Speta Legea 10/2001. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 144
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 502 pronunțată la 13 mai 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.S,-, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant și intimata-pârâtă Primăria municipiului Rm.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata-pârâtă Primăria municipiului Rm.S a depus la dosar întâmpinare și că apelantul-reclamant a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, având în vedere că apelantul a primit citația pe data de 9 septembrie 2009, cu mai mult de 15 zile înaintea terenului de judecată, că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar cererea nu este motivată potrivit art. 156 pr.civilă; constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
La data de 12.01.2009 reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Rm S contestație împotriva dispozițiilor: nr.1102/31.2008 prin care i-au fost soluționate notificările nr.699/N/2001 și nr.68/N/2001 prin care conform Lg.10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în-, Rm S pe care o consideră netemeinică și nelegală. Se arată astfel că dispoziția este nelegală în condițiile în care notificările au făcut obiectul dispoziției Primarului nr.192/20.05.2003 rectificată prin dispoziția nr.217/2003; nr.1103/31.2008 prin care i-a fost soluționată notificarea nr.67/N/2001 prin care conform Lg.10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului situat în Rm.S,-. Referitor la aceasta reclamantul arată că dispoziția nu se justifică atâta timp cât notificarea a făcut obiectul dispoziției Primarului nr.193/20.05.2003 rectificată prin dispoziția nr.218/2003.
Cum notificările sale au fost soluționate înainte de intrarea în vigoare a Lg.243/2005, arată reclamantul, are posibilitatea să solicite și tribunalul este competent să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite reprezentând contravaloarea de circulație a imobilului. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2230/9.03.2007.
Prin precizările făcute ulterior reclamantul arată că prin dispoziția nr.217/2003 Primarul municipiului Râmnicul Sar ectificat dispoziția nr.192/2003 privind suprafața de 26,79 mp stabilindu-se că i se cuvin despăgubiri prin echivalent bănesc pentru suprafața de 50,91 mp. La data de 31.10.2008 este emisă însă dispoziția nr.1102 prin care se dispun măsurile stabilite prin primele două dispoziții, respectiv acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru suprafața de 50,91 mp.
Susține reclamantul că prin dispoziția nr.218/2003 același primar rectifică dispoziția nr.193/2003 privind suprafața de 23,28 mp, stabilind că i se cuvin despăgubiri prin echivalent bănesc pentru suprafața de 41,16 mp. La data de 31.10.2008 este emisă dispoziția nr.1103/2008 prin care se dispun măsurile stabilite prin cele două dispoziții menționate mai sus în sensul că urmează a se acorda măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru suprafața de 41,16 mp.
A mai arătat reclamantul că în niciuna din dispozițiile menționate mai sus nu a fost făcută o ofertă cu privire la valoarea estimativă a terenului așa cum prevede în mod imperativ Lg.10/2001. Simpla mențiune că dispoziția se înaintează la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor nu exonerează pârâta să facă o ofertă în valoarea estimativă a imobilului.
În termen legal pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a comunicat mai întâi notificarea nr.699/2001 prin care solicita restituirea în natură a imobilelor situate în Rm S,- și-, iar ulterior, urmare a discuțiilor purtate cu membrii comisiei de verificare și aplicare a Lg.10/2001 acesta, în termenul prevăzut de legiuitor comunică notificările nr.68/N/2001 - pentru imobilul din- și notificarea nr.67/N/2001 pentru imobilul din - nr.135.
Pârâtul a mai arătat că prin dispoziția nr.193/20.05.2003 s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 155,22 mp, iar pentru diferența de 23,28 mp și pentru construcțiile demolate pentru care nu era posibilă restituirea în natură, conform art.10 din Legea 10/2001 restituirea urma să se facă în echivalent bănesc, iar prin dispoziția nr.218/02.07.2003 este rectificată dispoziția nr.193/2003 prin menționarea corectă a suprafeței de teren aferentă conform măsurătorilor topografice efectuate de expert autorizat și înscrise în documentația de carte funciară în sensul că s-a modificat suprafața prin înscrierea corectă a suprafeței de 137,34 mp teren ce se restituie în natură, iar suprafața de 41,16 mp pentru care urma să primească despăgubiri.
Documentația, însoțită de dispoziția emisă, a fost înaintată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii 10/2001 în condițiile în care ei nu dispun la nivelul primăriei de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri și servicii.
În anul 2007 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților restituie dosarul în vederea completării acestuia cu certificatul de moștenitor și cu înscrisurile din care rezultă natura juridică a terenului pentru care urmează a se primi despăgubiri.
După completarea dosarului și trimiterea lui la Prefectura B, acesta a fost restituit din nou Primăriei Râmnicul cu motivația că dispoziția care însoțește documentația nu poate fi mai veche de 30 zile, făcându-se recomandarea emiterii unei noi dispoziții în forma complexă, urmând a avea la bază prevederile legale actualizate, astfel că a fost emisă dispoziția nr.1103/2008.
La termenul din 18.03.2009 s-a dispus a se transmite adresă către reclamant să precizeze care sunt probele de care înțelege să se folosească în vederea soluționării cauzei. În urma acestei dispoziții reclamantul arată că pârâta în calitate de unitate deținătoare are obligația să propună suma ce i se cuvine cu titlu de despăgubiri, dispozițiile Lg.10/2001 și art.16 din Lg.247/2005 nu o exonerează de această obligație.
Conform capitolului VII din Legea 247/2005, aplicabilă în cazul său, pârâta urmează să facă o propunere motivată de acordare de măsuri reparatorii și să înainteze dosarul secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde propunerea este verificată de evaluatori autorizați. În aceste condiții, arată reclamantul, nu este necesar să solicite o expertiză evaluatoare care i-ar produce cheltuieli suplimentare și ar conduce la tergiversarea soluționării notificării sale făcută încă din 2001. Nu solicită nici expertiză tehnică deoarece nu contestă suprafața de teren menționată în dispoziție - a se vedea fila 39 dosar.
În completarea la întâmpinare formulată - filele 40-42 dosar, pârâtul arată că prin dispoziția nr.192/20.05.2003 s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 191,78 mp iar pentru diferența de 28,79 mp și pentru construcțiile demolate, pentru care nu era posibilă restituirea în natură conform art.10 din Lg.10/2001 restituirea urma a fi făcută prin echivalent bănesc.
Prin dispoziția nr.217/02.07.2003 este rectificată dispoziția nr.192/2003 și este menționată de această dată suprafața corectă de teren conform măsurătorilor topografice efectuate de expert autorizat și înscrise în documentația de carte funciară, respectiv la pct.1 din dispoziție s-a înscris suprafața de 169,66 mp ce urmează a fi restituită în natură și suprafața de 50,91 mp pentru care urmează să primească despăgubiri.
Deși dosarul a fost înaintat conform precizărilor făcute în întâmpinarea inițială, acesta a fost restituit, astfel că a fost emisă Dispoziția nr.1102/2008.
Prin decizia nr. 502 pronunțată la 13 mai 2009, Tribunalul Buzăua respins contestația, reținând că, în conformitate cu prev.art.21 din Lg.10/2001 reclamantul a comunicat pârâtului notificarea nr.699/N/2001 prin care solicită restituirea în natură a imobilelor situate în Rm.S,- și- jud. Ulterior reclamantul, conform prevederilor legii, în termenul legal comunică pârâtului notificările nr.67/N/2001 și 68/N/2001, separat pentru fiecare imobil menționat mai sus în parte.
Conform prevederilor art.25 din Lg.10/2001 au fost emise dispozițiile nr.192/20.05.2003 prin care i se restituie reclamantului în calitate de moștenitor al defunctei suprafața de 191,78 mp teren situat în Râmnicul S,- în natură, iar pentru diferența de 28,79 mp teren și pentru construcțiile demolate pentru care nu este posibilă restituirea în natură conform art.10 din Lg.10/2001 restituirea se va face în echivalent bănesc. În dispoziție se menționează că valoarea estimativă a construcției precizată de petent este de 30.080 USD.
La data de 02.07.2003 este emisă dispoziția nr.217 prin care se rectifică dispoziția nr.192/20.05.2003 prin care se modifică suprafața dispusă a fi restituită în natură la 169,66 mp iar cea care urmează a fi restituită în despăgubiri la 50,91 mp.
Prin dispoziția nr.193/20.05.2003 se restituie reclamantului în natură, în calitate de moștenitor al defunctei suprafața de 152,22 mp situată în Rm.S -, fostă str.-, iar pentru diferența de 23,28 mp și pentru construcțiile demolate pentru care nu este posibilă restituirea în natură conform art.10 din Lg.10/2001 restituirea se va face în echivalent bănesc. În dispoziție se menționează că valoarea estimativă a construcțiilor precizată de petent este de 17.600 USD.
La data de 02.07.2003 este emisă dispoziția nr.218 prin care se rectifică dispoziția nr.193/20.05.2003 prin care se modifică suprafața dispusă a fi restituită în natură la 137,34 mp iar cea care urmează a fi restituită în despăgubiri la 41,16 mp.
În data de 31.10.2008 au fost emise dispozițiile nr.1102 și 1103 prin care se mențin parțial dispozițiile nr.217 și respectiv 218 sub aspectul suprafețelor însă conform Lg.247/2005 pentru suprafețele de teren și construcții notificate ce nu au putut face obiectul restituirii în natură se propune acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Se menționează în dispoziții că întrucât instituția nu dispune de bunuri în compensare, acordarea de despăgubiri se va face conform legii speciale privind regimul de plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, titlul VII din Lg.247/2005.
Conform articolului 4 din cele două dispoziții rezultă că pârâtul va transmite dispozițiile emise împreună cu dosarul notificărilor nr.68/N/2001, 67/N/2001 și 699/N/2001 conform art. 16 al.2(1), alin.2 (2) din Titlul VII al Lg.247/2005 modificat prin OUG 81/2007, Instituției Prefectului județului B, urmând a fi înaintate ulterior secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A mai reținut instanța că reclamantul, prin contestația formulată, critică faptul că în cele două dispoziții emise, nr.1102 și 1103/31.10.2008 pârâtul nu face o ofertă cu privire la valoarea estimativă a terenului notificat ce nu poate fi restituit în natură, invocând în acest sens prevederile Lg.10/2001 fără a indica un text anume din lege.
Se arată de asemenea, că notificările fiind făcute anterior intrării în vigoare a Lg.247/2005, consideră că poate solicita și tribunalul este competent să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite reprezentând c/val. de circulație a terenului, invocând în acest sens o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2230/09.03.2007.
Deși prin notificările inițiale reclamantul nu precizează valoarea de circulație a imobilelor solicitate, ulterior face precizări în cadrul memoriilor depuse de acesta, evaluând construcțiile demolate la 30.080 USD - cea din- (filele 52 și 75 dosar) și 17.600 USD cea din- (fila 25 dosar).
Prin memoriul său reclamantul nu se opune efectuării unei reevaluări a imobilelor construcții, cu mențiunea însă de a participa la această reevaluare.
Cum din actele existente la dosar nu rezultă care este valoarea reală de circulație a imobilelor pentru care urmează a se acorda măsuri reparatorii constând în despăgubiri, în baza rolului său activ, prin adresa din 18.03.2009, instanța a pus în vedere reclamantului că pentru stabilirea valorii imobilelor este necesară efectuarea unei expertize, iar prin cererea din 14.04.2009, reclamantul a precizat că nu înțelege să administreze astfel de probe deoarece i-ar produce cheltuieli suplimentare și ar conduce la tergiversarea cauzei.
Se mai arată că, în conformitate cu prev.art.1169 cod civil cel ca face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Este de necontestat faptul că în conformitate cu prev.art.16 alin.1 din Legea 247/2005 instanțele pot stabili cuantumul despăgubirilor, însă acest lucru se poate face doar pe baza unor probe, în speță o expertiză de evaluare efectuată în decursul soluționării cauzei sau o expertiză evaluatorie extrajudiciară conform art.4 alin.5 din Titlul XIII, privind accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților din Lg.247/2005, probă ce nu a fost însă efectuată, deși instanța a pus în discuția părții reclamante necesitatea administrării ei.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel în mod eronat a apelat la dispozițiile dreptului comun, respectiv la codul civil, într-un litigiu care se soluționează pe Legea 10/2001, care are caracter special.
Susține că, legiuitorul a prevăzut la art.26 alin.6 din Legea 10/2001 că dispozițiile dreptului comun sunt aplicabile numai în cazul când oferta unității deținătoare ar consta și în bunuri mobile sau în servicii și această excepție nu se poate extinde și în cazul despăgubirilor prin echivalent bănesc.
De asemenea, arată că hotărârea este și nelegală, deoarece din probele dosarului pe care le reține chiar instanța, rezultă că el a făcut o evaluare a terenului, astfel că unitatea deținătoare are posibilitatea să facă o ofertă a cuantumului despăgubirilor.
Pe de altă parte, arată că Primăria cunoaște prețurile zonei, astfel că are posibilitatea să facă o ofertă valorică pe care nu ar avea rațiune să o conteste, întrucât va fi controlată de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor pentru fondul proprietății.
A mai precizat apelantul că nu a cerut instanței să stabilească, în baza rolului activ, contravaloarea terenului și să oblige primăria să facă o ofertă, fapt pentru care își menține punctul de vedere exprimat inițial în sensul că nu este util cauzei să ceară proba cu expertiză judiciară sau să recurgă la o expertiză extrajudiciară, lucrări pentru care ar trebui să achite un onorariu ce i-ar diminua valoarea despăgubirilor pentru cele două suprafețe de teren, motive pentru care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a obliga Primăria să facă o ofertă privitor la cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.
De asemenea, în concluziile finale, apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, invocând dispozițiile art.242 pct.2 cod pr.civilă.
La rândul său, Primăria Municipiului Rm.S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, apreciază că acestea sunt total nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum rezultă din petitul contestației formulate, apelantul a solicitat restituirea în natură pentru o suprafață de teren liberă, iar pentru o altă suprafață ce nu putea fi restituită în natură, să se stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite, reprezentând contravaloarea de circulație a imobilului ce fusese, anterior, demolat.
De asemenea, prin contestația formulată apelantul a criticat faptul că în cele două dispoziții emise, nr.1102 și 1103/31.10.2008 intimata nu face o ofertă cu privire la valoarea estimativă a terenului notificat, ce nu poate fi restituit în natură, invocând în acest sens Legea 10/2001, fără a indica un text anume din lege.
Totodată, a arătat că, notificările fiind făcute anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, poate solicita și instanța este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea unei adrese către apelant pentru a suporta contravaloarea unei lucrări de specialitate - expertiză, care să stabilească acest lucru, probatoriu cu care însă contestatorul nu a fost de acord, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a făcut trimitere la prevederile art.1169 cod civil ca principiu general, în sensul că cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească. Legat de acest aspect, se impunea efectuarea de probatorii de către apelant pentru dovedirea contestației sale, fără însă a se înțelege că instanța, pe fondul cauzei, nu soluționa cererea în conformitate cu dispozițiile legale ce au incidență, respectiv art.16 alin.1 din.247/2005.
În conformitate cu aceste ultime dispoziții, instanțele pot stabili cuantumul despăgubirilor, însă acest lucru se poate face doar pe baza unor probe, în speță o expertiză de evaluare a terenului care era imperios necesară rezolvării contestației și pe care însă apelantul a refuzat aoe fectua cu ocazia primei judecăți, iar în fața instanței de apel prin neprezentare, întrucât acesta solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu a mai fost pusă în discuția părților.
Mai mult decât atât, efectuarea unei expertize se impune cu atât mai mult cu cât, în dispozițiile Legii 247/2005 se prevede o întreagă procedură privind stabilirea despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, iar din cuprinsul acestora nu rezultă obligativitatea intimatei de a depune oferte de despăgubiri, așa cum pretinde apelantul.
Având în vedere cele arătate, în conformitate cu disp.art.296 cod pr.civilă, Curtea urmează a respinge apelul ca nefundat și a menține ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 502 pronunțată la 13 mai 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.S,-, Cod poștal -, Județ B, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 7 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored.AP/CC
4.ex.12.10.2009
fond- Tr.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
