Speta Legea 10/2001. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/b/
DECIZIA CIVILĂ NR. 146/2009 -
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, Intrarea M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, domiciliat în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 600 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant, prin mandatar - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 2.09.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete asociate, lipsă fiind apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimatul reclamant a depus întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinare, menținerea hotărârii instanței de fond și obligarea părții apelante la cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 600 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis plângerea la Legea nr. 10/2001, formulată de reclamantul, prin mandatar, în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială - Municipiul S M și în consecință a fost anulată dispoziția nr. 1605/6.04.2009 a Primarului Municipiului S M; s-a constatat dreptul reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, pentru cota de 3/4 părți din apartamentul înscris în nr. 22259 S M, nr. top. 13475/103, situat în S M,-; s-a constatat că la data preluării abuzive de stat s-a acordat reclamantului suma de 80.000 lei (anul 1989), despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1605/6.04.2009, Primarul Municipiului SMa respins notificarea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în S M,-, înscris în ind. nr. 22259 S M, nr. top. 13475/103, deoarece nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în temeiul art. 3, 5, 23 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Din extrasul nr. 22259 S M, poziția B 4, rezultă că, cota de 3/4 părți din imobilul în litigiu, proprietatea reclamantului, a fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974.
Din actul administrativ de preluare emis de Consiliul Popular al Județului S M la data de 30.03.1989 (fila 20 din dosar), rezultă că cota de 3/4 părți din imobil a fost preluată în baza Decretului nr. 223/1974 de către reclamant, cu ocazia trecerii în proprietatea statului a imobilului s-au acordat despăgubiri în sumă de 80.000 lei.
În cadrul notificării formulată de către reclamant, înregistrată sub nr. 837/9.11.2001 la Biroul executorului judecătoresc (fila 15 din dosar), acesta recunoaște că despăgubirea în cuantum de 80.000 lei a fost încasată de către el.
În actele emise de autoritățile germane, respectiv pașaportul - (fila 25 din dosar), reclamantul figurează cu prenumele de, iar în actele de preluare, precum și în certificatul de naștere emis de autoritățile române, figurează cu prenumele de.
Din coroborarea acestor acte, tribunalul a reținut că a avut loc o preschimbare pe cale administrativă a prenumelui reclamantului în, fiind vorba de una și aceeași persoană, respectiv reclamantul este persoană îndreptățită în baza art. 3 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, persoană fizică, proprietar al imobilului din litigiu la data preluării acestuia de către stat în mod abuziv, este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nefiind posibilă restituirea în natură, deoarece imobilul a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995.
Conform pct. B alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007 "în ipoteza în care locuința respectivă (preluată în baza Decretului nr. 223/1974) a fost înstrăinată legal către o terță persoană, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege (prin echivalent); în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege (restituirea în natură nefiind posibilă) pentru diferența dintre suma primită actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. 1 al Titlului II din nr.OUG 184/2002 și valoarea de piață a locuinței stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare". Tot în cadrul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 pct. B, se arată că, privitor la Decretul nr. 223/1974 se consideră că preluarea a fost abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului cu titlu de sancțiune pentru cei care au plecat fraudulos din țară sau care fiind plecați în străinătate nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în țară, cât și în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința către stat.
Reclamantul, așa cum rezultă din actul de preluare din 30.03.1989, a făcut cerere pentru plecarea definitivă din țară cu forme legale.
La acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se va ține cont de despăgubirea acordată la data naționalizării, precum și de valoarea de piață a locuinței, conform textelor de lege mai sus menționate.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că dispoziția contestată este nelegală, motiv pentru care a admis plângerea formulată de petent conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel intimatul Primarul Municipiului S M, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că hotărârea atacată este nelegală, deoarece, prima instanță a constatat calitatea reclamantului intimat de persoană îndreptățită la beneficiul legii reparatorii, fără a verifica și analiza dacă acesta se încadrează sau nu în prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Apelantul susține că, prin adresele înaintate reclamantului, a solicitat acestuia să depună declarație autentificată, în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 10/2001, dar acest lucru nu s-a realizat, iar instanța, cu ocazia soluționării litigiului, nu a cerut să facă dovada în acest sens.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Asupra imobilului înscris în nr. 22259 S M, nr. top. 13475/103, intimatul reclamant a avut calitatea de proprietar asupra cotei de 3/4 părți, cu titlu de moștenire, cotă care a fost preluată de Statul Român, prin decizia nr. 130/1989 a fostului Consiliu Popular al Județului S M, în baza Decretului nr. 223/1974, ca urmare a plecării acestuia din țară, cu forme legale.
Potrivit art. 2 din decizia nr. 130/1989, trecerea imobilului în proprietatea Statului Român s-a făcut cu plata despăgubirilor în sumă de 80.000 lei, sumă pe care intimatul reclamant a și recunoscut că a încasat-o cu acea ocazie.
Întrucât imobilul din litigiu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, neputându-se dispune restituirea sa în natură, prima instanță admițând cererea reclamantului, a constatat îndreptățirea acestuia la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmând a se ține cont de despăgubirea acordată la data preluării imobilului (80.000 lei), precum și de valoarea de piață a locuinței.
Dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, prevăd următoarele: "Nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege".
Potrivit pct. 5.1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007, "În vederea asigurării exigențelor art. 5 din lege este necesar ca în toate cazurile în care notificarea este formulată de persoane, cetățeni români sau apatrizi ori de cetățeni români, pentru realizarea drepturilor unor persoane (proprietari deposedați) care au emigrat în statele prevăzute în anexa nr. 1 la lege, să se solicite depunerea unei declarații autentificate date pe proprie răspundere, prin care notificatorii declară că ei sau ascendenții lor, proprietari ai imobilului la data preluării, nu au făcut obiectul acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie și totodată se obligă la restituirea imobilului, sau, după caz, la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidenței prevederilor art. 5 din lege".
Trecând peste faptul că Normele Metodologice cuprind dispoziții care nu se regăsesc în cuprinsul Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost ea modificată și completată, statul în care a emigrat reclamantul intimat (Germania), nu se regăsește printre cele enumerate în anexa nr. 1 la lege, considerente față de care, apreciind că nu subzistă criticile invocate de către apelant, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, va dispune obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.760 lei în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, Intrarea M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, domiciliat în S M,-, împotriva sentinței civile nr. 600 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 4.760 lei, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.
în concept la 19.11.2009.
jud.fond.
dact.
4 ex./19.11.2009
- 2 com./
- PRIMARUL MUNICIPIULUI S M - S M, 25 Octombrie, nr. 1, Intrarea M,
-, prin mandatar - S M,-.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Chivari Alexandrina
