Speta Legea 10/2001. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/A/2008 | |
Ședința publică 25 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamantul împotrivasentinței civile nr. 57din 13 februarie 2008pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- privind și pe pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar, este motivat dar nu a fost comunicat intimatului.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 iuni 2008 și la data de 25 iunie 2008, reclamantul apelant a depus la dosar prin fax și prin registratura instanței memoriul cuprinzând motivele de apel, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 57/F/13.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva dispoziției nr. 744/2007 emisă de Primarul municipiului B în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut faptul că prin dispoziția nr. 744/16 aprilie 2007 s-a respins cererea reclamantului înregistrată sub nr. 135/2002 ( 6 din dosarul nr. 3493/1997 al Judecătoriei Bistrița ) de restituire în natură a imobilelor construcții și teren în suprafață de 7.178. înscrise în cartea funciară nr. 933 topografic 38, 39/1 și 39/2, pe considerentul că nu s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, de succesor al fostului proprietar tabular.
Așa cum rezultă din cuprinsul colii evolutive de carte funciară, imobilele solicitate spre restituire au constituit proprietatea tabulară a numitei, născută, căsătorită cu, decedat la data de 17 august 1946 ( 17 din dosarul nr. 3493/1997 al Judecătoriei Bistrița, 20 din dosarul nr. 4379/1991 al Judecătoriei Bistrița ), dreptul acesteia fiind înscris în evidențele de carte funciară la data de 12 iunie 1918.
Prin decizia nr. 159/13 iulie 1981, în temeiul Decretului nr. 223/1974, construcțiile și terenul aferent în suprafață de 1.231. din cartea funciară nr. 933 topografic 38 au trecut în proprietatea statului ( 39 din dosarul nr. 6155/1998 a Judecătoriei Bistrița ), bunurile fiind preluate de la proprietarul tabular.
Așadar, din cuprinsul actului administrativ de preluare s-a constatat pe de o parte faptul că persoana deposedată a fost proprietarul tabular, iar pe de altă parte, obiect al preluării l-au constituit construcțiile și terenul în suprafață de numai 1.231. înscris în topograficul 38 și nu și terenul din topograficii 39/1 și 39/2.
În ceea ce privește diferența dintre suprafața totală a topograficilor 38, 39/1 și 39/2 de 7.178. obiect al prezentului litigiu și cea preluată de stat în baza Decretului nr. 223/1974 de 1.231. reclamantul nu a dovedit preluarea acesteia abuziv de statul român în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, republicată și împrejurarea că preluarea s-a realizat de la antecesorii săi.
Din adresa nr. 14251/13.01.1995 nu rezultă că în perioada anilor 1950 - 1952 antecesorii reclamantului (numiții și ) aveau posesia faptică a imobilelor obiect al notificării, astfel că susținerea reclamantului conform căreia preluarea bunurilor solicitate spre restituire s-a realizat în mod abuziv de la părinții săi, în anul 1951, nu are niciun suport probator.
De asemenea, din adresa nr. 9912/8 mai 1998 rezultat că în perioada 1951 - 1963 numitul nu figura înscris în registrul agricol.
Preluarea la stat a construcției și terenului de 1.231. s-a realizat în anul 1981, de la proprietarul tabular și nicidecum de la antecesorii reclamantului.
Actul sub semnătură privată intitulat "contract de rentă viageră" nu poate constitui dovada dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantului asupra bunurilor obiect al prezentului litigiu, pe de o parte pentru că actul nu a fost validat de instanța de judecată, iar pe de altă parte pentru că nu îndeplinește condițiile de valabilitate, fiind încheiat de o persoană care nu are calitate de vânzător. Astfel, bunurile obiect al actului privat au constituit proprietatea numitei, dobândită prin moștenire, fiind deci bun propriu și nu a soților, astfel că numai proprietarul putea dispune de bunul său.
Înstrăinarea bunurilor de soțul proprietarului tabular fără ca acesta să fi dobândit dreptul de proprietate asupra acestora, în condițiile în care indubitabil antecesorii reclamantului cunoșteau cine este adevăratul proprietar tabular (atâta timp cât și reclamantul cunoaște faptul că înstrăinarea s-a făcut de soțul care a rămas în posesia bunurilor urmare a plecării proprietarului tabular în Germania în anul 1944) face ca înstrăinarea să fie nulă absolut.
Tribunalul a reținut că, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 23.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007) pe considerentul că dispozițiile acestuia referitoare la caracterul de act translativ de proprietate a actului sub semnătură privată instituie două condiții cumulative: actul să fie încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 și acesta să se coroboreze cu alte înscrisuri, ori contractul de rentă viageră nu se coroborează cu alte înscrisuri.
Ca atare, din ansamblul actelor mai sus enumerate a rezultat faptul că preluarea la stat a imobilelor construcții și teren în suprafață de 1.231. din cartea funciară nr. 933 topografic 38 s-a realizat de la proprietarul tabular, neexistând vreun document care să ateste preluarea de la antecesorii reclamantului, astfel încât în mod corect s-a apreciat că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În privința diferenței de teren dintre suprafața solicitată de 7.178. din cartea funciară nr. topografice 38, 39/1, 39/2 și cea de 1.231. preluată în temeiul Decretului nr. 223/1974, pe lângă faptul că reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită (neprobând prin niciun act preluarea de la antecesorii săi), nu s-a dovedit nici că aceasta s-a preluat de stat în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, în perioada de referință a legii speciale reparatorii.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a raportat la art. 4 alin. 2, art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, art. 23.1 din Normele metodologice, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamant.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
Împotriva sentinței civile formulat în termenul legal apel reclamantul, arătând că motivele de apel vor fi depuse până la primul termen de judecată.
În ședința publică din data de 07.05.2008 s- constatat lipsa părților și deoarece nici o parte nu solicitat judecarea în lipsă, a fost suspendată cauza. Reclamantul apelant solicitat repunerea cauzei pe rol prin cererea înregistrată în 15.05.2008. Cauza fost repusă pe rol, fixându-se termen pentru data de 25.06.2008.
Reclamantul, în motivele de apel înregistrate la data de 20 iunie 2008 solicitat schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate și, în consecință, admiterea plângerii formulate, anularea dispoziției privind soluționarea notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 și restituirea în natură imobilului construcție și teren, situat în comuna nr.255, teren în suprafață de 7.178 mp și construcția înscrisă în CF 933, nr.top 38; 39/1; 39/2.
Apelantul a arătat că în mod nelegal fost respinsă acțiunea, deoarece autorii săi, și au încheiat cu proprietarul imobilului în litigiu o convenție sub semnătură privată în 25 februarie 1945 și, în consecință, persoanele deposedate nu au fost și, ci autorii săi, cum rezultă din depozițiile martorilor din dosarul nr.4830/1993 și dosarul nr.3056/2004, care au cunoscut situația imobilului în litigiu.
S-a mai aratat că autorii săi, în baza aceluiași contract de rentă viageră au dobândit dreptul de proprietate asupra 10 ha teren pentru care s- eliberat titlul de proprietate, contractul de rentă viageră fiind valabil. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând sentința apelată raportat la motivele de apel invocate, curtea în temeiul art. 292 raportat la art.295 Cod proc.civ. reține următoarele:
Este real că antecesorii reclamantului, și au încheiat un contract de rentă viageră cu și care avea ca obiect casa nr.1B și toate supraedificatele, precum și ogradă și grădina aparținătoare în intravilan, precum și alte imobile, la data de 25 februarie 1945 (45-46).
În mod corect tribunalul nu a dat eficiență acestui contract de rentă viageră, întrucât contractul nu este încheiat cu proprietarul tabular tartler ci cu soțul acesteia.
Din CF 933 () rezultă că proprietarul imobilului în litigiu este născută și, prin urmare, contractul de rentă viageră nu îndeplinește condițiile de valabilitate, fiind încheiat de o persoană, care nu este proprietar.
Reclamantul apelant susținut că antecesorii lui au fost deposedați de imobilul în litigiu în anul 1951, însă din depozițiile martorilor (47, 48 dosar nr.3056/2004), rezultă că până în 1950 au posedat imobilul, însă nu se arată în ce calitate, proprietar sau detentor precar.
Deși reclamantul apelant a susținut că imobilul fost preluat de la antecesorii lui, această susținere nu are substrat probator, deoarece antecesorii lui nu au mai locuit în imobil din 1950, iar imobilul casă și 1200 mp a fost preluat de către Statul Român abia în 1981 potrivit Deciziei nr.159/13 iulie 1981de la proprietara tabulară, în baza Decretului nr.223/1974 (39 dosar nr.6155/1988).
Apelantul nu făcut dovada potrivit art. 23 lit.d din HG nr.250/2007, că imobilul a fost preluat de la antecesorii săi, probele administrate dovedind că imobilul fost preluat de la proprietara tabulară.
Reclamantul invocat ca argument suplimentar că în baza contractului de rentă viageră i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, însă nici această critică nu poate fi primită, deoarece probațiunea este diferită pentru aplicarea celor două legi reparatorii și în plus reconstituirea dreptului de proprietate în baza 18/1991 privește alte imobile, înscrise în alte cărți funciare.
Curtea constată că în mod corect tribunalul respins acțiunea apelantului, deoarece reclamantul nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit art.3 lit.a din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art.23 din HG nr.250/2007.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art.296 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 57/F din 13 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 57/F din 13 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact.GC
4 ex/15.07.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
