Speta Legea 10/2001. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/R/2008
Ședința publică din 4 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean președinte secție
GREFIER: - -
S-a luat în examinare-pentru pronunțare- apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, MUNICIPIUL C-N REPREZENTAT DE PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 16 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 27 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 iulie 2008.
CURTEA
Deliberând, reține că prin cererea introductivă înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta, în contradictoriu cu MUNICIPIUL C- reprezentat de Primar, a solicitat anularea dispoziției nr. 745/30 martie 2005, emisă de pârât, în sensul de a se dispune restituirea în natură a părții din imobilul situat în C-N- cu privire la care sunt întrunite condițiile legale de aplicare a acestei măsuri reparatorii, respectiv nr. 3 identificat cu nr. top 4971/1/III în CF - C-N și a se dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele identificate cu nr. 1, 2 și 4, sub forma unor despăgubiri bănești în cuantumul stabilit în expertiză. Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele cererii, reclamanta susține nelegalitatea dispoziției de respingere a notificării, în condițiile în care imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără acordarea de măsuri reparatorii. Împrejurarea că împreună cu părinții săi a emigrat în SUA în 1948 este în legătură directă cu abandonul proprietății, potrivit celor statuate prin hotărârea jdudecătorească de declarare a abandonului și care face inutilă orice altă probă.
În drept, s-au invocat disp art. 24, art. 20, art. 9 și art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând restituirea în natură a apartamentului nr. 3 din imobil și emiterea unei dispoziții care să conțină propunerea acordării despăgubirilor bănești în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și în contradictoriu cu Primarul Mun C-N, chemat în judecată în nume propriu, în calitate de pârât (fila 109 dosar).
Prin cererea introductivă înregistrată la 12 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Cluj N aceeași reclamantă, contra pârâților și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N a solicitat instanței să constate nulitatea titlului în baza căruia pârâtul de ordinul 2 transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de locuință situat administrativ în C-N- 3 județul C; să dispună restabilirea situației de CF și obligarea Oficiului Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară C la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivele cererii, reclamanta susține că titlul a cărui nulitate se solicită a fost încheiat cu încălcarea dispozțiilor art. 44 din OUG nr. 40/1999 care interzice înstrăinarea sub orice formă a bunurilor imobile obiect al unei notificări.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. III din Titlul Ia L egii nr. 247/2005 și art. 44 din OUG nr. 40/1999.
Prin încheierea ședinței publice din 18 octombrie 2007 Tribunalul Cluja dispus conexarea celor două dosare, în conformitate cu dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă, în scopul unei mai bune administrări a litigiului.
Prin sentința civilă nr. 16/17 ianuarie 2008 Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta contra pârâților MUNICIPIUL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și. Pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea titlului constituit cu privire la imobilul situat în -N-, identificat cu nr.top. 4971/I/III în CF - C-N; s-a dispus rectificarea colii funciare în sensul restabilirii situației de carte funciară anterioară înscrierii titlului și reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român; s-a dispus anularea dispoziției nr. 745/30 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului C-N; s-a dispus restituirea în natură a imobilului. nr. 3 situat în C-N-, nr top 4971/1/III și acordarea unui drept special de folosință asupra terenului cu o suprafață de 316 mp identificat cu nr. top 4971/2 în CF 1830 C-N și a fost obligat pârâtul să propună acordarea unor despăgubiri aferente părții din imobil care nu poate fi restituită în natură, respectiv apartamentele nr. 1, 2 și 4.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit faptul că reclamanta a notificat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N în baza Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat administrativ în C-N str. - nr. 12, înscris în CF 1830 C-N, cu nr top 4971.
Prin dispoziția nr. 745/30 martie 2005, Primarul Municipiului C-N a respins notificarea reclamantei cu motivarea că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate cu abandonul proprietății, în sensul prevederilor art. 2.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin HG 948/2003, în condițiile în care imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 de la soții și, părinții reclamantei.
Imobilul cu privire la care reclamanta pretinde măsuri reparatorii a fost înscris inițial în CF 1830 C-N cu nr. top 4971 fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951 de la soții și, conform celor statuate prin sentința civilă nr. 597/1960 a Tribunalului Cluj.
Ulterior preluării, corpul funciar cu nr. top 4971, reprezentând casă, curte și grădină în suprafață de 162 stj paf ost împărțit în două parcele, după cum urmează: parcela cu nr. 4971/2, teren în suprafață de 316 mp situat în- C, a fost resînscrisă în aceeași coală funciară sub; parcela cu nr. top 4971/1, teren și construcții cu o suprafață de 277 mp a fost transcrisă în CF colectiv - C și CF individual -, în favoarea Statului Român.
Construția a fost apartamentată în 4 apartamente din care apartamentele identificate cu nr administrativ 1,2 și 4 au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 cu atribuirea suprafeței de 316 mp teren în folosință.
Prima instanță a reținut totodată împrejurarea că, prin sentința civilă 2034/2004 a Judecătoriei Cluj -N, Consiliul Local al mun CNa fost obligat să vândă pârâtului nr. 3 al aceluiași imobil.
Reclamanta este fiica foștilor proprietari tabulari, și soția născută, care în anul 1948 au emigrat în SUA, fiindu-le retrase cetățenia română. Astfel, proprietarii au pierdut posibilitatea exercitării atributelor dreptuui de proprietate asupra imobilului în litigiu, care a fost considerat abandonat și a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozțiilor art. 2 alin 1 lit n din Legea nr. 10/2001, reținând că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, astfel că face obiectul reglementării acestui act normativ. S-a apreciat că există dovada abandonului, atât prin hotărârea judecătorească dată în anul 1960 cât și prin declarațiile autentificate ale martorior, depuse la dosarul cauzei, astfel că sunt îndeplinite și dispozițiile art. 2.4 din HG nr. 498/2003, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la cererea de constatare a nulității titlului de proprietate constituit asupra nr. 3 din imobilul în litigiu, Tribunalul a considerat că cele două hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 2034/2004 a Judecătoriei Cluj -N și sentința civilă nr. 11341/2005 al Judecătoriei Cluj -N nu pot fi opuse reclamantei, deoarece atâta timp cât imobilul era revendicat acesta nu putea fi vândut chiriașului.
Astfel, fiind preluat fără titlu valabil imobilul în litigiu, tribunalul a constatat și nulitatea actului juridic de înstrăinare încheiat cu privire la nr. 3.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul a anulat și dispoziția de respingere a notificării, obligând Primarul mun C-N la restituirea în natură a. nr. 3 și la acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent aferente părții din imobil ce nu se poate restitui în natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal PRIMARUL MUN C-N și MUNICIPIUL C-N solicitând modificarea, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și păstrării dispoziției nr. 745/2005.
Motivele celor două declarații de apel sunt comune, fiind criticată hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
-în condițiile în care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de locuință în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, constatarea nulității titlului nu putea fi primită de către instanță. O astfel de sancțiune poate să vizeze un act juridic sau contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu nr. 40789/13 noiembrie 2006 ori în speță nu s-a solicitat acest lucru;
-din interpretareaper a contrarioa dispozițiilor art. 2, Legea nr. 10/2001 se desprinde concluzia că prin imobil preluat cu titlu valabil se înțelege imobilul preluat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. În cauză, reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate cu abandonul proprietății, în sensul prevederiol art. 2.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
A fost anexat declarațiilor de apel contractul de vânzare cumpărare încheiat cu nr. 40789/13 noiembrie 2006 având ca obiect locuința nr. 3 situat în C-N str. - nr. 12 parter, înstrăinată pârâtului cu prețul de 20.623,29 lei (15-18 dosar apel).
Intimata și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare în sensul respingerii celor două apeluri ca nefondate, subliniind că hotărârea judecătorească ce a reprezentat titlul de dobândire a dreptului de proprietate de către pârâtul este un act autentic de înstrăinare, ca oricare altul iar prin dispozițiile art. III Titlul I al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a recunoscut posibilitatea contestării acestui titlu obținut prin fraudarea dispozțiilor legale care interziceau înstrăinarea apartamentului (23-24 dosar apel).
Verificând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, Curtea consideră că apelurile pârâților sunt nefondate.
Situația de fapt stabilită de către prima instanță prin hotărârea atacată este expresia unei temeinice analize și sinteze a tuturor probelor care au fost administrate în cauză.
realității faptul că imobilul identificat cu nr top 4971 în CF 1830 C reprezentâmnd casă din cărămidă, curte și grădină în suprafață de 162 stjp a avut ca proprietar tabular, sub B 3-4 pe soții și, părinții reclamantei (151-153 dosar tribunal).
În baza sentinței civile nr. 197/25 ianuarie 1960 și a încheierii CF din 3 iunie 1960 asupra acestui imobil a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român în baza Decretului nr. 111/1951 (fila 153-dosar tribunal).
Ulterior, în baza încheierii CF nr. 9195/11 iunie 1998 și a documentației tehnice imobilul a fost împărțit în două parcele din care parcela cu nr top 4971/2 a fost reînscrisă sub în CF 1830 C, în favoarea Statului Român, iar parcela cu nr top 4971/1 a fost transcrisă în CF colectivă - C, în favoarea Statului Român.
Construcția a fost apartamentată și toate cele 4 apartamente au fost înstrăinate chiriașilor.
Cu referire la nr. 3, identificat în CF - C-N cu nr top 4971/1/III, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 2034/2004 a Judecătoriei Cluj -N, Consilul Local C-N a fost obligat să încheie cu pârâtul contract de vânzare-cumpărare. Astfel, în executarea acestei hotărâri judecătorești a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 40789/13 noiembrie 2006, dreptul cumpărătorului fiind totodată înscris în cartea funciară (15-17 dosar apel).
În drept, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 lit e din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În speță, imobilul care face obiectul notificării înregistrată cu nr.77/31 ianuarie 2002, depusă de reclamantă prin Biroul Executorului judecătoresc a fost considerat abandonat în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951, existând așadar dovada abandonului, statuat printr-o hotărâre judecătorească irvocabilă ale cărei dispozțiii se coroborează cu declarațiile autentificate date de martori într-o procedură extrajudiciară, astfel cum în mod corect reține prima instanță. De altfel dovada unei legături de cauzalitate cu abandonul proprietății, în sensul celor afirmate de apelanți nu mai este stipulată ca și condiție expresă în actuala reglementare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 250/7 martie 2007 emisă de Guvernul României.
În consecință, imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001 și face obiectul reglementării prin acest act normativ, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, potrivit dispozițiilor art. 1 alin 1, art. 3 coroborat cu art. 4, din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit dispozițiilor art III din Titlul I al Legii nr. 247/2005 actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuințe, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzută de art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 46 alin 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.
În art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, la care trimite textul de lege evocat mai sus, se stipulează că, sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea sub orice formă, concesionare, ipotecare, contractul de leasing precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, a bunurilor imobile-terenuri și construcții cu destinația de locuință-, care fac obiectul unui încunoștiințări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri.
În speță, așa după cum s-a reținut mai sus, imobilul cu privire la care reclamanta solicită instanței să constate nulitatea titlului are destinația de locuință și a făcut obiectul notificării formulată în condițiile și pe temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind cu toate acestea înstrăinat chiriașului conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 13 noiembrie 2006 cu nr. 40789.
Prin urmare, în mod evident actul juridic de înstrăinare este nul absolut iar acțiunea reclamantei în constatarea nulității este nu doar admisibilă ci și întemeiată, din perspectiva dispozițiilor III titlul I al Legii nr. 247/2005.
Împrejurarea că, acest contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu pârâtul în baza unei hotărâri judecătorești, care obligă statul la vânzare către chiriaș nu este de natură să înlăture sancțiunea nulității atâta timp cât se verifică în speță ipoteza art. 44 din OUG nr. 40/1999 și textul de lege nu distinge după cum actul a fost încheiat de proprietar de bună voie sau în executarea unei hotărâri judecătorești. Mai mult decât atât hotărârea judecătorească prin care proprietarul este obligat la vânzare nu poate fi opusă reclamantei, care nu a avut calitatea de parte în acel proces.
Așa fiind, Curtea constată că rezolvarea pe care tribunalul a dat-o cererii având ca obiect constatarea nulității titlului constituit cu privire la. nr. 3 în litigiu poartă atributele legalității și temeiniciei.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate apelurile pârâților și va menține în tot sentința Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C- și MUNICIPIUL C-N cu sediul în C-N--3 județul C împotriva sentinței civile nr. 16 din 17 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
plecat în
semnează grefierul șef de secție
Red./
5 ex./17.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
