Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1467/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1467/R/2008
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja Vicepreședinte Curtea de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 94 din 21 Ianuarie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâta intimată DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR S, având ca obiect litigiu de muncă- calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - consilier juridic Cota, cu delegație la dosar emisă de Confederația Națională Sindicală Cartel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a răspuns adresei instanței iar reprezentanta recurentei depune la dosar un certificat eliberat de Înalta Curte de Casație și Justiție și arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentanta recurentului pune concluzii de admitere a recursului cu consecința modificării sentinței pronunțate de prima instanță ca nelegală și netemeinică și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 94 din 21.01.2008 a Tribunalului Sălajs - respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România împotriva pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a județului privind obligarea acesteia la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 2004 - 2007 actualizată în functie de rata inflatiei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că textul de lege invocat de reclamantă, art.1 alin.1 din Legea nr. 142/1998 și art.23 din Legea nr. 435/2006 este o normă legală permisivă și nu imperativă pentru angajator, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998, care în completare arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit prevederilor Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, instituțiile publice pot acorda tichete de masă numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "tichete de masă".
Or, nicăieri din actele și lucrările dosarului nu rezultă că în bugetul pe anul 2007 al instituției au fost incluse asemenea cheltuieli de personal, acțiunea fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, în numele și pentru membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexat recursului, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, au fost invocate următoarele aspecte:
Acordarea tichetelor de masă este reglementată prin art.1 din Legea nr. 142/1998, care constituie dreptul comun în materie.
În ce privește categoria socio-profesională a angajaților din domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, există și o dispoziție specială ce conferă dreptul de beneficia de tichete de masă, respectiv art.23 din Legea nr. 435/2006.
Totodată, CCM la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate DSVSA S prevăd în cuprinsul art. 52 alin.1 pct.b, respectiv art.24 alin.6 acordarea tichetelor de masă.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 toți salariații au beneficiat de tichete de masă, însă începând cu anul 2002 până la data de 31.12.2006 prin legile bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale, acordarea acestui drept a fost suspendată.
Recurenta solicită constatarea nelegalei suspendări prevederilor Legii nr. 142/1998, în condițiile în care acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa o măsură de protecție socială privind securitatea la locul de muncă.
Neacordarea acestor drepturi constituie o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar, care beneficiază de tichete de masă, încălcându-se astfel disp. art. 41, 53 din Constituția României, art.5 din Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis în următoarele limite și pentru următoarele considerente:
Categoria socio-profesională căreia îi aparțin angajații în numele cărora reclamanta a promovat acțiunea beneficiază de acordarea tichetelor de masă în baza unui act normativ special - Legea nr. 435/2006, care în cuprinsul art.23 dispune că începând cu data intrării în vigoare prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
Această dispoziție are caracterul unei norme speciale față de cea instituită prin art.1 din Legea nr. 142/1998, care constituie legea cadru în materia acordării tichetelor de masă.
Dreptul angajaților reprezentați de către reclamantă de beneficia de tichete de masă fiind consfințit printr-un act normativ special, aplicabilitatea acestuia devine obligatorie de la data intrării în vigoare Legii nr. 435/2006- 10.12.2006.
În ce privește însă solicitarea reclamantei ca până la această dată angajaților pe care îi reprezintă să li se acorde tichete de masă în baza Legii nr. 142/1998 este nefondată, întrucât disp. art. 1 au fost suspendate pe perioada 1.01.2002 - 31.12.2006.
Critica recurentei vizând nelegalitatea suspendărilor succesive prevederilor Legii nr. 142/1998 nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor acestei legi, instituțiile publice pot acorda tichete de masă numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "tichete de masă".
Instituția publică în cadrul căreia își desfășoară angajații reprezentați de reclamantă activitatea, nu inclus în bugetul său sumele necesare acordării tichetelor de masă în perioada 1.01.2002 - 31.12.2006.
Susținerea recurentei conform căreia legile bugetare prin care s-a suspendat aplicarea Legii nr. 142/1998 sunt neconstituționale, întrucât retroactivează, nu este fondată. Este evident că o suspendare nu poate fi dispusă decât cu privire la un drept anterior reglementat, o astfel de măsură neputând viza un drept inexistent la data adoptării ei. S-ar fi putut vorbi de o retroactivare dacă Legea nr. 743/2001 - prima lege bugetară care suspendat aplicarea Legii nr. 142/1998 - ar fi dispus și pentru intervalul 1999 - 2001. Acest act normativ însă dispus suspendarea doar începând cu data de 1.01.2002.
Reiese din cele arătate că pentru perioada 1.01.2002 - 10.12.2006 - data adoptării legii speciale ce conferă angajaților din domeniul sanitar-veterinar dreptul de a beneficia de tichete de masă - acești angajați nu sunt îndreptățiți să beneficieze de acest drept, pentru că în urma suspendării aplicării Legii nr. 142/1998 fondurile necesare acordării acestui drept nu au fost incluse în buget în perioada de referință indicată.
De la data adoptării actului normativ special sunt însă îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă, în condițiile în care nu există nici un act normativ care să dispună suspendarea art.23 din Legea nr. 435/2006.
Întrucât această dispoziție legală limitează numărul tichetelor de masă la 20 pe lună, iar acestea se acordă numai pentru perioada efectiv lucrată, în acest sens vor fi obligate pârâtele la plata contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 10.12.2006 - 31.12.2006.
În baza art.1081 și urm. civil, contravaloarea tichetelor de masă va fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Având în vedere aceste considerente, văzând și disp. art.312 alin.1, art.304 pct.9 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA, în numele și pentru membrii de sindicat împotriva sentinței civile nr. 94 din 21.01.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR S și în consecință:
Obligă pârâta la acordarea contravalorii tichetelor de masă aferente perioadei 10.12.2006 - 31.12.2006 în baza prevederilor art. 23 din Legea nr. 435/2006, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare angajat, dar fără a depăși 20 de tichete de masă/lună.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
3 ex/27.06.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
