Speta Legea 10/2001. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 125/
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase judecător
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de contestatoarea, prin tutore, domiciliate în Rm. V,-, -+B,. A,. 4, județul V și pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. și MUNICIPIUL RM.V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 298 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.- -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta contestatoare prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.90/2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual, lipsind apelanții- pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI RM. V și MUNICIPIUL RM.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a procedat la comunicarea întâmpinării depusă prin serviciul de registratură, apelantei - contestatoare, prin apărător.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta- contestatoare nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare ce i-a fost comunicată astăzi. Așa cum rezultă și din motivele de apel a solicitat proba cu o cercetare locală, ocazie cu care se va verifica faptul că amenajarea " spațiului " este de fapt în realitate o acoperire cu iarbă a unui teren, care până de curând era loc viran.
Cu privire la apelul declarat de pârâți solicită a se lua act nu au solicitat refacerea raportului de expertiză.
Curtea, având în vedere că în cauză au fost suficiente probe administrate în cauză, apreciază că nu se mai impune administrarea probei cu cercetarea locală, solicitată de apărătorul apelantei- contestatoare și constatând apelurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Avocat, abând cuvântul pentru apelanta- contestatoare susține pe larg apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, schimbarea în tot a hotărârii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe fond admiterea contestației și restituirea în natură suprafeței de 412, 5. conform schițelor aflate la filele 61 și 96 din raportul de expertiză efectuat la fond.
Cu privire la apelul declarat de pârâti solicită respingerea acestuia ca nefondat cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces la instanța de fond și apel.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la nr.- pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, contestatoarea, reprezentată de tutorele, conform Dispoziției nr.5451/31 august 2007 luată de Primarul Municipiului Râmnicu V (filele 11-12 din dosar), în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu V și Primarul Municipiului Râmnicu V, a contestat Dispoziția Primarului nr.4201 din 29 mai 2007, solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea primarului să dispună restituirea în natură a terenului de 412,50. situat în Râmnicu V, Calea lui (fostă-), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut că este moștenitoarea autoarei, care a înaintat primarului notificare potrivit Legii nr.10/2001, solicitând restituirea terenului în natură, însă a decedat în timpul rezolvării notificării.
Autoarea sa a deținut suprafața de 540. în Râmnicu V,- și a fost expropriată, după care, prin Ordinul Prefectului nr.19/1999 i s-a restituit suprafața de 127, 5.
Potrivit Legii nr.10/2001 a solicitat restituirea întregului teren în natură prin Notificarea nr.63/2001, înregistrată la Prefectura Județului V sub nr.4655/19 iunie 2001.
Prin dispoziția amintită, Primarul Municipiului Râmnicu V i-a respins notificarea și cererea de restituire în natură, propunând acordarea unor despăgubiri echivalente, cu motivarea că terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este ocupat de amenajarea dintre Muzeul Județean V, "Toți " și Calea lui, parțial terenul fiind afectat și de acest drum public, iar o diferență de o construcție proprietate particulară.
Contestatoarea a mai susținut că dispoziția este nelegală, întrucât în accepțiunea dispozițiilor art.11 alin. 3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, doar porțiunile de teren afectate de stradă și de trotuar pot fi incluse în categoria terenurilor afectate de servituți legale, existând astfel posibilitatea să-i fie restituită diferența de teren neafectată de stradă.
Amenajarea despre care se vorbește în dispoziție nu este o amenajare specială care să reprezinte o investiție de utilitate publică, existând astfel porțiuni de teren rămase libere, astfel că restituirea acestora în natură este posibilă potrivit art.11 alin. 3 din Legea nr.10/2001.
Consideră că prin modul de soluționare a notificării au fost încălcate dispozițiile art.6 din Primul Protocol Adițional al CEDO și principiul prevalenței restituirii în natură prevăzut de dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001, potrivit căruia imobilele preluate abuziv se restituie în natură, indiferent în posesia cui se află în prezent.
Decretul de expropriere nu a constituit un temei legal de transfer al proprietății către stat, el nu putea produce efecte juridice legale atâta timp cât contrazicea o dispoziție dintr-o lege organică, respectiv art.481 din Codul civil, art.12 și 36 din Constituția României din anul 1968 și Declarația Universală a Drepturilor Omului, care protejau dreptul de proprietate și prevedeau că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauze de utilitate publică și pentru o justă despăgubire.
Prin întâmpinarea de la fila nr.22 din dosar, Municipiul Râmnicu V și primarul localității au solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În esență, aceștia au arătat că autoarea a fost deposedată de teren prin Decretul Prezidențial nr.272 din 26 iulie 1983, Comisia internă de analiză a notificărilor adresate potrivit Legii nr.10/2001 a analizat documentele anexate la notificare și documentele aflate în arhiva municipiului, constatând că autoarea a fost expropriată de terenul de 540. și de construcțiile existente pe el.
După expropriere, construcțiile au fost demolate integral, iar terenul a fost afectat în parte de amenajările aferente Muzeului Județean de Istorie și de lărgirea străzii -, devenită Calea lui.
Prin Ordinul Prefectului nr.19 din 10 februarie 1999, consideră că i s-a restituit autoarei contestatoarei suprafața de 127,50 care putea fi restituită în natură, astfel că în prezent nu mai există suprafețe libere, contestatoarea fiind îndreptățită la despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, respectiv construcții demolate și diferența de teren de 412,50
Au fost invocate în sprijinul dispoziției și al întâmpinării dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, făcându-se și mențiunea că întregul dosar constituit în baza notificării a fost predat Comisiei Centrale pentru Stabilirea și Acordarea Despăgubirilor, conform art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.298/03.04.2008, a admis în parte contestația, a anulat în parte Dispoziția nr.4201/29.05.2007 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu V, respectiv art.1 din aceasta, în sensul că a redus suprafața pentru care se acordă despăgubiri, de la 412,5. la 285,64. și a dispus restituirea în natură, către contestatoare, a suprafeței de 126,86. conform schiței anexă nr.1 la raportul de expertiză tehnică, fila 96 din dosar, menținând în rest dispoziția contestată și obligând intimații la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Autoarea a fost proprietara terenului de 540. situat pe fosta- și a construcțiilor existente pe acest teren, dobândite prin actul dotal din 1946 de la autorul său.
Prin Decretul Prezidențial nr.272/26 iulie 1983, imobilele autoarei au fost expropriate în vederea edificării unui ansamblu de locuințe și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente.
În aceste condiții, construcțiile au fost demolate în totalitate, iar terenul a fost afectat parțial de str.- și trotuarele publice aferente, parțial de amenajarea de interes public făcută în spațiul dintre Muzeul Județean de Istorie, "Toți " și actuala stradă Calea lui.
Prin Ordinul Prefectului nr.19 din 10 februarie 1999 i s-a restituit autoarei suprafața de 127,5. în conformitate cu art.36 din Legea nr.18/1991.
Diferența de teren de 412,50 a fost solicitată de contestatoare prin notificarea adresată potrivit Legii nr.10/2001.
Din raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, având în vedere și relațiile oferite de Râmnicu V aplicate pe teren de către cei doi experți privind rețelele de apă, canalizare și alte utilități publice, tribunalul a reținut că fosta proprietate a autoarei a fost încadrată în roșu de către cei doi experți (fila nr.96 din dosar), iar din aceasta i-a fost restituită autoarei suprafața de 127. prin Ordinul Prefectului, încadrată în.
O parte din teren a fost afectată de lărgirea străzii Calea lui, de amenajarea trotuarelor și de amenajarea de interes public făcută în vecinătatea Muzeului Județean de Istorie, parțial fiind spațiu, așa cum rezultă și din planșele fotografice depuse la dosar.
Atât amenajarea cât și spațiul ce afectează fosta proprietate a autoarei sunt cuprinse în domeniul public al Municipiului Râmnicu V, iar tribunalul a apreciat că terenul respectiv nu poate fi restituit în natură.
În timpul procesului și al dezbaterilor, contestatoarea a solicitat să-i fie restituită în natură, în compensație, suprafața aflată în partea de sud a fostei proprietăți a autoarei sale, reprezentând spațiu cu material dendrologic și o sculptură inventariată sub denumirea de "compoziție" în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Râmnicu
S-a precizat că această suprafață de teren solicitată de contestatoare, nu provine din fosta sa proprietate ci, din proprietatea vecină a familiei, situată în partea de sud, expropriată în aceleași împrejurări ca și proprietatea autoarei contestatoarei.
Fiind afectată de spațiu de interes public, de amenajarea sculpturală și integrată în aceeași amenajare de interes public cuprinsă între Muzeul Județean de Istorie și "Toți ", tribunalul a apreciat că nu poate fi restituită în natură prin compensare pentru suprafața autoarei, afectată de aceeași amenajare de interes public, chiar dacă suprafața respectivă nu a fost restituită foștilor proprietari vecini și aceștia au primit despăgubiri.
Din fosta proprietate a autoarei, tribunalul a reținut că suprafețele de 107,23. colorată în (zona 4 pe schiță) și suprafața de 19,63. cu dimensiunile de 2,57. lățime și 7,64. lungime, ocupate în prezent de unitatea privată " ", reprezintă suprafețe libere din punct de vedere juridic în înțelesul Legii nr.10/2001 și pot fi restituite în natură moștenitoarei autoarei.
În ceea ce privește dispozițiile legale incidente în cauză, potrivit art.11 alin.(3) din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată după modificările aduse prin Legea nr.247/2005, "în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art.10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător".
Art. 10 alin.(3) din aceeași lege, prevede că "se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
(4) Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
(5) Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
(6) În cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că în mod neîntemeiat nu s-au restituit cele două suprafețe libere în natură, în această privință Dispoziția Primarului V nr.4201 din 29 mai 2007 fiind nelegală și netemeinică, urmând să fie admisă contestația și anulată parțial.
A fost redusă astfel suprafața pentru care urmează să se acorde despăgubiri, de la 412,5 la 285,64 și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 126,86, în rest dispoziția fiind legală și temeinică, urmând să fie menținută.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
Prin apelul lor, pârâții au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că Dispoziția nr.5451/2007, prin care s-a respins notificarea reclamantei, este legală deoarece anterior, prin Ordinul Prefectului nr.19/1999 s-a restituit în natură întreaga suprafață posibilă a fi restituită pe vechiul amplasament, iar pentru restul imobilelor s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
S-a arătat că, la luarea deciziei contestate, s-a avut în vedere și faptul că pentru suprafața de teren ocupată de " " s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cererea de constatare a nulității contractului de schimb nr.190/30.11.1995 formulată de autoarea contestatoarei, iar cea mai mare parte a terenului restituit prin sentință a făcut obiectul schimbului.
S-a mai arătat că, autoarea contestatoarei sau aceasta nu s-au prevalat de dispozițiile Legii nr.10/2001 pentru a formula o nouă acțiune de anulare a schimbului, iar prin sentință s-a dispus și restituirea suprafeței de 19,63, teren aflat în curtea vecinului de la vest, ca urmare a faptului că terenul nu a fost identificat corect, proprietatea revendicată fiind translatată spre vest.
Pârâții au arătat și faptul că, în mod greșit au fost obligați la plata tuturor cheltuielilor de judecată solicitate, în condițiile în care acțiunea s-a admis doar în parte.
Prin apelul său, contestatoarea, prin tutorele său, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, următoarele:
- soluția tribunalului este în parte greșită fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.9 din Legea nr.10/2001, deoarece terenul solicitat era liber și neafectat de amenajări de utilitate publică, fiind acoperit cu iarbă și aflându-se pe acesta doar o statuie de mici dimensiuni, ce poate fi ridicată, iar pentru porțiunea afectată de stradă trebuia să-i fie acordat teren în compensare în imediata vecinătate, unde există teren liber;
- sentința a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art.11 din aceeași lege în condițiile în care parcelele de teren de 120,40. și respectiv 82. identificate prin expertiza tehnică, sunt libere, nefiind afectate de nici o construcție, iar pentru diferența de teren ocupată de stradă și barul " ", se poate acorda teren în compensare;
- hotărârea pronunțată este practic lipsită de eficiență în ceea ce privește terenul ocupat de barul în discuție, dând naștere la noi litigii;
- tribunalul a făcut și o apreciere și interpretare greșită a probelor administrate în cauză, respectiv a expertizei tehnice și a completării la aceasta, reținând greșit că doar suprafața de teren ocupată de barul " " poate fi restituită în natură.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâții au solicitat respingerea apelului contestatoarei, arătând că dispozițiile art.9 și 11 din Legea nr.10/2001 au fost aplicate corect în cauză, terenul având afectațiune publică, atât cel solicitat de contestatoare, cât și cel solicitat în compensare.
Ambele apeluri sunt nefondate.
Apelul formulat de pârâți este nefondat pentru că, pe de o parte, pentru terenul restituit prin sentință, tribunalul a făcut o aplicare corectă a legii, reținând că din punct de vedere juridic acesta este liber în înțelesul Legii nr.10/2001, fiind îndeplinite cerințele art.10 al.3 și art.11 al.3 din lege, iar pe de altă parte probele administrate în cauză au fost interpretate corect de instanța de fond.
În acest sens, trebuie reținut că instanța a admis inițial obiecțiunile formulate de ambele părți la raportul de expertiză tehnică, iar ulterior a admis obiecțiunile formulate doar de către intimații-pârâți, iar cei doi experți, respectiv expertul cauzei și expertul observator, au ajuns la aceeași concluzie motivată pe larg în răspunsul la obiecțiuni, privind identificarea terenului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat corect că experții au procedat corect la identificarea terenului, respingând în consecință și cererea privind efectuarea unei noi expertize de specialitate.
Și ultima critică din apelul pârâților este nefondată în condițiile în care contestația a fost admisă, chiar dacă numai în parte, fiind îndeplinite astfel cerințele art.274 Cod procedură civilă, iar potrivit dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă nu pot fi micșorate cheltuielile privind plata experților și avocaților, cheltuieli avute în vedere de către instanța de fond.
Și apelul formulat de contestatoare este nefondat în condițiile în care dispozițiile art.9 și 11 din Legea nr.10/2001 au fost aplicate corect în cauză, iar tribunalul a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, respingând corect și cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice.
Dispozițiile art.9 și 11 din Legea nr.10/2001 au fost aplicate corect în cauza de față pentru că din terenul de 412,50. solicitat prin notificare, o porțiune a fost afectată de lărgirea străzii Calea lui, de amenajarea trotuarelor și de amenajarea de interes public edificată între Muzeul Județean de Istorie și "Toți ".
Mai mult, și terenul solicitat de contestatoare în compensare, din proprietatea vecină ce a aparținut familiei se află în aceeași situație.
În aceste condiții, nu se putea restitui în natură și o altă suprafață decât cea restituită prin sentința apelată, iar referitor la eventualele litigii ulterioare privind terenul restituit, instanța de fond nu era ținută în aplicarea legii de o astfel de eventualitate, dacă a constatat că terenul era liber din punct de vedere juridic în înțelesul Legii nr.10/2001.
Pentru aceleași considerente menționate în analiza primului apel, privind interpretarea probelor administrate în cauză, este nefondată și critica din apelul contestatoarei privind aceeași chestiune a interpretării probelor administrate în cauză, instanța de apel făcând o analiză și o interpretare corectă a probelor de la dosar, situație față de care nu era utilă cauzei efectuarea unei cercetări locale.
În consecință, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele apeluri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate contestatoarea, domiciliată în Râmnicu V,-, - + B,.A,.4, județul V, prin tutore, domiciliată în Râmnicu V,-, -+B,.A,.8, județul V și pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU și MUNICIPIUL RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 298 din 3 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/16.06.2008.
Jud.fond: St.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
