Speta Legea 10/2001. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.107/A
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3299/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat în substituirea avocat, iar pentru pârâtul intimat Primarul Municipiului T se prezintă consilier juridic.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită în principal, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței civile apelate și trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței primei instanțe și admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată în fața instanței de fond, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3299/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost respinsă cererea de repunere în termen a contestației și astfel, s-a respins ca tardivă contestația formulată de către reclamanta, domiciliată în Statele Unite ale Americii împotriva Dispoziției nr.1555/14.07.2004 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T cu privire la notificarea referitoare la imobilul naționalizat situat în T, cartier Calea,-,. B,.2, care a fost anterior naționalizării în proprietatea reclamantei.
Contestația s-a înregistrat la ribunalul Timiș la data de 16 mai 2008, iar asupra cererii de repunere în termenul de formulare a contestației, instanța de fond a reținut că aceasta este lipsită de temei, întrucât în raport cu art.19 alin.1 din Decretul nr.167/1958, instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită.
Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
S-a reținut că în speță, contestatoarea a susținut că nedepunerea în termen a contestației s-a datorat lipsei de comunicare a Dispoziției primarului, respectiv comunicarea la o adresă greșită, arătând că până la decesul soțului a locuit în, del la apartamentul nr.114, ulterior fiind nevoită să se mute în apartamentul nr.229.
Prima instanță a mai reținut că verificând notificarea formulată de către reclamantă, s-a constatat că aceasta a indicat ca la adresa de domiciliu apartamentul nr.114, decesul soțului survenind la data de 15.11.2005, iar mutarea în apartamentul nr.229 a survenit după acea dată. Însă, înregistrarea notificării la Primăria s-a realizat la data de 15 martie 2002, iar din actele existente în dosarul administrativ nu rezultă că reclamanta ar fi înștiințat Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 că a intervenit o schimbare de domiciliu.
Consecința a fost aceea că Dispoziția nr.1555 s-a comunicat la adresa existentă în dosarul administrativ, iar culpa pentru neindicarea noului domiciliu revine exclusiv reclamantei, iar din dovezile de comunicare a Dispoziției contestate rezultă că reclamantei i s-a comunicat actul administrativ la data de 31.03.2003 și a ajuns la adresa indicată de contestatoare în notificare.
În această ordine de idei, tribunalul a reținut că în raport cu data decesului soțului, survenită la 15.11.2005 se poate concluziona că la data de 05.02.2003 reclamanta locuia la apartamentul 114, astfel încât nu se poate reține că au existat motive temeinice pentru ca reclamanta să nu poată formula contestația în termenul legal de 30 de zile de la comunicare către aceasta, motiv pentru nu se justifică cererea de repunere în termenul de contestație.
Pe cale de consecință, tribunalul a reținut incidența excepției de tardivitate a contestației formulate, raportat la art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, care prevede că Dispoziția motivată a entității notificate poate fi atacată în justiție în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
În plus, deoarece actul normativ menționat - Legea nr.10/2001 - nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare, atunci devin incidente prevederile specifice din dreptul comun, respectiv cele de la art.92 pr.civ. norme aplicabile nu numai procedurii de comunicare a citațiilor ci și al în cazul oricărui alt act de procedură, deci și în cazul comunicării decizie administrative.
În acest context, tribunalul a reamintit că Dispoziția contestată a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la date de 05.02.2003, astfel că demersul judiciar al reclamantei, inițiat la data de 16 mai 2008 este tardiv, în raport cu termenul limită de 30 de zile prevăzut de art.24 din Legea nr.10/2001-republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamanta, domiciliată în, 2800 drive,.229, Corona del, susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit instituția repunerii în termen, definită de art.19 din Decretul nr.-, cu consecința aplicării și reținerii greșite a excepției de tardivitate a contestației, în raport cu dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001-republicată.
În opinia apelantei, concluziile la care a ajuns tribunalul sunt eronate și se datorează și evaluării greșite a probatoriului de la dosar, în condițiile în care se reține greșit că s-ar fi procedat la comunicarea către reclamantă a Dispoziției contestate cu nr.1555 la data de 05.02.2003, aspect care nu are corespondent în realitate, atâta vreme cât Dispoziția nr.1555 a fost emisă de primar la data de 14.07.2004 și astfel, nu îi putea fi comunicată cu mai mult de 1 an înainte de data emiterii sale.
În privința temeiniciei cererii de repunere în termen, reclamanta a criticat ignorarea de către tribunal a dovezilor privind situația excepțională în care s-a aflat reclamata, terminată de starea de invaliditate a soțului ei, din anul 1996 și până în anul 2005, când a survenit decesul acestuia, la care s-au adăugat problemele de sănătate ale reclamantei însăși, dovedite cu acte medicale depuse la dosar și din care rezultă că în tot intervalul 2004-2008, reclamanta s-a aflat imobilizată la pat din pricina bolii de care suferă și datorită intervențiilor chirurgicale repetate la care a fost supusă.
În acest context, reclamantă-apelantă a reiterat principalul argument folosit și în prima instanță, respectiv faptul că a fost împiedicată din motive obiective, mai presus de voința ei de a exercita în timp util calea de atac a contestației, în termenul prevăzut de art.24 din Legea nr.10/2001-republicată.
Pârâtul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei și menținerea soluției primei instanțe, care a reținut corect tardivitatea contestației, în raport cu dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001-republicată.
Curtea, analizând apelul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. raportat la art.296 și 297.pr.civ. va consta că acesta este întemeiat.
Astfel, Curtea va constata că art.19 alin.1 din Decretul nr.167/1958 stipulează în mod explicit că instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită.
Din practica constantă a instanțelor române rezultă că această evaluare trebuie să fie realizată de către instanța de judecată prin acceptarea tuturor probelor necesare, utile și pertinente care ar putea fi administrate pentru a demonstra prezența ipotezei imaginate de textul legal, respectiv existența unor motive obiective, cu caracter excepțional, care reprezintă în urma unei aprecieri rezonabile, împiedicare pentru parte în ase conforma îndeplinirii unor acte procedurale în anumite termene stabilite de normele procesuale.
Or, din această perspectivă, curtea va constata că reclamanta a dovedit starea de necesitate, cu caracter excepțional în care s-a aflat în intervalul cuprins între anii 1996 și 2008, determinat într-o primă etapă de starea de invalidate și mai apoi decesul soțului, la care s-au asociat propriile probleme medicale grave ale reclamantei însăși, existând în acest sens dovezi consistente la filele 45-64 din dosarul de fond, dar care au fost totalmente ignorate de către prima instanță.
Pe de altă parte, Curtea va constata că atât pârâtul, cât și prima instanță se află în eroare atunci când afirmă că Dispoziția nr.1555, contestată prin prezenta acțiune i-ar fi fost comunicată reclamantei la data de 05.02.2003, câtă vreme acest fapt nu este posibil de vreme ce Dispoziția nr.1555 a fost emisă de Primar la data de 14.07.2004 și astfel, nu îi putea fi comunicată cu mai mult de 1 an înainte de data emiterii sale.
În plus, contrar a ceea ce a reținut tribunalul, Curtea va constata că această Dispoziție a fost comunicată efectiv reclamantei abia la data de 9 februarie 2008 (8-2-09) așa cum rezultă din documentul de expediție aflat la fila 8 - dosar fond, din care rezultă că agentul procedural american a comunicat efectiv reclamantei documentele expediate din România la data de 25.07.2004, la apartamentul 229, abia la data de 9 februarie 2008.
Însă, chiar și raportat la această dată, coroborat cu data de înregistrare a prezentei contestații - 16 mai 2008, Curtea va constata că se impune repunerea reclamantei în termenul de contestare de 30 de zile prevăzut de art.24 din Legea nr.10/2001-republicată, ca urmare a existenței unui cumul de motive justificate, determinate de vârsta înaintată a reclamantei-apelante, de faptul că domiciliază în Statele Unite ale Americii, de boala gravă de care suferă și care sunt asociate deficiențelor de transmitere a documentelor de către autoritățile române, cu consecința concretă că Dispoziția nr.1555, deși emisă la data de 14.07.2004 (și nu la 05.02.2003 cum eronat a reținut tribunalul), nu a fost comunicată efectiv reclamantei decât la data de 9 februarie 2008, în sensul că doar la această dată a reușit să cunoască efectiv conținutul Dispoziției nr.1555, prin care s-a soluționat notificarea din 15.02.2002.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va constata că se impune repunerea reclamantei în termenul de 30 de zile prevăzut de art.24 din Legea nr.10/2001-republicată, iar în baza 297.pr.civ. constatând că tribunalul în mod greșit a reținut incidența excepției de tardivitate a contestației, va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3299/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalului Timiș, care va analiza contestație reclamantei pe fondul ei, urmând a cerceta legalitatea și temeinicia Dispoziției nr.1555/14.07.2004.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt incidente dispozițiile art.274 și urm. pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3299/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalului Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: / 20.05.2009
Dact. // 4 ex./20.05.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - -cu domiciliul procedural ales în T,-, jud.
- la. Avocat
-pâr.int. -Primarul Municipiului T -T, Bd. -, nr.1, jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Cristian Pup
