Speta Legea 10/2001. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 127 din 1 octombrie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 octombrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- - - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.359 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul-reclamant, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței, apelantul-reclamant se legitimează cu seria - nr.- eliberat la data de 28 aprilie 2005 de Poliția municipiului S și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Apelantul-reclamant având cuvântul arată că în conformitate cu actele depuse este unicul moștenitor. Potrivit Constituției dreptul la moștenire este garantat. Și astăzi reformulează cererea de retrocedare conform art.42 din Constituție,art.644 cod civil și nr.HG250/2007 care prevede normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.În luna mai înainte de a depune notificarea, a venit o persoană la el și i-a oferit o mare sumă de bani tocmai pentru a nu mai depune notificarea și pentru că a refuzat, notificarea i-a fost respinsă. Solicită admiterea apelului și să se facă aplicarea art.42 din Constituția României.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.359 din 9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de împotriva Dispoziției nr.863/28.02.2008 emisă de Primarul municipiului P N, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.637/103/3-04-2008, contestatorul a solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001, emisă de Primarul Municipiului PN.
În motivare a învederat următoarele:
Prin dispoziția nr.863/2008 Primarul Municipiului PNi -a respins, în mod greșit notificările nr.10/4.02.2008 și nr.11/4.02.2008, ca tardiv formulate, întrucât art.22 din Legea nr.10/2001 a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, OUG nr.184/2002, OUG nr.10/2003, și HG nr.250/2007.
Or, până la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 au trecut peste 60 de ani de confiscări și abuzuri asupra proprietăților și nimeni nu a stabilit termene pentru cât au beneficiat alții de bunurile expropriate.
Depunerea notificării cu întârziere s-a datorat faptului că din data de 17 oct.2001 s-a aflat în executarea unui mandat de arestare pe o durată de 5 ani de zile și nu a avut posibilitatea de a procura actele doveditoare ale cererii de retrocedare.
Examinând contestația tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Susținerile contestatorului referitoare la motivele care l-au împiedicat să se adreseze entității deținătoare a imobilelor, cu notificare, în termenul legal, urmează a fi examinată ca având caracterul unei cereri de repunere în termenul de formulare a notificărilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.22 din Legea nr.10/2001, termenul limită de formulare a notificărilor( care a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001) a expirat la data de 14 februarie 2002.
Contestatorul a depus notificările nr.10 și 11 la data de 4.02.2008.
Pentru a putea beneficia de instituția repunerii în termen - art.103 Cod procedură civilă prevede întrunirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: pierderea terenului să se fi datorat unor împrejurări mai presus de voința contestatorului; împiedicarea să fi intervenit înăuntrul termenului legal, cererea de repunere în termen să fie formulată în 15 zile de la încetarea împiedicării și notificările să fi fost formulate înăuntrul aceluiași termen.
Or, potrivit art.22 din Legea nr.10/2001 - termenul de formulare a notificărilor a început să curgă la data de 15 februarie 2001.
Din copia mandatului de arestare și a biletului de eliberare din penitenciar( nr.17056/2005 emis de Administrația Națională a Penitenciarelor) rezultă că, contestatorul a fost arestat la data de 16.10.2001 și a fost liberat condiționat la data de 22.02.2005.
Astfel, arestarea sa a intervenit înăuntrul termenului legal prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 și aceasta poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voința contestatorului care l-a împiedicat, ca până la 14.02.2002, să formuleze notificările.
Însă, această împiedicare a încetat la data de 22.02.2005 când contestatorul a fost pus în libertate astfel că, atât cererea de repunere în termen cât și notificările trebuiau să fie formulate în 15 zile de la data punerii în libertate.
Or, contestatorul a formulat notificările după aproximativ 3 ani de zile de la încetarea împiedicării.
Cum acesta nu a făcut nici o dovadă că și în următorul interval de timp de 3 ani(zi de zi) până la data de 4.02.2008, a fost împiedicat, din motive obiective, mai presus de voința sa să formuleze notificările cererea de repunere în termen nu poate fi primită urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință și contestația împotriva dispoziției nr.863/2008 emisă de primarul Municipiului P prin care i s-au respins ca tardiv formulate notificările, a fost respinsă.
Susținerile contestatorului privind prelungirea termenului de depunere a notificărilor prin Legea nr.247/2005 sunt neîntemeiate întrucât modificările și completările aduse Legii nr.10/2001 nu au vizat în nici un fel dispozițiile art.22 referitoare la termenul de formulare a notificărilor, care a rămas neschimbat.
Ceea ce s-a modificat prin Legea nr.247/2005 a fost termenul de depunere a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate și a celor care atestau calitatea de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii care a fost extins de la 18 luni( care curgeau de la data de 14.01.2001) până la data soluționării notificării.
Or, de acest termen beneficiază doar cei care au formulat notificările în termenul legal, însă nu au avut posibilitatea ca la data notificării să atașeze și actele doveditoare, a căror procurare necesită mai mult timp.
De altfel, contestatorul a invocat ca motiv de repunere în termen, faptul că nu a avut actele doveditoare și că pentru procurarea lor a fost nevoit să facă o serie de demersuri.
Or, lipsa actelor doveditoare nu poate fi asimilată"unor împrejurări mai presus de voința părții"în condițiile, în care termenul pentru depunerea notificărilor și cea pentru depunerea actelor sunt diferite, iar legiuitorul nu a condiționat depunerea actelor concomitent cu notificarea.
Împotriva sentinței civile nr. 359 din 9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, în termen legal, a formulat apel contestatorul criticând-o pentru următoarele motive:
- prin hotărârea atacată s-au încălcat dispoziții din Constituția României care reglementează dreptul la moștenire, dreptul la proprietate și ocrotirea acesteia;
- neconcordanța între legile românești și cele europene se soluționează conform Tratatelor semnate de Statul Român prin aplicarea celor emise de Consiliul European.
Apelul este nefondat.
Termenul de contestare prevăzut de art.26 al.3 din Legea nr.10/2001 constituie un termen de decădere.
Neformularea contestației în cadrul acestui termen atrage decăderea persoanei interesate din dreptul de a mai contesta decizia sau, după caz, dispoziția emisă în condițiile art.25 din aceeași lege.
Legea nr.247/2005, deși aduce numeroase modificări Legii 10/2001, nu a modificat dispozițiile art.22 al.1, ce reglementează termenul de formulare a notificării.
Acest termen, prelungit ulterior apariției Legii 10/2001 prin OUG10/2001 și OUG145/2001, a rămas astfel neschimbat.
În consecință, având caracterul unui termen de decădere, nerespectarea lui atrage sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Pentru a putea beneficia de instituția repunerii în termen, dispozițiile legale prevăd îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv pierderea termenului să se fi datorat unor împrejurări mai presus de voința contestatorului, împiedicarea să fi intervenit înăuntrul termenului legal, cererea de repunere în termen să fie formulată în 15 zile de la încetarea împiedicării și notificările să fi fost formulate înăuntrul aceluiași termen.
Din probele administrate de instanța de fond a rezultat că, contestatorul a fost arestat la 16.10.2001 și a fost liberat condiționat la data de 22.02.2005. După această dată, atât cererea de repunere în termen, cât și notificările trebuiau formulate în termen de 15 zile, ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.
În consecință, în mod temeinic și legal a hotărât prima instanță și a respins cererile contestatorului menținând Dispoziția Primarului nr.863/2008 prin care notificările au fost respinse ca tardiv formulate.
Față de considerentele expuse, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge apelul formulat de reclamantul, din S,-, -.6,. A,.1, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI P N,-, împotriva sentinței civile nr.359 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent.-
Red.dec..- /9.10.2008
Tehn.- / 4 ex.
9.10.2008/10.10.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
