Speta Legea 10/2001. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 122
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții-intimați și - în contradictoriu cu intimatul-apelant Primarul Municipiului I, având ca obiect legea 10/2001 formulat împotriva sentinței civile nr. 2111/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta -intimată -, lipsă fiind apelantul-intimat și reprezentantul intimatului-apelant Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că apelanta-intimată - a depus, prin serviciul de registratură, memoriu, înscrisuri și note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Apelanta-intimată -, având cuvântul, arată că solicită restituirea în natură a 108 mp teren pe care i-a redobândit prin anularea donației prin sentința civilă nr. 14142 din 7.10.1998, donație făcută de Primăria Municipiului I unei persoane care nu făcea parte din familie.
Solicită, de asemenea, despăgubiri în EURO pentru suprafața de 212 mp teren ce a devenit spațiu public.
Contestă pretențiile ridicate de fratele care a hărțuit-o și de la care cere daune morale de 10.000 EURO.
Pentru preocuparea și efortul depus în redobândirea titlului de moștenitor precum și pentru insulta care i se aduce de către solicită daune morale de 5000 EURO.
Apelanta-intimată - depune, în sensul celor relatate oral și concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2111 din 17 decembrie 2008 Tribunalului Iași se admite în parte cererea formulată de reclamantul, domiciliat în B, Calea nr. 222,. 7,.. 16, sector 1 B, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului I și intervenienta -, domiciliată în I,- B, -. A,. 4. 18 jud.
Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, formulată de intervenienta - în contradictoriu cu reclamantul și pârâtul Primarul Municipiului
Modifică parțial art. 3 din Dispoziția nr. 1508/ 18.07.2007 emisă de pârât, în sensul că dispune restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 108. și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru diferența de teren de până la 320. - respectiv 212. - situat în I,-, în cote de câte 1/3 reclamantului și intervenientei -.
celelalte prevederi ale Dispoziției nr. 1508/ 2007 emisă de pârât.
Obligă reclamantul să plătească în contul d-nului. expert din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Iași suma de 50 lei cu titlu de diferență onorar expertiză.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Prin Dispoziția nr.1508/ 18.07.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului I, s-a dispus: respingerea cererii de acordare de despăgubiri bănești (motivat de faptul că legea 10/2001 nu prevede această modalitate), respingerea cererii de acordare de despăgubiri pentru construcție (motivat de faptul că aceasta nu a fost preluată în mod abuziv, fiind demolată de proprietari), acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din suprafața de 320. teren în cote de 1/3 reclamantului și intervenientei -, disjungând soluționarea notificării formulate de, până la depunerea certificatului de moștenitor de către .
Prin cererile formulate de reclamant și de intervenientă aceștia au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 320. și acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri în baza legii speciale pentru construcția demolată.
Cererile sunt parțial întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 litera din Legea 10/ 2001 "sunt îndreptățite, în interesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul și intervenienta sunt persoane îndreptățite să solicite acordarea de măsuri reparatorii numai pentru imobilul compus din suprafața de teren de 320. împrejurare reținută și de pârât prin dispoziție.
Din concluziile expertizei efectuate în cauză, rezultă că din imobilul compus din suprafața de teren de 320. - a cărei restituire în natură se solicită - numai suprafața de 108. poate fi restituită în natură, fiind liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare, urmând ca pentru diferența de teren de 212. instanța să dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În ce privește capătul de cerere vizând acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul compus din construcție demolată, acesta urmează fi respins, motivat de faptul că reclamantul și intervenienta nu fac dovada preluării abuzive decât a terenului nu și a construcției, care a fost demolată de autorul părților în baza autorizației pentru demolare nr. 179/15.11. 1976.
Astfel, din Decizia nr. 547/ 10.08. 1976 emisă de comitetul executiv al Consiliului Popular Județean I de acceptare a donației și din sentința civilă nr. 14142/7.10. 1998 pronunțată de Judecătoria Iași prin care s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație nr. 5442/13.11.1976, rezultă că doar terenul a făcut obiectul donației către stat, deci a preluării abuzive conform art. 2 alin. 1 litera c din Legea nr. 10/ 2001.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu și alăturat, formulată de intervenienta - aceasta urmează a fi admisă în parte ca și acțiunea formulată de reclamant, pentru aceleași considerente prezentate mai sus.
În consecință față de cele reținute, tribunalul urmează să admită în parte cererile formulate de reclamant și de intervenientă, să modifice parțial dispoziția atacată, respectiv doar art.3, păstrând celelalte prevederi ale acesteia.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
De asemenea, reclamantul va fi obligat să plătească suma de 50 lei, cu titlu de diferență onorar expertiză, în contul d-nului. expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și intervenienta - și Primarul Municipiului
Prin cererea de apel formulează următoarele critici sentinței primei instanțe:
- în mod greșit instanța de fond a primit cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și drept consecință a recunoscut acesteia dreptul la 1/3 din măsurile reparatorii pentru diferența de teren situat în I,- și în consecință solicită să i se recunoască în totalitate dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil.
Intervenienta - aduce următoarele critici sentinței, pentru următoarele motive:
- solicită să-i fie atribuită în afara cotei de 1/3 cât i s-a stabilit de instanța de fond și restul cotelor din moștenire motivat de împrejurarea că a fost singurul care sa ocupat de îngrijirea tatălui părților în perioada cât acesta era grav bolnav.
Susține apelanta că în favoarea sa a renunțat și nepoata sa, fiica fratelui său, actul de renunțare fiind atașat la dosarul Legii 10/2001.
- solicită daune în bani pentru suprafața de teren ce constituie spațiul public și măsuri reparatorii pentru casa părinților părților ce a fost demolată de stat.
Prin apelul Primarului Municipiului I se aduc critici numai cu privire la dispoziția instanței de fond de restituire în natură a suprafeței de 108. teren, ocupat de parcare amenajată.
Deși destinația de utilitate publică a terenului în suprafață de 108. reiese cu claritate din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, instanța de fond și-a însușit fără o analiză temeinică propunerea de restituire în natură a acestei suprafețe de teren, încălcându-se în acest mod dispozițiile art.10 al.(2) din Legea 10/2001.
Este de necontestat, raportat la dispozițiile art.10 al.2 din Legea 10/2001 că atât spațiile verzi cât și parcările sunt amenajări de utilitate publică, sens în care solicită admiterea apelului.
Apelurile formulate sunt nefondate.
Criticile formulate de reclamantul nu sunt fondate.
Astfel, - a formulat cerere de intervenție în interes propriu și alăturat reclamantului la termenul din 7 ianuarie 2008, cerere formulată în temeiul art.49, 50 al.1 Cod procedură civilă.
Niciuna din celelalte părți nu s-a opus, astfel că cererea de intervenție în mod corect a fost admisă în principiu.
De asemenea soluția este corectă și pe fond în cererea de intervenție deoarece intervenienta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele ce au aparținut autorilor comuni ai părților, cota de 1/3 fiind stabilită de instanță cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.4 al.(1) din Legea 10/2001.
Potrivit acestui text în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului.
Instanța de fond a aplicat corect aceste dispoziții atunci când a stabilit și îndreptățirea intervenientei la măsuri reparatorii de 1/3.
Drept urmare criticile formulate de apelantul nu vor fi primite.
Nici criticile formulate de intervenienta - nu sunt fondate.
Astfel imobilul din litigiu a aparținut lui și, soți.
De pe urma acestora au rămas ca moștenitori legali, astfel cum atestă certificatele de moștenitori aflate la dosarul cauzei, -, și, care au și formulat cerere în temeiul Legii 10/2001.
În aceste condiții aplicabile în speță sunt dispozițiile mai sus citate ale art.4 al.1 și 2 din Legea 10/2001, iar cotele ce se cuvin fiecăruia au fost corect stabilite la 1/3.
Susținerile intervenientei că i se cuvine o cotă mai mare datorită suportului moral și material pe care l-a manifestat față de tatăl său, nu constituie motive de natură a-i mări cota, în absența unei eventuale liberalități în favoarea sa, din partea tatălui său, astfel că sub aspectul întinderii cotei ideale soluția este corectă.
De asemenea susținerile intervenientei în sensul că se impune stabilirea unei cote mai mari deoarece nepoata sa a renunțat la moștenire nu pot fi primite în sensul solicitat de intervenientă.
Aceasta deoarece din examinarea cotelor prin dispoziția contestată și în aplicarea dispozițiilor art.4 din Legea 10/2001 se constată că acestea s-au stabilit tocmai raportat la faptul că numai trei moștenitori au calitatea de moștenitori ai persoanei îndreptățite, iar renunțarea, potrivit principiului devoluțiunii succesorale nu poate profita unui singur moștenitor.
În ceea ce privește respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii și pentru imobilul - casă de locuit, susținerea intervenientei în sensul că imobilul a fost demolat de autoritățile statului nu are suport în materialul probator.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că autorul apelantei a solicitat autorizație de demolare a casei de locuit și nu există nicio dovadă a preluării abuzive a acestei construcții.
În cauză s-a dovedit că numai terenul în suprafață de 212. a fost preluat în mod abuziv de către stat.
Cererile de despăgubiri prin echivalent bănesc pentru suprafața de 212. teren nu pot fi primite, dispozițiile Legii 10/2001 nu privesc această modalitate reparatorie, astfel că în mod corect i s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Titlul VII din Legea 10/2001.
În ceea ce privește cererea de obligare a reclamantului la daune morale, aceasta fiind formulată pentru prima dată în apel nu poate forma obiectul judecății potrivit dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă care arată că în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula alte cereri noi.
Drept urmare apelul formulat de intervenientă este nefondat.
Nici cererea de apel formulată de Primarul Municipiului I nu este fondată.
Astfel acesta critică soluția instanței de fond numai sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 108. teren, invocându-se natura juridică a acestuia, restituirea ca fiind de utilitate publică.
Or din concluziile expertizei rezultă că suprafața de 108. reprezintă o suprafață de teren neafectată de detalii de sistematizare, având în vedere situația reală a terenului prin analizare și identificare de către expert și prin neconcordanțele ce apar în evidențele cadastrale.
Așa fiind, în mod corect instanța a stabilit că această suprafață de teren poate fi restituită în natură datorită prevalenței principiului restituirii în natură.
Drept urmare cererile de apel vor fi respinse ca nefondate, iar soluția instanței de fond va fi păstrată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de reclamantul, de intervenienta - și de pârâtul Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr.2111 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
13.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Gheorghiu Elena
