or, din această perspectivă, cum corect a reținut și tribunalul, se constată că Primarul a soluționat notificarea familiei prin emiterea Dispoziției nr.42 din 19 septembrie 2005, emisă de Primarul comunei, prin care s-a stabilit că reclamanții sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 și că acestora i se cuvin măsuri reparatorii în baza aceleiași legi pentru imobilul naționalizat fără despăgubiri în baza Decretului nr.223/1974, situat în, CF 802, nr.top.281/a/1, stabilindu-se (propunându-se) despăgubiri în cuantum de 477.481.000 lei vechi, întrucât imobilul nu se mai poate restitui în natură, fiind vândut chiriașilor și, în baza Legii nr.112/1995.
Această dispoziție din anul 2005 are caracterul unui act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.554/2004-republicată, a fost comunicată la momentul respectiv atât reclamanților - intimați, cât și către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, și a intrat astfel în circuitul juridic civil, producând efecte juridice în mod deplin, nemaiexistând posibilitatea revocării/anulării sale, iar argumentul invocat de către apelant nu poate fi valid, atâta vreme cât nici Dispoziția nr.42/2005 nu a fost atacată de Prefectul Județului T în termenul și în condițiile prevăzute de art.11 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, de fapt și de drept, Curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei, jud. T împotriva sentinței civile nr.887/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 și urm. pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâții Primarul comunei și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.887/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 20.05.2009
Dact. /./ 6 ex./21.05.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-reclam. int. - -T,-,.A,.7, jud.
- -T,-,.A,.7, jud.
-pâr.apel. - Primarul comunei - com. jud.T
-Consiliul Local -com. jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup
