Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/A/2008 | |
Ședința publică 25 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotrivasentinței civile nr. 1066 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul Primarul Municipiului B prin primar, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Municipiul B prin primar, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar, a fost depus în termenul legal, este motivat și nu a fost comunicat intimatului.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar delegația de reprezentare și solicită instanței comunicarea motivelor de apel întrucât acestea nu au fost comunicate.
Verificând citativul și dovada de îndeplinire a procedurii de citare, Curtea constată că într-adevăr motivele de apel nu au fost comunicate intimatului, întrucât acestea au fost depuse la dosar doar într-un singur exemplar, așa cum rezultă și din mențiunea făcută la fila 2, în colțul din stânga sus.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului intimat pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1066/F din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanta, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI B pentru anularea dispozițieI nr.899/04.05.2007 emise în baza Legii nr.10/2001.
Pentur a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între proprietatea tabulară și reclamanta, aceasta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției aflate pe terenul în suprafață de 744 mp, înscris în CF nr.3290 B, nr.top 3115, iar în privința terenului a dobândit un drept de folosință asupra suprafeței de 100 mp. În baza aceluiași contract, 250 mp din suprafața totală de 744 mp a trecut în proprietatea Statului Român, în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, iar suprafața de 494 mp a trecut în proprietatea fostului CAP B, așa cum rezultă din documentația parte integrantă a autorizației de înstrăinare în baza căreia s-a încheiat contractul.
Întrucât prin actul autentic nu s-a indicat expres suprafața de teren aferentă construcției, trecut în proprietatea statului, făcându-se doar trimitere la autorizația de înstrăinare în care se menționează suprafața de 250 mp, cu ocazia întabulării în cartea funciară nu s-a făcut mențiunea privind suprafața de teren trecută în proprietatea statului și a celei trecute în proprietatea CAP B, fiind făcută doar mențiunea că terenul a trecut în proprietatea Statului Român și că diferența a trecut în proprietatea fostei
Reclamanta și-a întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 100 mp, din totalul de 744 mp.
În temeiul Legii nr.18/1991, reclamantei i s-a atribuit întreaga suprafață de 744 mp în proprietate, așa cum rezultă din decizia nr.293/04.10.1991 și din anexa la această decizie, poziția nr.22, chiar dacă în realitate la acea dată nu era liber tot terenul în suprafață de 744 mp, fiindcă suprafața de 102 mp se afla sub blocul nr.4 din str.-.
Potrivit deciziei nr.293/1991 emisă de Prefectura B-N, întregul teren de 744 mp i-a fost atribuit reclamantei în baza art.35 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991. Susținerile reclamantei că nu a avut cunoștință de această decizie sunt neîntemeiate, deoarece ea personal a solicitat întabularea în cartea funciară la data de 16.01.1995.
Faptul că reclamanta a solicitat întabularea numai pentru suprafața de 380 mp, nu are nici o relevanță în prezenta cauză, ea fiind întabulată în cartea funciară doar asupra cotei de 380/464 mp, nefiind posibilă întabularea suprafeței de 102 mp pe numele ei, întrucât era întabulată în favoarea proprietarilor apartamentelor din -.4 din str.-.
Cu toate că reclamantei i s-a atribuit întreaga suprafață de 744 mp în temeiul Legii nr.18/1991, prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 500 mp din același teren care i-a fost atribuit și în temeiul Legii nr.18/1991.
Notificarea reclamantei a fost respinsă prin dispoziția nr.899/04.05.2007 a Primarului municipiului B, pe motiv că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită, nefiind proprietară asupra terenului anterior preluării lui de către stat.
Dispoziția contestată este temeinică și legală atât pentru că pe de o parte reclamanta nu a fost proprietară asupra terenului revendicat anterior trecerii lui la stat și la CAP, iar pe de altă parte terenul solicitat a făcut obiectul Legii nr.18/1991, astfel că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Neconcoredanțele dintre suprafața terenului aflat în posesia reclamantei și suprafața de 744 mp înscrisă în decizia nr.293/2001, nu justifică solicitarea terenului și în baza Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, declarat apel reclamanta, solicitând restituirea terenului deoarece nu i-a fost restituit în baza Legii nr.18/1991.
Prin decizia nr.293/1991 emisă de Prefectura jud.B-N, i-a fost atribuit terenul în suprafață de 744 mp, dar nu a fost pusă în posesie.
Apelanta a mai precizat că nu a solicitat întabularea la data de 21.08.1992 și nici nu avut cunoștință de cauză.
Intimatul Primarul municipiului B prin reprezentantul său consilier juridic prezent în instanță la termenul de astăzi, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.18405/10.08.2001 la executorul judecătoresc, reclamanta a solicitat restituirea terenului în suprafață de 500 mp înscris în CF nr.3290 B, nr.top 3115/2 și 3115/1, preluat de Statul Român prin expropriere.
Este adevărat că reclamanta a încheiat cu, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.318/15.03.1976 30 dos.tribunal, în baza căruia a devenit proprietară tabulară asupra construcției situate în B,- și i s-a atribuit în folosință suprafața de 100 mp. Din totalul de 744 mp cât cuprindeau cele două parcele topografice, 250 mp teren aferent construcțiilor a trecut în proprietatea Statului Român, iar diferența de 494 mp a trecut în proprietatea Cooperativei Agricole de Producție
Trecerea terenului în proprietatea Statului Român și a CAP B cu ocazia înstrăinării construcției, s-a făcut de la vânzătoarea, în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974, iar nu de la reclamanta căsătorită.
Întrucât obiect al contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit numai construcția fără teren, iar trecerea terenului parțial în proprietate de stat și parțial în proprietate cooperatistă s-a făcut de la numita, reclamanta nu este persoană îndreptățită la restituirea terenului în natură deoarece nu a fost proprietară asupra lui anterior preluării, și nici la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe de altă parte, prin decizia Prefecturii jud.B-N nr.293/04.10.1991, în temeiul art.35 alin.(2) și (3) din Legea fondului funciar nr.18/1991, 10 dos.tribunal, poziția 22 din anexa la decizie 21 același dosar, reclamantei căsătorită, i s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de 744 mp, aferent construcției.
Cu încheierea nr.235 din 10 ian.1995, s-a întabulat dreptul de proprietate al reclamantei auspra cotei de 380/464 părți din terenul de sub din CF nr. 3290 B, 23 verso, dos.tribunal. Acest aspect reclamanta nu îl recunoaște, în ciuda evidențelor. Pentru diferența de teren cu privire la care nu este pusă în posesie și întabulată, reclamanta trebuie să își valorifice decizia prefecturii nr.293/1991.
Conform art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, nu intră sub incidența ei terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991. Or suprafața de 744 mp a făcut obiectul art.35 alin.(2) și (3) din Legea nr.18/1991, astfel că ea nu mai poate face și obiectul Legii nr.10/2001.
Terenurile situate în intravilanul localităților, fac obiectul Legii nr.10/2001 numai în măsura în care nu au fost restituite până la intrarea ei în vigoare. Însă așa cum am arătat mai sus, reclamanta nu a fost proprietară asupra terenului în litigiu anterior preluării lui, astfel că nu este persoană îndreptățită la restituirea în natură sau la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001; terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr.18/1991, prin urmare el nu mai poate face și obiectul Legii nr.10/2001; nu este admisibilă eliberarea a două titluri de proprietate pentru același teren: atât în baza Legii nr.18/1991, cât și a Legii nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1066 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.DT:27.06.2008
Dact.CA:30.06.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
