Speta Legea 10/2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.120
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA, cu sediul în comuna, Șoseaua B-Târgoviște, cod poștal -, județul D, împotriva sentinței civile nr.818 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul ales la Cabinetul Av. cu sediul în Câmpina,-, cod poștal -, județul P, domiciliată în B, sector 2,-, cod poștal -, intervenienții în nume propriu, G G, toți cu domiciliul în comuna, sat. cod poștal -, județul D, SC SRL, cu sediul în B, sector 1, str.-, nr.46,.22, cod poștal - și SC G & cu sediul în B, sector 6,-.A,.825,.2,.2,.54, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele reclamante, reprezentate de avocat din cadrul Baroului P, lipsind apelanta pârâtă Primăria, și intervenienții în nume propriu, G G, SC SRL și SC G &.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatele reclamante, solicită a se constata că procedura de citare cu intimata s-a acoperit, fiind reprezentată, depune la dosar un certificat care nu este un înscris nou și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatelor reclamante în dezbaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele reclamante, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Consideră că, în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoane îndreptățite la restituirea proprietății ce face obiectul notificării formulate în baza Legii 10/2001. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr.5149/ 15.07.2005, reclamantele și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.122/28.06.2005 emisă de Primarul comunei, având ca obiect cererea de restituire în natură a imobilului-teren și clădiri, situate în localitatea, comuna, prin care au solicitat anularea dispoziției și retrocedarea bunurilor.
În motivarea contestației, reclamantele au arătat că au dovedit calitatea de moștenitoare ale autoarei lor, precum și dreptul de proprietate al acesteia, însă solicitarea lor și actele depuse au fost analizate cu superficialitate, notificarea fiind respinsă în mod nejustificat.
În drept s-a invocat art.24 din Legea nr.10/2001, iar în dovedirea cererii s-a solicitat administrarea dovezilor cu acte, martori și expertiză.
Intimatul Primarul comunei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantelor, arătând, în esență, că înscrisurile depuse în susținerea notificării nr.13/01.02.2002 nu atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor solicitate (clădiri și terenuri) în suprafață de aproximativ 140 ha, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie1989.
Mai mult, a învederat intimatul, nu s-a făcut dovada degrevării de creditul ipotecar a întregii proprietăți, credit stabilit prin contractul de împrumut încheiat la 16.06.1932 între Creditul Agricol Ipotecar al României și, în condițiile în care, prin adresa datată 16.10.1941, Creditul Agricol Ipotecar al României a adus la cunoștință persoanei indicate că până la acea dată s-a aprobat degrevarea numai a suprafeței de 9,5 ha, fără nicio restituire.
Prin sentința civilă nr.417/16.04.2007 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului comunei și s-a respins cererea reclamantelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.451/01.11.2007, a admis apelul reclamantelor și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată din oficiu și soluționată la un termen de judecată la care părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, astfel încât, în condițiile respingerii cererii de amânare a judecății, formulată de apărătorul reclamantelor, era obligatorie suspendarea judecății prevăzută de art.242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă.
După reluarea judecății, la termenul de judecată din 31.01.2008, reclamantele au învederat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâta Comuna
, și-au restrâns obiectul cererii la suprafața de 2 ha teren și construcțiile aferente, reprezentând conacul preluat și s-a încuviințat efectuarea expertizelor topografică și construcții pentru identificarea imobilelor.
Ulterior întocmirii lucrărilor de specialitate, prin care s-a constatat că o serie de persoane ocupă terenul în litigiu și au edificat construcții noi în locul celor preluate și demolate, au formulat cerere de intervenție principală (filele 189-190), GDG, SC SRL și SC SRL, care au solicitat respingerea cererii reclamantelor de restituire în natură a bunurilor.
In motivarea cererii, intervenienții au arătat că în prezent dețin terenurile pretinse, fie în baza titlurilor de proprietate emise potrivit legilor fondului funciar, fie în temeiul unor contracte de vânzare-cumpărare, menționându-se pentru fiecare, titlul de proprietate sau contractul corespunzător, anexate cererii de intervenție.
Prin precizările cererii introductive din 19.02.2009, reclamantele au învederat că, urmare a expertizelor întocmite și a înscrisurilor în baza cărora intervenienții posedă terenul, solicită obligarea pârâtei la emiterea dispoziției privind acordarea despăgubirilor, respectiv în temeiul art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent care să constea în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanelor îndreptățite sau despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Examinând contestația formulată astfel cum a fost precizată, prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.818 din 26 martie 2009, admis contestația, a anulat Dispoziția nr.122/28.06.2005 emisă de primarul Comunei și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri și servicii, cu acceptul acestora și, în subsidiar, la plata despăgubirilor pentru imobilele teren de 2 ha aferent fostei moșii - și construcțiile enumerate în expertiza întocmită de.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție, fiind obligată pârâta la 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin notificarea nr.13/04.02.2001 (fila 10 -dosar nr.5149/2005) reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilelor teren de cca. 140 ha și a construcțiilor aferente ce au aparținut mătușii paterne, născută, confiscate în mod abuziv de regimul comunist, iar prin dispoziția nr.122/28.06.2005, notificarea s-a respins pe considerentul că nu s-a dovedit dreptul de proprietate, dispoziția fiind contrară Legii nr.10/2001.
Tribunalul a mai reținut că, din examinarea înscrisurilor, rezultă că reclamantele au calitatea de succesoare ale autorilor lor, așa cum reiese din certificatele de stare civilă, potrivit cărora sunt fiicele lui, dar și din certificatele de moștenitor nr.36/22.02.1995 și nr.96/27.02.1996, coroborate cu testamentul olograf datat 14.10.1963 și cu certificat de moștenitor nr.498/1970, ce
atestă că a testat întreaga sa avere tatălui reclamantelor.
Pe de altă parte, s-a arătat că, așa cum rezultă în mod expres din procesul-verbal datat 02.03.1949, întreaga avere ce a aparținut a fost expropriată, inclusiv conacul și curtea acesteia în suprafață de 2 ha, fiind predată Direcției Agricole de Stat.
Instanța a apreciat că, chiar dacă moșia - a fost grevată cu ipotecă pentru garantarea împrumutului de 800.000 lei acordat proprietarei în baza contractului de împrumut datat 16.06.1932, nu poate fi primită întâmpinarea în sensul că nu s-a dovedit degrevarea imobilelor de ipotecă, câtă vreme contractul s-a încheiat pentru perioada 01.11.1932 - 01.11.1956 și anterior expirării acestei durate, bunurile au fost expropriate.
Prin urmare, s-a reținut de către instanța de fond că reclamantele sunt îndreptățite să primească măsuri reparatorii pentru conacul preluat (clădiri descrise în completarea raportului de expertiză, întocmit de, așa cum au figurat în inventarul de preluare din 07.03.1949 și teren identificat în expertiza topografică), construcțiile fiind evaluate la 137.555 lei, în conformitate cu dispozițiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
instanța de fond că atâta vreme cât reclamantele au renunțat la solicitarea de restituire în natură a bunurilor, în aplicarea prevederilor art.1 alin.2 din actul normativ menționat, se va dispune acordarea în compensare a altor bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, dacă persoanele îndreptățite își exprimă acordul, iar în subsidiar, despăgubiri bănești.
Pe cale de consecință, cererea de intervenție a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Primăria, arătând că, deși în prezent consideră că intimatele-reclamante sunt îndreptățite la acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru clădirile expropriate de la autorul lor, nu sunt de acord cu acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 2 ha teren identificată în actul de expropriere datat 9.03.1949, ca fiind aferentă.
Aceasta întrucât, arată apelanta, cele 2 ha teren au fost deja restituite odată cu cele 50 ha, în baza Legii nr. 247/1005, conform titlului de proprietate nr.-/2007, pe alte amplasamente acceptate de beneficiarii dreptului de proprietate.
În dovedirea cererii de apel, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv titlul de proprietate nr.-/2007, procesul-verbal de predare-primire din anul 1945, cererea înregistrată sub nr. 2224/2007 la Primăria, iar în apărare, intimatele au depus certificatul eliberat de Administrația Financiară I, Circ. V
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Chiar din înscrisurile depuse de către apelantă, rezultă că instanța de fond a procedat în mod corect dispunând acordarea măsurilor reparatorii atât asupra
construcțiilor, cât și asupra terenului aferent, ce au aparținut autoarei reclamantelor,.
Astfel, din procesul-verbal de preluare a imobilelor ce au aparținut acesteia, încheiat în anul 1949, rezultă că alături de construcții au fost preluate abuziv și 2 ha teren reprezentând curtea conacului, 48 ha arabil și 6 ha pădure.
Din totalul de 56 ha preluate, în baza Legii nr. 247/2005, au fost reconstituite numai 50 ha pe numele autoarei contestatoarelor, toate terenurile fiind situate în extravilan, astfel cum rezultă din titlului de proprietate nr. -/20.07.2007 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Ca atare, contestatoarele nu au beneficiat de prevederile legii fondului funciar pentru cele 2 ha teren intravilan, având destinația curți-construcții, ele făcând dovada că autoarea lor a avut în proprietate o suprafață mult mai mare de teren, care nu a fost restituită în baza legilor fondului funciar, în totalitate, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
În speță, s-a făcut dovada că terenul de 2 ha -aferent conacului și pentru care prima instanță a dispus acordarea măsurilor reparatorii- se afla la data depunerii notificării în intravilanul localității (conform actelor depuse și expertizei întocmită în cauză) și nici nu a făcut obiectul legilor fondului funciar (nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr.1/2000, modificate prin Legea nr. 247/2005). Rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care excludeau terenurile aflate în extravilanul localităților la data preluării sau a depunerii notificării și care au făcut obiectul legilor sus-arătate, de la aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 ca lege specială de reparație, de complinire a altor legi anterioare de acest gen.
Pe cale de consecință, observând că prima instanță a procedat la o completă administrare a probatoriilor, iar din actele și lucrările dosarului nu a rezultat incidența motivului de nelegalitate invocat, Curtea de Apel va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, în baza art. 296 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta PRIMĂRIA, cu sediul în comuna, Șoseaua B-Târgoviște, cod poștal -, județul D, împotriva sentinței civile nr.818 pronunțată la 26 martie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantele, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în Câmpina,-, cod poștal -, județul P, domiciliată în B, sector 2,-, cod poștal - și cu intervenienții în nume propriu, G G, toți cu domiciliul în comuna, sat, cod poștal -, județul D, SC SRL, cu sediul în
B, sector 1, str.-, nr.46,.22, cod poștal - și SC G &, cu sediul în B, sector 6,-.A,.825,.2,.2,.54, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
- - - - -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
- -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Grefierul șef,
Red.
Tehnored.PJ
14 ex/6.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
f.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
