Speta Legea 10/2001. Decizia 159/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIIVLĂ NR. 159/A/2009 | |
Ședința publică din 13 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat depârâțiiMUNICIPIUL C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 65/D din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pereclamanții- și -, precum și pe pârâții și, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că la data de 12 mai 2009, reclamantele-intimate au depus la dosar prin registratura instanței, concluzii scrise.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 65/D din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea intentată de reclamantele - și -, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, MUNICIPIUL C-N, și.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiului C-
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului C-N să emită dispoziție de restituire în natură pentru imobilele art.1,2,3 din CF nr.- C-N,-, precum și teren în suprafață de 410 mp cu nr.top 5039/2 din CF nr.5794 C-N și să emită propunere pentru despăgubiri sau măsuri reparatorii în echivalent pentru.nr.4,5,6 din CF nr.-, -, CF nr.- C, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 3000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF nr.5794 C-N, compus din casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 5 camere, 4 bucătării, casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 2 camere și 2 bucătării și casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu o cameră, cu curte și grădină în- cu teren în suprafață de 196 stjp a fost proprietatea văduvei lui născută în cotă de 2/4 parte în cotă de parte și în cotă de parte.
Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr.3086/129.IV din 7.09.1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului C, dată în baza Decretului nr.92/1950. Ulterior preluării la stat, imobilul a fost dezmembrat în parcela cu nr. top 5039/2 teren în suprafață de 410 mp, actualmente situată în-, reînscrisă în CF nr.5794 C-N, iar parcela cu nr.top 5039/1 s-a transcris în CF nr.- colectivă și CF nr.- individuală, în proprietatea Statului Român.
După împărțirea imobilului pe apartamente,.nr.4,5,6 au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, fiind înscrise în CF individuale nr.-, -, -, iar în proprietatea statului au rămas.1,2, și 3 înscrise în CF nr.- individuală.
Reclamanta - născută la data de 8.12.1950, este fiica lui și -, iar după decesul tatălui a fost adoptată în anul 1970 de bunicul ei, conform deciziei nr.867/25.11.1970 a C-N, după adopție purtând numele de, iar după ce s-a căsătorit la data de 26.11.1973 cu numitul, a preluat numele soțului.
La rândul ei, reclamanta - s-a născut la data de 26.04.1930, fiica lui și, iar la data de 7.01.1950 s-a căsătorit cu numitul care a decedat la data de 1.01.1962, după care s-a căsătorit cu, preluând numele acestuia de familie.
Întregul imobil a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950, inițial existând 3 case, iar în prezent există o casă cu 6 apartamente, din care 3 au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995. Din cartea de imobil din anul 1946, rezultă că imobilul din-, actualmente- era proprietatea lui, care a fost căsătorit cu, fiica lui, născută.
împreună cu și, au fost deportați în timpul războiului, astfel că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite, deoarece antecesoarea lor a fost proprietara de carte funciară,.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul C-N, deoarece acesta din urmă reprezintă unitatea deținătoare a cărei autoritate executivă este Primarul municipiului C-
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții Primarul municipiului C-N și Municipiul C-N, fără să îl motiveze în fapt și în drept.
Reclamantele prin av. prezent în instanță la termenul din 6 mai 2009, au solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâți, ca nefondate.
Primarul municipiului C-N a depus concluzii scrise la dosar, prin care a susținut că reclamantele nu au făcut dovada proprietății după foștii proprietari tabulari și și prin urmare nu au dovedit că au calitatea de persoane îndreptățite.
În subsidiar, pârâtul-recurent a arătat că reclamantele nu fac dovada succesiunii în drepturi decât pentru cota de 2/4 parte din imobil a numitei, nu și după cotele lui și.
Reclamantele-intimate au depus concluzii scrise la dosar, prin care au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Soluționând apelurile în baza efectului devolutiv consacrat de art.292 alin. (2) pr.civ. conform căruia "în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță", curtea reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr.5794 C-N, nr.top 5039 corp.I casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 2 camere și 2 bucătării; corp II casă din cărămidă acoperită cu țiglă cu 2 camere și 2 bucătării; corp III casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, curte și grădină în suprafața de 196 stjp în-, au fost coproprietari tabulari înscrisi la data de 8 martie 1938, văduva lui născută în cotă de 2/4 parte, în cotă de parte și în cotă de parte.
În cartea imobilului situat în C,-, la data de 23.10.1946, figura ca proprietar, bunicul reclamantei -, care în anul 1970 a adoptat-o cu efecte depline și tatăl reclamantei -.
Prin decizia nr.3086/129.IV din 7 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului C, emisă în temeiul Decretului nr.92/1950, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de drept naționalizare, în administrarea operativă a Sfatului Popular al orașului C, de la, și.
Ulterior preluării în proprietatea statului, imobilul a fost dezmembrat în 6 apartamente, înscrise în CF colectivă nr.- C-N, dintre care apartamentele 4,5,6 au fost vândute chiriașilor în temeiul Legii nr.112/1996.
În baza Legii nr.10/2001, reclamantele - și -, au formulat notificare la data de 13.02.2002 înregistrată la executorul judecătoresc - sub nr.505/2002, adresată Primăriei municipiului C-N, 91-95 dos.tribunal.
Pârâtul Primarul municipiului C-N prin întâmpinare depusă la dosarul primei instanțe 141-143, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul C-
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată, deoarece nu au dovedit că ar avea calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
De asemenea, a mai arătat pârâtul, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.17 din Decretul-lege nr.115/1938 care a consacrat principiul publicității absolute, potrivit căruia drepturile reale imobiliare nu se puteau strămuta nu numai față de terți, dar și în raporturile dintre părți, decât dacă s-a făcut întabularea, or imobilul în litigiu a aparținut văduvei lui în cotă de parte și lui în cotă de parte.
Din anexa la Decretul nr.92/1950, poziția 311, rezultă că de la numita din C,-, au fost preluate la stat prin naționalizare, 7 apartamente 179, 191 și 213 dos.tribunal.
Reclamanta - s-a născut la data de 26.04.1930, fiică a lui (cel care figurează ca proprietar al imobilului în cartea de imobil în anul 1946) și, aceasta fiind fiica lui și născută, coproprietara de CF nr.5794 C, de sub B1 în cotă de 2/4 parte. Așadar, reclamantei -, coproprietara în cotă de 2/4 parte de sub B1 i-a fost bunică, apoi coproprietara în cotă de parte de sub B2 i-a fost mătusă (fiica lui și sora lui ), iar coproprietarul în cotă de parte de sub B3, i-a fost unchi (fiul lui și fratele lui și, mama reclamantei). Reclamanta - născută, s-a căsătorit la data de 7.01.1950 cu, iar după decesul acestuia s-a recăsătorit cu la data de 16.07.1966.
La rândul ei, reclamanta - s-a născut la data de 8.12.1950, ca fiică naturală a reclamantei -, în anul 1970 a fost adoptată de bunicul ei, soțul supraviețuitor al lui decedată la 22.11.1967, care a fost fiica lui și sora lui și, coproprietarii de carte funciară, despre care reclamantele susțin că au fost deportați și dispăruți în timpul celui de-al doilea război mondial. Reclamanta - s-a căsătorit la data de 26.11.1973 cu.
Acestea fiind legăturile de rudenie ale reclamantelor cu coproprietarii de carte funciară, dovedite cu actele de stare civilă aflate la dosar, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a apreciat că acestea sunt persoane îndreptățite parțial la restituirea în natură și parțial la acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul în litigiu, în calitatea lor de moștenitoare ai coproprietarilor de carte funciară.
Față de prevederile art.21 alin. (4) din Legea nr.10/2001, conform cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, în mod legal a fost respinsă de către prima instanță și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul C-
Cu toate acestea însă, sentința tribunalului este parțial nelegală și netemeinică, motiv pentru care în baza art.296 pr.civ. apelurile vor fi admise în parte și se va schimba parțial sentința primei instanțe.
Imobilul în litigiu se află situat într-o regiune supusă regimului de publicitate imobiliară prin cărțile funciare. La data de 8 martie 1938 când s-au întabulat în CF nr.5794 sub nr.top 5039, coproprietari în cotă de 2/4 parte, în cotă de parte și în cotă de parte, era în vigoare Regulamentul cărților funduare aprobat prin Ordonanța din 5 februarie 1870, iar ulterior a intrat în vigoare Decretul-lege nr.115/1938, care în art.17 alin. (1) prevede (a) că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.
Față de aceste dispoziții legale, curtea reține că reclamantele nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite cu privire la cotele de câte parte din imobil, care au aparținut lui ( ) născut la data de 29.08.1900 și ( ) născută la data de 4.10.1902, cote-părți ce nu au fost transmise legal nici către care figurează în anexa la Decretul nr.92/1950 și nici către ginerele acesteia, () care figurează ca "proprietar" asupra întregului imobil, cu titlu de "act de dare" 4-5 dos.tribunal, cartea de imobil fiind un simplu act de evidență, iar nu un document care să ateste proprietatea titularului, în regim de carte funciară.
De asemenea, chiar dacă în anexa la Decretul nr.92/1950, la poziția nr.311 figurează numai coproprietara 215 dos.tribunal, în decizia nr.3086/125/IV din 7 septembrie 1959 209 același dosar, se precizează că dintr-o inadvertență în anexa la Decretul nr.92/1950 figurează numai, astfel că sunt menționați în calitate de coproprietari de la care s-a preluat imobilul și în cotă de parte și în cotă de parte. Cu privire la și, reclamantele nu au prezentat certificat de moștenitor sau acte de stare civilă ori hotărâre judecătorească de declarare a morții prezumate, ci au făcut doar simple afirmații cum că cei doi ar fi fost deportați în lagărele de concentrare naziste, unde ar fi decedat; declarațiile sub semnătură privată date de numiții 98 și 99 dos.tribunal, nu pot ține loc actelor de stare civilă, iar față de faptul că s-a născut în anul 1900, iar s-a născut în anul 1902, până la deportarea lor trebuiau să aibă în jur de 40 de ani, ceea ce înseamnă că este posibil să fi avut și descendenți, despre care reclamantele nu fac vorbire.
Curtea va înlătura susținerea reclamantelor-intimate bazată pe invocarea dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, care instituie o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau de autoritate, ca neincidente în speță, deoarece menționarea numai a coproprietarei în anexa la Decretul nr.92/1950, a fost rectificată prin decizia nr.3086/125/IV din 7 septembrie 1959 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al orașului de subordonare regională C, iar textul legal condiționează funcționarea prezumției de "absența unor probe contrare", or, în cartea funciară figurează în calitate de coproprietari în cotă de parte și în cotă de parte.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.296 pr.civ. se vor admite în parte apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte, în sensul că va fi obligat pârâtul Primarul municipiului C-N să emită dispoziție motivată de restituire în natură cu privire la cota de 2/4 parte din apartamentele nr.1,2 și 3 înscrise în CF nr.- C-N, situate în imobilul din-, precum și pentru cota de 2/4 parte din terenul în suprafață de 410 mp cu nr.top 5039/2 din CF nr.5794 C-N și să facă propunere pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cu privire la cota de 2/4 parte din apartamentele nr.4,5 și 6 din CF nr.- C-N, CF nr.- C-N și CF nr.- C-
Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece în principal pârâții s-au opus admiterii în întregime a acțiunii reclamantelor, doar în subsidiar afirmând că acestea ar fi îndreptățite la restituirea în natură și la măsuri reparatorii în echivalent în calitate de moștenitoare a coproprietarei.
Vocația reclamantelor numai cu privire la cota de 2/4 parte din imobil, este confirmată și de Hotărârea nr.407/22.09.1997 emisă de Comisia județeană C pentru aplicarea Legii nr.112/1995, 102 dos.tribunal, prin care reclamantei - i s-au acordat despăgubiri în sumă de 92.089.699 lei - care vor fi restituite în cuantum actualizat -, reținându-se că aceasta a făcut dovada că este nepoată de fiică doar după coproprietara, dar nu a dovedit calitatea de moștenitoare după ceilalți doi coproprietari: și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N prin primar împotriva sentinței civile nr.65/D din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâtul Primarul municipiului C-N, să emită dispoziție de restituire în natură, cu privire la cota de 2/4 parte din apartamentele 1,2,3, înscrise în CF - C, situate în imobilul din C-N,-, precum și cota de 2/4 parte din terenul în suprafață de 410 mp cu nr.top 5039/2 din CF nr.5794 C și să facă propunerea pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent cu privire la cota de 2/4 parte din apartamentele 4,5,6 din CF nr.-, CF nr.- și CF nr.- C, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - - -
Red.DT:15.05.2009
Dact.CA: 20.05.2009 - 8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
