Speta Legea 10/2001. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 196/A
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta și de pârâții Primăria municipiului T și Primarul municipiului T, ca și de intervenienții, a HG și, împotriva sentinței civile nr.165/PI/24.01.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr- precum și cererea de aderare la apelul reclamantei formulată de intervenienții în nume propriu Ostas, Ostas, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, pentru intervenienții intimați Ostas, și, avocat, pentru pârâta intimată avocat G, pentru apelanții intervenienți, a HG și, avocat, pentru pârâții apelanți Primăria Municipiului T și Primarul Municipiului T, consilier juridic, lipsă restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind formulate alte cereri si probe de administrat instanța procedează la soluționarea cauzei și acordă cuvântul părților.
Reprezentanta reclamantei apelante avocat solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris, și respingerea apelurilor pârâților și intervenienților pentru motivele prezentate în scris, solicită să se constate ca prima instanță în mod corect a admis cererea și legal a decis completarea dispoziției cu restituirea în natură a terenului. Cu privire la cererea de aderare la apelul reclamantei lasă soluția la aprecierea instanței. cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților apelanți Primăria municipiului T și Primarul municipiului T, consilier juridic solicită admiterea apelului conform formulării lui în scris, în principal desființarea sentinței civile nr. 165/PI/ 24.01.2008 și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea introducerii în cauză și a România, iar în subsidiar schimbarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii întregii acțiuni a reclamantei, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la cererea de aderarea lasă soluția la aprecierea instanței. Solicită și respingerea apelului reclamantei și admiterea apelului intervenienților.
Reprezentantul intervenienților apelanți, avocat solicită admiterea apelului acestora, schimbarea în parte a hotărârii atacate, să se respingă, în tot, nu doar în parte, ca inadmisibile și neîntemeiate contestațiile conexate formulate de către reclamantă împotriva dispoziției nr.2068/3.08.2002 a Primarului T, și în consecință să se mențină dispoziția privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în T- Corpul C, cuprins în - - T, nr.top. 17061/XXIV, din - col.8070, dar să se mențină în tot ca temeinică dispoziția Primarului 2068/3.08.2006 în aplicarea Legii 10/2001, să se respingă cererea de restituire în natură a terenului aferent corpului D, să se admită în tot cererile de intervenție în interes propriu, să se constate că intervenienții sunt proprietarii imobilului situat în T- Corpul C.16,20,21,22, apreciind că pârâții Primarul Mun. T și Primăria mun. T nu au nici o calitate să emită acte de dispoziție cu privire la imobilul situat în T-, corp. C, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. și respingerea apelului reclamantei și admiterea apelului pârâților și la fel, admiterea cererii de aderare la apelul reclamantei.
Reprezentanta intervenienților intimați, și avocat solicită admiterea apelului reclamantei și pârâților, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție în nume propriu, așa cum a fost precizată, respectiv de a se constata existența dreptului lor de proprietate și inexistența dreptului lor de proprietate al contestatoarei asupra apartamentelor 23,19,18,24 aparținând corpului de clădire C în litigiu, respingerea în tot a contestațiilor formulate de contestatoare împotriva deciziei nr. 2068/ 3.08.2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii 10/2001, menținerea ca legală și temeinică a dispoziției nr.2068/3.08.2006 emisa de Comisia de aplicare a Legii 10/2001 cu cheltuieli de judecată. Cu privire la cererea de aderare la apelul reclamantei pune concluzii de admiterea ei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intervenientei intimate avocat G solicită respingerea apelului formulat de către reclamanta ca fiind neîntemeiat, iar cu privire la apelul declarat de către Primarul municipiului și Primăria municipiului T arata ce este de acord cu admiterea acestuia în privința schimbării hotărârii, in sensul respingerii contestațiilor formulate de către, fără a fi admisă cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare, în ceea ce privește apelurile intervenienților în nume propriu lasă la aprecierea instanței, iar cu privire la cererea de aderare, la fel, lasă soluția la aprecierea instanței. cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 29.08.2006, contestatoarea a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimații Primarul mun. T, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și Primăria mun. T, să dispună completarea dispoziției nr. 2068/03.08.2006 emisă de Primar, în principal, cu restituirea în natură sau obligarea la restituirea suprafeței de 1510/3355 mp cuprinsă în - col 8070 T și - ind. - T, iar, în secundar, să dispună obligarea intimaților la restituirea în natură a suprafeței de teren mai sus indicate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, prin dispoziția nr. 409/02.04.2002, i-a fost respinsă cererea de restituire a imobilului situat în T,- înscris în - nr. 8070 T, nr. top 17061, această dispoziție fiind contestată. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură a imobilului, astfel că Primarul mun. Tae mis o nouă dispoziție, conformându-se prevederilor hotărârilor judecătorești arătate, însă a omis să se pronunțe cu privire la teren, în sensul că i-a fost atribuită în folosință suprafața de 1510/3355 mp din teren.
S-a adresat Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului, însă, deși s-a finalizat procesul și s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil, se omite intenționat să se dispună cu privire la terenul aparținând corpului D, care i-a fost atribuit în folosință.
Se solicită aplicarea art. 38 pct. 2 lit. a și următoarele, precum și a pct. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru că a fost tărăgănată nejustificat soluționarea acestui punct, pentru ca, în continuare, să se refuze soluționarea lui, deoarece nu poate dispune de imobil din culpa persoanelor care nu și-au îndeplinit corespunzător și în termen atribuțiile de serviciu, astfel că va cere dezdăunări, în baza art. 1074, 1075. civil, de la data înaintării prezentei și până la soluționarea definitivă.
În drept, s-au invocat disp. art.2, 3, 4, 5 și 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Intimatul, Primarul mun. T, prin reprezentanți legali, a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea contestației, ca netemeinică, nefondată și nelegală ( 32-33), cu motivarea că notificatoarea are calitatea de persoana îndreptățită, conform art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel că, prin dispoziția nr. 2068/03.08.2006, s-a dispus restituirea corpului A, cu terenul aferent, a corpului1cu terenul aferent și a corpului B cu terenul aferent, din imobilul situat în T, str. - nr. 23, înscris în - nr. 8070 T, nr. top. 17061, casă cu un etaj și C în suprafața de 3355 mp; a fost respinsă cererea de restituire în natură a construcțiilor constând în corp C, acesta fiind construit ulterior naționalizării, iar pentru terenul aferent acestui corp, s-a propus acordarea de despăgubiri.
În ceea ce privește Corpul D al imobilului, această, instituție nu a fost în drept să se pronunțe asupra notificării, întrucât nu are calitate de unitate deținătoare, ci Direcția T, Cinematograful,", este proprietar asupra construcțiilor și terenului, conform -. El a înaintat unității deținătoare, dosarul spre competență soluționare, cu privire la corpul D, emițându-se decizia nr. 115/22.12.2003 a România. Dacă nu era mulțumită de această decizie, contestatoarea trebuia să o atace.
În drept, se invocă disp. Legii nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. dosar - la data de 29.08.2006, contestatoarea a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimații Primarul mun. T și Primăria mun. T, să anuleze în parte dispoziția nr. 2068/3.08.2006, cu privire la punctele 2 și 3 din dispoziție și să se dispună restituirea în natură a corpului C din imobilul situat în T, str. -. - nr. 23, înscris în - 8070, format din apartamentele 16-25 cu terenul aferent. De asemenea, a solicitat dezdăunări datorate relei-credințe în soluționarea cauzei și cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că notificarea sa cu privire la imobil a fost soluționată fragmentat datorită unei interpretări eronate a situației de fapt, a proastei tratări a problemelor de revendicare și a tărăgănării voite în soluționarea notificărilor.
În ceea ce privește corpul C din imobil, respingerea cererii sale este motivată cu aceea că acest corp ar aparține, contrar prevederilor din cartea funciară, Feroviare T, vândute foștilor chiriași. În arhiva societății arătate nu se regăsesc documente cu privire la locuința arătată, în acest sens fiind adresa nr. 623/2001 a CNCF CFR SA, din care rezultă că imobilul nu a aparținut vreodată Regionalei CFR.
Soluția se datorează intenției de a tărăgăna soluționarea corectă, fiind tendențios și vădit interesată din partea unor terți.
Verificând soluționarea retrocedării terenului aparținând imobilului, se constată că nu s-a dispus retrocedarea acestuia, ca partea comună indiviză a imobilului, astfel că, la soluționarea contestației trebuie avut în vedere și terenul, nu numai construcțiile.
În drept, s-au invocat disp. art. 3, 4 și 26 alin.3 și urm. Legea nr. 10/2001 rep.
În același dosar, intimatul Primarul mun. Taf ormulat întâmpinare ( 32-34), solicitând respingerea contestației, ca neîntemeiată și nelegală, deoarece imobilul în litigiu a fost dezmembrat ulterior naționalizării în 5 corpuri: A,1, B, C și
Corpul C al imobilului a fost construit ulterior naționalizării, nefiind preluat de la antecesorul contestatoarei, astfel că aceasta nu are calitate în ceea ce privește restituirea acestei părți din imobil.
La termenul de judecată din 04.12.2006, contestatoarea a precizat capătul de cerere privind dezdăunările, indicând ca temei de drept, art. 41 din Legea nr. 247/2005, care arată că încălcarea dispozițiilor legii, atrage după caz răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă și penală ( 148).
Se solicită dezdăunări civile, în baza art. 1075 Cod civil, în cuantum de 5.000 Euro, reprezentând pierderea suferită de ea prin nesoluționarea în termenul prevăzut de lege a notificării sale, a contestării calității sale de moștenitor, ce a dus la întârzierea soluționării cauzei timp de patru ani, pentru ca, apoi, să nu se restituie terenul, contrazicându-se în păreri.
Având în vedere că, prin întâmpinarea depusă, intimații au invocat excepția de conexitate, dosarul a fost trimis în vederea discutării excepției, instanței învestite prima cu soluționarea cauzei, instanță care, la termenul de judecată din 23.01.2007, având în vedere că se contestă în ambele dosare aceeași dispoziție, dar sub aspecte diferite, în baza art. 164 Cpc, a admis excepția de conexitate și a conexat dosarul nr. - la dosarul cu nr- ( 44).
La termenul de judecată din 15.05.2007, numiții, au formulat cereri de intervenție în nume propriu, solicitând admiterea ei în principiu, iar, pe fond, să se constate că ei sunt proprietarii apartamentelor nr. 23, 19, 18, 24 și 25 din corpul C al imobilului situat în T, str. -. - nr. 23, înscris în - nr. 8070 T, nr. top 17061, urmând ca celelalte părți să fie obligate să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra acestora, cu cheltuieli de judecată ( 69-71).
În motivare, se arată că au devenit proprietari asupra apartamentelor arătate prin contractele de vânzare-cumpărare legal încheiate, fiind cumpărători de bună-credință și achitând integral prețul. Contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu SC SA în baza Decretului nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație.
Se arată că apartamentele se află în corpul C al clădirii revendicate de contestatoare, corp construit de către SC Feroviare SA T din fondurile Statului Român, după naționalizare, în perioada 1956-1957. contestatoarei nu au fost proprietari asupra acestui corp de clădire la data preluării în mod abuziv, fiind construit ulterior.
Față de disp. art. 1, 2, 3 și 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, corpul C din clădire, compus din apartamentele nr. 16-25, proprietatea lor, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatoarea nefiind îndreptățită la măsuri reparatorii pentru aceste construcții, ci doar la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren ocupată de construcții, dispoziția contestate fiind corectă.
În drept, s-au invocat prev. art. 49-56 Cpc, art. 480 Cod civil.
Numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu la același termen de judecată ( 81-83), solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție, iar, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie respinsă în tot, ca inadmisibilă și neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr. 2068/03.08.2002 a Primarului mun. T, și, în consecință, să fie respinsă cererea de restituire în natură a imobilului ce face obiectul pricinii, implicit și a apartamentului nr. 20 din corpul C, menținând, ca temeinică și legală dispoziția atacată, să se constate că este proprietara apartamentului nr. 20 din imobilul situat în T, str. -. - nr. 23, corp C, înscris în - col 8070, - ind. 23, nr. top. 17061/XXIII, să se constate că pârâții Primarul și Primăria mun. T nu au nici o calitate să emită acte de dispoziție cu privire la imobil descris anterior.
În subsidiar, această intervenientă a solicitat să fie calificată cererea sa ca fiind cerere de intervenție în interesul pârâților Primarul și Primăria mun. T, și, în consecință, să se respingă contestația, ca netemeinică și nelegală, cu menținerea dispoziției contestate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că imobilul în litigiu a fost cumpărat de antecesoarea sa prin contract de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA în temeiul Decr. nr. 61/1990, acesta fiind edificat din fondurile statului, în perioada 1956-1957 de către T, actuala SC Feroviare T SA, lucru confirmat de adresa nr. 6/177/04.04.2007, emisă de această din urmă societate.
Dovada dreptului său de proprietate asupra apartamentului arătat o face cu conținutul cărții funciare depuse la dosar, în care figurează ca titulară a dreptului de proprietate, în conformitate cu disp. Legii nr. 10/2001 rep. titlul său de proprietate fiind valabil.
Față de această stare de fapt, este inadmisibilă cererea de revendicare, în baza disp. Legii nr. 10/2001 a imobilului, constând în corpul C- construcții, acesta nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001, așa cum acesta este delimitat de art. 1 și 2 din lege. Reclamanta nu este îndreptățită nici la despăgubiri în echivalent, deoarece acest imobil nu a făcut obiectul naționalizării. Pentru aceste motive, nici pârâții nu au calitatea să dispună în vreun fel asupra imobilului în cauză, nefiind titularii vreunui drept real asupra acestuia.
Reclamanta a procedat cu rea-credință, urmărind inducerea în eroare a instanței, ascunderea situației reale a imobilului, încercând să creeze o confuzie între Regionala CFR și SC - T, persoane juridice distincte, neavând nici un suport probator pretențiile sale.
Intervenienta arată că este dobânditor de bună-credință a imobilului, prin cumpărare și, ulterior moștenire, neexistând nici un impediment legal la dobândirea dreptului său de proprietate, reclamanta încercând să se îmbogățească fără just temei. Și cererea de restituire a terenului de sub construcție este inadmisibilă, față de dispozițiile legii.
În drept, se invocă disp. art. 480.civ. art. 49-56.proc.civ. Legea nr. 10/2001 rep. și Legea nr.7/1996 rep.
Numiții, ( 89-91), a HG ( 96-98) și ( 104-106) au formulat cereri de intervenție cu același conținut ca și cel al cererii formulate de, astfel că nu vor mai fi reluate solicitările și motivările acestora. Cererile lor privesc apartamentele nr. 16, 20, 21, 22 din imobil, apartamente dobândite, fie direct prin cumpărare de la SC, fie ca urmare a unor transmisiuni ulterioare de drepturi cu titlu particular ( vânzare) sau cu titlu universal ( moștenire).
Contestatoarea a formulat întâmpinare cu privire la cererile de intervenție formulate ( 136-137), solicitând respingerea acestora, în principal, ca inadmisibile, deoarece lipsește un element principal și obligatoriu, respectiv interesul. Ea nu a cerut constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare, astfel că nu sunt afectați prin soluția pronunțată.
Pe fond, nu pot fi admise aceste cereri, întrucât ea nu le-a contestat calitatea de proprietari asupra apartamentelor. Cererile formulate nu pot fi calificate cereri de intervenție accesorie, deoarece, raportat la poziția procesuală a Primarului, nu au cu ce să justifice vreun ajutor față de acesta.
Contestația sa nu e inadmisibilă, pretențiile sale fiind dovedite cu acte de proprietate din care rezultă modalitatea trecerii imobilului în proprietatea Statului Român în mod abuziv.
La termenul de judecată din 12.06.2007, numiții, și, au precizat că au formulat o cerere de intervenție în nume propriu, ce are natura juridică a unei acțiuni în constatare declaratorie prev. de art. 111 Cpc, prin care tind ca instanța se constate existența dreptului lor de proprietate și inexistența dreptului de proprietate al contestatoarei asupra apartamentelor în litigiu ( 142).
În motivare, se arată că este admisibilă cererea lor întrucât sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestor apartamente, dreptul lor fiind intabulat în - nr. 8070 T top 17061, dobândit în baza Decr. nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile Statului către populație.
Prin cererile depuse la dosar, la filele 197-199, și, a HG, --, și au precizat că au cerut constatarea existenței unui drept, în condițiile art. 111 Cpc.
De asemenea, au arătat prin cererea depusă la filele 151-152 că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a intervenienților, invocată de reclamantă, ei își justifică interesul prin aceea că sunt proprietari ai apartamentelor din Corpul C de clădire, iar, prin contestația formulată, notificatoarea urmărește restituirea în natură a construcției. Ea solicită recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui imobil cu privire la care ei sunt proprietari. Primarul nu are nici o calitate să dispună de bunul proprietatea lor, și, implicit, nu poate dispune atribuirea imobilului lor în proprietatea reclamantei. Contestația reclamantei este inadmisibilă, în măsura în care valabilitatea titlului lor de proprietate nu este contestată de reclamantă, acest lucru nedovedind lipsa lor de interes.
În ceea ce privește cererea lor de calificare, în subsidiar, a cererii de intervenție formulate, ca fiind în interesul pârâților, au procedat astfel pentru ipoteza în care cererea de intervenție în interes propriu ar fi fost respinsă.
Reclamanta, deși are obligația de a proba că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, corpul C fiind naționalizat, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestuia, el fiind edificat ulterior preluării.
La termenul de judecată din 26.06.2007, reprezentanta acestor din urmă intervenienți a arătat că au înțeles să formuleze cereri de intervenție în interes propriu ( 163).
La același termen de judecată, au fost admise în principiu cererile de intervenție formulate în cauză, cu motivarea că sunt îndeplinite cerințele art. 49 și urm. proc.civ. în sensul că intervenienții justifică un interes legitim pentru a interveni în judecarea pricinii, față de faptul că ei figurează ca titulari ai unor drepturi reale cu privire la apartamentele nr. 16-25 din corpul C al imobilului revendicat, cu privire la care contestatoarea a solicitat restituirea în natură ( 163).
Prin sentința civilă nr.165/PI/24.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite în parte acțiunea civilă ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș, formulată de reclamanta, domiciliată în T, str. -. - nr. 2.. 22, jud. T, împotriva pârâților Primarul Mun. T și Primăria mun. T, cu sediul în T, bv. nr.1, jud.
Dispune completarea dispoziției nr. 2068/03.08.2006 emisă de Primarul mun. T în soluționarea notificării nr. 1255/26.02.2001 a BEJ de pe lângă Judecătoria Timișoara și înregistrată la Primăria T cu nr. -/01.03.2001, în sensul că dispune restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de 1510/3355 mp. înscrisă în - col. 8070 T, - individual nr. - T, constând în teren aferent corpului D din imobilul identificat anterior.
Respinge în rest cererea din dosar nr-.
Respinge contestația conexată ce face obiectul dosarului nr. -, formulată de reclamanta, domiciliată în T, str. -. - nr. 2.. 22, jud. T, împotriva pârâților Primarul Mun. T și Primăria mun. T, cu sediul în T, bv. nr.1, jud.
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate și precizate de intervenienții, domiciliați în T, str. -. - nr. 23,. 23, jud. T, domiciliați în T, str. -. - nr. 23,. 19, jud. T, domiciliat în T, str. -. - nr. 23,. 18, jud. T, domiciliat în T, str. -. - nr. 23,. 24, jud. T, domiciliată în T, str. -. - nr. 23,. 25, jud. T, a HG și --, toți cu domiciliul procesual ales în T,-,. 21, la av..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit extrasului - nr. 8070 T, nr. top. 17061, imobilul situat în T, str. 13 ( actuală -. -) nr. 23, constând în casă cu un etaj și C în suprafață de 3355 mp. a aparținut numitului, cu titlu de moștenire ( fila 9 și urm.).
Imobilul descris anterior a trecut în proprietatea Statului Român, și administrarea Sfatului Popular al Orașului T, prin, cu titlu de naționalizare, în baza Decr. nr. 92/1950.
La data de 5 1975, o parte din imobil a fost trecută în administrarea operativă a Întreprinderii
La data de 16.11.1995, RA Urbis a procedat la apartamentarea imobilului, prin constituirea a 5 corpuri de clădire, fiecare cu terenul aferent, după cum urmează: corpul A compus din apartamentele 1, 2, 3, 3a, 4, 5 și 6, precum și spațiu comercial RA Urbis și Magazie RA Urbis; corpul1, compus din apartamentele 7 și 8+9; corpul B, compus din apartamentele 10, 11, 12, 13, 14, 14a și 15; corpul C, compus din apartamentele 16-25, precum și corpul
În baza disp. Decretului nr. 61/1990, apartamentele nr. 16-25 din imobil au fost înstrăinate chiriașilor, prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate de SC SA, contracte necontestate în justiție în baza disp. art. 45 din Legea nr. 10/2001, dobânditorii înscriindu-și dreptul de proprietate în -
Prin notificarea nr. 1255/26.02.2001 a BEJ de pe lângă Judecătoria Timișoara, și înregistrată la Primăria mun. T sub nr. - din 01.03.2001, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în T, str. -. - nr. 23, înscris în - nr. 8070 T, nr. top. 17061.
Prin Dispoziția nr. 409/02.04.2002 emisă de Primarul mun. T, a fost respinsă notificarea arătată, cu motivarea că solicitanta nu are calitatea de moștenitoare a fostului proprietar tabular al imobilului, numitul.
Împotriva acestei dispoziții, notificatoarea a formulat contestație, înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 3611/C/2004, contestație care a fost admisă prin sent. civ. nr. 784/PI/28.06.2004, hotărâre ce a rămas definitivă și irevocabilă.
S-a dispus anularea dispoziției nr. 409/02.04.2002 emisă de Primarul mun. T și obligarea acestuia ca, prin dispoziție motivată, să soluționeze în fond cererea contestatoarei de restituire a imobilului situat în T, Bv. -. - nr. 23, înscris în - nr. 8070 T, nr. top. 17061.
În motivare, s-a reținut că notificatoarea are vocație la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitoare testamentară a numitei, în calitate de fiică, ca urmare a adopției sale cu efecte depline, iar aceasta din urmă este unica moștenitoare a numitului, proprietarul tabular de la momentul preluării abuzive a imobilului de către stat, în calitate de soție supraviețuitoare ( filele 15-23).
Prin dispoziția nr. 2068/03.08.2006 emisă de intimatul Primarul Mun. T, ca urmare a hotărârii judecătorești menționate, s-a dispus restituirea în natură către notificatoarea a următoarelor imobile: corpul A compus din apartamentele 1, 2, 3, 3a, 4, 5 și 6, precum și spațiu comercial RA Urbis și Magazie RA Urbis, cu terenul aferent; corpul1, compus din apartamentele 7 și 8+9, cu terenul aferent, precum și corpul B, compus din apartamentele 10, 11, 12, 13, 14, 14a și 15, cu terenul aferent, din imobilul situat în T, str. -. - nr. 23 ( fostă 13 ), înscris în - nr. 8070 T, nr. top. 17061, imobil constând în casă cu un etaj și C în suprafață de 3355 mp.; a fost respinsă cererea de restituire în natură a Corpului C construcții din imobilul descris anterior, compus din apartamentele nr. 16-25, cu motivarea că acestui corp de clădire nu i se aplică disp. Legii nr. 10/2001, întrucât a fost construit ulterior naționalizării, de către SC Feroviare T, din fondurile Statului Român, iar notificatoarea nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru aceste apartamente; s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul aferent corpului C din construcții, deoarece terenul este ocupat de această clădire și nu poate fi restituit în natură, dosarul fiind trimis Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, și s-a respins cererea de restituire în natură a corpului D, deoarece acesta este proprietatea tabulară a notificatoarei ( filele 5-7).
În cauză, au fost invocate mai multe excepții de către părți: excepția inadmisibilității contestației invocată de intervenienți, precum și excepțiile lipsei de interes a intervenienților în ceea ce privește obiectul cererilor de intervenție în interes propriu și inadmisibilitatea acestor, excepții ce urmează a fi soluționate cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin. 1.proc.civ.
Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației invocată de intervenienți, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, față de disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001 rep. Astfel, acest text de lege prevede posibilitatea atacării dispoziției contestate de către persoana ce se pretinde îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii, în situația în care nu este mulțumită de soluția pronunțată în faza administrativă a procedurii, astfel că, în nici un caz, nu poate fi reținută inadmisibilitatea prezentei contestații.
Calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de lege cu privire la corpul C din clădire, ține de temeinicia pretențiilor sale, de fondul cauzei, și nu de admisibilitatea cererii astfel formulate, încât, în baza disp. art. 137 alin. 1.proc.civ. și art. 26 din Legea nr. 10/2001 rep. tribunalul a respins această excepție, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a intervenienților în constatarea dreptului lor de proprietate, cu privire la apartamente din imobilul revendicat, respectiv a inexistenței dreptului de proprietate al contestatoarei asupra apartamentelor în litigiu, precum și la constatarea faptului că pârâții Primarul și Primăria mun. T nu au nici o calitate să emită acte de dispoziție cu privire la imobil descris anterior, tribunalul constată că aceasta este întemeiată, față de disp. art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 rep, conform ărora, acă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
În speță, dreptul de proprietate al intervenienților asupra unor apartamente din imobilul în litigiu este înscris în -, astfel că aceștia nu justifică un interes legitim, născut și actual în promovarea unor cereri în constatarea dreptului lor de proprietate, drept ce este recunoscut de lege și nu a fost contestat de reclamantă. Intervenienții nu au dovedit că ar fi fost tulburați în vreun fel în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, astfel că nu au un interes născut și actual nici în ceea ce privește solicitarea lor de a obliga celelalte părți să le respecte dreptul de proprietate și posesie asupra apartamentelor.
Având în vedere aceste considerente, față de disp. art. 30 din Legea nr. 7/1996, tribunalul constată că excepția lipsei de interes a intervenienților în susținerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate în cauză este întemeiată, motiv pentru care, va fi admisă, cu consecința respingerii cererilor de intervenție în interes propriu formulate și precizate de intervenienții, a HG și --, ca fiind lipsite de interes.
Față de prioritatea excepției reținute și de disp. art. 137 alin. 1.proc.civ. tribunalul nu se va mai pronunța cu privire la excepția inadmisibilității cererilor de intervenție, respectiv cu privire la fondul cererilor, analizarea acestor apărări nemaifiind necesară, față de soluția pronunțată cu privire la excepția lipsei de interes.
În ceea ce privește fondul contestațiilor formulate de notificatoare, tribunalul, procedând la examinarea dispoziției contestate, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile Legii nr. 10/2001 rep. constată următoarele:
Așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin sent. civ. nr. 784/PI/28.06.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 3611/C/2004, hotărâre ce a rămas definitivă și irevocabilă, notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în T, str. -. - nr. 23, înscris în - nr. 8070 T, nr. top. 17061, în baza disp. art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din lege. Ea are calitate de moștenitoare testamentară a numitei, fiind fiica acestei, ca urmare a adopției sale cu efecte depline, iar aceasta din urmă este unica moștenitoare a numitului, proprietarul tabular de la momentul preluării abuzive a imobilului de către stat, în calitate de soție supraviețuitoare ( filele 15-23).
Imobilul a fost preluat de Statul Român de la numitul, în baza Decr. nr. 92/1950, prin naționalizare, astfel că intră sub incidența prev. art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce privește componența imobilului la momentul preluării sale abuzive, reclamanta a arătat că și corpul C din clădire a fost naționalizat, astfel că se impune restituirea acestuia în natură, precum și a terenului aferent acestui corp de clădire.
Din probele administrate în cauză, rezultă însă cu certitudine faptul că acest corp a fost construit ulterior preluării imobilului prin naționalizare, edificatoare în acest sens fiind adresele de la filele 61 și 132 dosar, conform cărora apartamentele 16-25 din imobil au fost construite în perioada 1956-1957 de către SC Feroviare T din fondurile Statului Român.
Și din conținutul documentației de apartamentare a imobilului rezultă aceeași stare de fapt. De asemenea, din anexa la Decretul nr. 92/1950, rezultă că de la numitul s-au preluat un număr de 14 apartamente situate în T,- ( 153-155).
Autorizația de construire cu privire la acest corp de clădire a fost emisă în anul 1957, în favoarea, deci după naționalizarea imobilului.
De asemenea, din conținutul raportului de expertiză judiciară în specialitatea construcții civile efectuată în cauză, rezultă că, în absența unor documente datate privind construcția corpului C din imobil, pe baza observațiilor directe și a experienței expertului, se apreciază că acesta a fost construit în anul 1957, utilizându-se elemente ale unei construcții edificate împreună cu corpurile A și B și se concluzionează că vechimea construcției, din punctul de vedere la punerii în funcțiune este de 50 de ani, iar vechimea fizică este de 57 de ani ( filele 170-172).
În cuprinsul lucrării de specialitate, se reține că au fost preluate o parte din elementele unei construcții vechi ( fundații, ziduri la parter, coșuri de fum), probabil și unele materiale recuperate ( cărămidă, țiglă) de la o clădire care nu a mai prezentat condiții de siguranță ( datorită unui bombardament, incendiu sau cutremur), corpul C fiind practic reconstruit în anul 1957, în condiții tehnice adaptate perioadei respective ( fila 170).
De asemenea, martorii audiați în cauză cu privire la acest aspect, ce lucrau în perioada construirii corpului în cadrul societății constructoare, au atestat aceste aspecte. De remarcat, funcțiile deținute de aceștia în societate în perioada respectivă, de unde rezultă și credibilitatea lor, având acces la informații privind fondurile din care s-a edificat construcția.
Adresa invocată de contestatoare în susținerea temeiniciei cererii sale este emisă de CNCF CFR SA ( fila 7 din dos. -), astfel că nu poate fi avută în vedere de instanță, în condițiile în care este emisă de o altă societate decât cea constructoare. Este vorba de CNCF CFR SA, succesoarea Regionalei CFR, care nu trebuie confundată cu SC Feroviare T, având un sediu și numere de înmatriculare la Registrul Comerțului diferite, fiind două entități juridice distincte. Faptul că Regionala CFR nu are în evidență informații cu privire la apartamentele 16-25 din imobil nu este relevant în cauză, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că acestea au fost edificate ulterior naționalizării.
Pentru aceste considerente, față de disp. art. 10 alin. 2 și art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, tribunalul constată că, în ceea ce privește corpul C construcții, bunul nu a făcut obiectul preluării abuzive de către Stat, fiind edificat ulterior un corp nou de construcție, astfel că reclamanta nu va putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege, dispoziția emisă fiind temeinică și legală sub acest aspect.
În ceea ce privește terenul aferent corpului C, fiind ocupat de construcție, în mod corect s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, față de dispozițiile legale enunțate, astfel că, pentru toate aceste motive, în baza textelor legale invocate, tribunalul constată că nu este întemeiată contestația ce face obiectul dosarului nr. -, motiv pentru care, în baza disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001 rep. o va respinge.
Ca o consecință a respingerii petitului principal, va fi respinsă și cererea în despăgubiri formulată în același dosar, ca neîntemeiată, neputându-se antrena răspunderea materială a intimatului, față de netemeinicia contestației.
În ceea ce privește terenul aferent corpului D din imobil, intimații au susținut că nu sunt unitate deținătoare, în sensul prev. Legii nr. 10/2001, astfel că nu se pot pronunța cu privire la oportunitatea restituirii terenului aferent acestor construcții.
Din conținutul - aflat la fila 56 dosar, rezultă că asupra corpului D din imobil s-a înscris Direcția T, Cinematograful, asupra a 45% i și 1510/3355 mp teren.
Construcția a fost restituită contestatoarei prin decizia nr. 115/28.12.2003 emisă de România, în timp ce, cu privire la terenul aferent, în suprafață de 1510 mp. pentru care România are calitatea de utilizator, achitând taxă pentru utilizarea terenului proprietate de stat, se reține că decizia urmează a fi emisă de Primăria T ( fila 96 dos. -), în acest sens fiind și adresa de la fila 99 din același dosar.
Primăria mun. T s-a considerat învestită cu soluționarea notificării sub acest aspect, lucru ce rezultă din adresa de la fila 66 dos. -, prin care arată că se vor pronunța și asupra acestui aspect după finalizarea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 409/02.04.2002 a Primarului mun.
Având în vedere conținutul extrasului - nr. - T, nr. top.17061/XXIX, aflat la fila 8 dosar, al deciziei nr. 115/28.12.2003 emisă de România, precum și faptul că această din urmă entitate a avut calitatea de utilizator al terenului, care a rămas în proprietatea Statului, fiind achitată taxă pentru folosința terenului, tribunalul constată că Primăria T are calitatea de unitate deținătoare cu privire la acest teren, astfel că, față de disp. art. 1, 2, 10, 21 și 26 din Legea nr. 10/2001 rep. tribunalul constată că această contestație este întemeiată sub acest aspect, astfel că o va admite în parte și va dispune completarea dispoziției nr. 2068/03.08.2006 emisă de Primarul mun. T în soluționarea notificării nr. 1255/26.02.2001 a BEJ de pe lângă Judecătoria Timișoara și înregistrată la Primăria T cu nr. -/01.03.2001, în sensul că va dispune restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de 1510/3355 mp. înscrisă în - col. 8070 T, - individual nr. - T, constând în teren aferent corpului D din imobilul identificat anterior.
În ceea ce privește cererea de despăgubire a reclamantei formulate și precizate la fila 148 dosar, precum și prin concluziile scrise depuse, se arată că temeiul acestor pretenții îl constituie disp. art. 41 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Titlul I din Legea nr. 247/2005 și art. 1075.civ.
Este adevărat că, potrivit art. 41 susmenționat, încălcarea dispozițiilor legii atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală, însă, în nici un caz, răspunderea civilă a unității deținătoare nu poate fi antrenată pentru tergiversarea soluționării notificării, în baza art. 1075.civ.
Răspunderea civilă urmează a fi angajată în condițiile dreptului civil, iar art. 1075.civ. se referă la răspunderea contractuală, edificator în acest sens fiind titlul în care se regăsește. Este mijlocul procedural prin care creditorul obține dezdăunări în cazul în care nu poate obține executarea întocmai a creanței sale, aplicându-se obligațiilor izvorâte din convenții, nu celor legale, cum este cazul, în speță.
În ceea ce privește temeiul răspunderii, acesta nu poate fi decât delictual, însă nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor art. 998-999.civ. în sensul că nu se poate constata tărăgănarea cu rea-credință a soluționării notificării, față de complexitatea dosarului administrativ, de multitudinea de aspecte cu privire la care intimatul trebuia să se pronunțe, precum și demersurile necesare pentru clarificarea situației juridice a fiecărui corp de clădire.
În plus, nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cert și determinat sau determinabil suferit, care să trebuiască a fi reparat, astfel că această solicitare urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat, în termen legal apeluri reclamanta, pârâții Primarul municipiului T și Primăria municipiului T, precum și intervenienții, a și -, iar intervenienții, și au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de contestatoarea.
Apelanta reclamantă solicită în apelul său modificarea sentinței civile apelate, în sensul anulării pct. 2 și 3 din Dispoziția nr. 2068/ 3.08.2006 și restituirea în natură a imobilului în litigiu, motivând în esență că această sentință civilă este nelegală și netemeinică în partea privitoare la respingerea contestației cu privire la restituirea în natură corpului C al imobilului în cauză.
Apelanții pârâți Primarul municipiului T și Primăria municipiului solicită în apelul lor, în principal desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei instanței de fond, în vederea introducerii în cauză România iar în subsidiar schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând în esență că potrivit art. 4 din Dispoziția primarului nr. 2068/3.98.2006 se respinge restituirea în natură a corpului D din notificare, deoarece acesta este proprietatea notificarei, astfel încât notificarea nu mai are obiect referitoare la acest corp D, iar cu privire la corpul C, apelanții arată că s- dispus respingerea cererii de restituire în natură prin aceiași dispoziție, întrucât acesta nu face obiectul Legii nr.10/2001, el fiind construit ulterior naționalizării de către SC Feroviare T, iar pentru terenul aferent corpului s-a dispus acordarea de despăgubiri, conform Legii nr. 247/2005, și trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii 10/2001.
Apelanții intervenienți, a HG și în apelul lor solicită schimbarea în parte a sentinței civile apelate și respingerea în tot a contestațiilor formulate de reclamantă, împotriva Dispoziției Primarului municipiului nr.2068/3.08.2002 și în consecință menținerea dispoziției privind respingerea cererii de restituire în natură a corpului C din imobilul în litigiu, constatând că acești intervenienți sunt proprietarii acestui corp C, precum și respingerea cererii de restituire în natură a terenului aferent corpului D, prin admiterea în tot a cererilor lor de intervenție în interes propriu, pârâții neavând calitate să emită acte de dispoziție privind corpul C, motivând în esență că greșit prima instanță le-a respins cererile lor de intervenție în interes propriu, ei justificând un interes legal și just, corpul C nefiind edificat de antecesorii reclamantei, ci a fost construit din fondurile statului de către, întregul demers al reclamantei de revendicare a imobilului fiind un abuz de drept, prin care acesta încearcă să se îmbogățească fără just temei, cu un bun care nu i se cuvine.
Prin cererea de aderare la apelul declarat de contestatoarea, intervenienții intimați în nume propriu, și, solicită admiterea apelului incident, schimbarea în parte hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii lor de intervenție în nume propriu, așa cum a fost precizată, respectiv de a se constata existența dreptului lor de proprietate și inexistența dreptului de proprietate a contestatoarei asupra apartamentelor nr. 23, 19, 18 și 24, aparținând corpului C, în litigiu, cu respingerea în tot a contestațiilor formulate de contestatoare împotriva deciziei nr.2068/3.08.2006 și menținerea în vigoare a acestei dispoziții, motivând în esență că greșit prima instanță le-a respins cererea de intervenție în nume propriu, reținând că nu justifică interes în cauză, aceasta cerere a lor de intervenție având natura juridică a unei acțiuni în constatare prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă.
Reclamanta solicită prin întâmpinare respingerea apelurilor declarate de pârâți și intervenienții accesorii, și la fel intervenienții, a și -, prin întâmpinarea de la dosar solicită respingerea apelului reclamantei și admiterea apelului pârâților Primarul municipiului T și Primăria municipiului T, fără însă a se dispune desființarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond.
De asemenea, intimata intervenientă în interes propriu prin întâmpinare solicită respingerea apelului reclamantei, fiind de acord cu admiterea apelurilor intervenienților în nume propriu precum și cu admiterea apelului pârâților Primarul municipiului T și Primăriei municipiului T, în privința schimbării hotărârii, în sensul respingerii contestațiilor reclamantei, fără a fi admisă însă cererea de trimiterea cauzei spre rejudecare.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererilor de apeluri și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă raportate la art. 295 din același cod, Curtea stabilește că toate apelurile de față sunt nefondate, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să fie respinse ca atare, soluția primei instanțe fiind corectă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator administrat în cauză, Curtea constată că sentința civilă apelată este legală și temeinică, întrucât prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și a făcut justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prevăzută de art. 2-5,10, 19 și 26 al.3 din Legea 10/2001, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă nulitatea sentinței civile apelate, bine și cu temei fiind, așadar admisă doar în parte acțiunea reclamantei, în modul arătat, pentru considerentele expuse judicios și pe larg de către prima instanță, însușite de C ca instanță de control judiciar, nici una dintre criticile formulate în cele trei apeluri și în cererea de aderare la apelul reclamantei nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește apelul reclamantei - vizând greșita respingere contestației sale cu privire la restituirea în natură a corpului C al imobilului situat în T- înscris în Cf nr. 8070 T, format din apartamentele nr. 16-25 cu terenul aferent - Curtea stabilește că - așa cum rezultă din ansamblul probator cu înscrisuri, testimonial și cu expertiza administrată în cauză - acest corp C al imobilului în discuție nu a fost edificat de către antecesorii reclamantei, ci a fost construit din fondurile Statului de către fosta întreprindere T, și ca atare în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei având ca obiect restituirea în natură a acestui corp C, câtă vreme conform înscrisurilor de la dosar comunicate de către Direcția Județeană T Arhivelor Naționale, depuse în probațiune, în Registrul de evidență autorizațiilor de construcție din sectorul de stat, întocmit de Primăria T, pentru această construcție din actuala- (fostă 13 ) constând în "construcție loc de locuințe" s-a emis autorizația de construcție nr. 33089 în anul 1957, beneficiarul acesteia fiind tocmai T, autorizația de construcție fiind deci emisă după naționalizarea imobilului.
Această stare de fapt și de drept este confirmată și de anexa la Decretul nr. 92/150, în care se menționează că imobilul naționalizat din T str. 13 nr. 23 avea la data naționalizării 14 apartamente, adică doar corpurile A și B, fiind deci exclus corpul C (fila 153-155) și tot așa și din conținutul documentației de apartamentare a imobilului rezultă aceeași stare de fapt.
De asemenea și martorii audiați în cauză au confirmat că acest corp Caf ost edificat integral de către T, din temelii, că la data edificării lui, terenul pe care acesta s-a ridicat era liber și că nu a existat nici o construcție anterioară, care să fi fost afectată de vreun caz de forță majoră.
La fel, din conținutul raportului de expertiză judiciară, în specialitatea construcții civile, efectuată în cauză reiese că ( în absența unor documente datate privind construcția corpului C din imobil) pe baza observațiilor directe și a experienței expertului se concluzionează că vechimea construcției din punct de vedere al punerii lui în funcțiune este de 50 ani, iar vechimea fizică este de 57 ani ( fila 170-172), fiind preluate o parte din elementele unei construcții vechi (fundații, ziduri la parter, coșuri de fum), apoi unele materiale recuperate (cărămidă, țiglă, de la o clădire care nu a mai prezentat condiții de siguranță, din cauza unui incendiu, bombardament sau cutremur), încât deci în mod practic acest corp C fiind reconstruit în anul 1957, în condiții tehnice adaptate perioadei respective (fila 170) și ca atare din coroborarea tuturor acestor probe rezultă cu certitudine aspectul că acest corp Caf ost construit ulterior preluării imobilului prin naționalizare, potrivit adreselor de la fila 61 și 132 dosar fond, conform cărora apartamentele 16-25 din imobil au fost construite în perioada 1956-1957 de către SC Feroviare T, din fondurile Statului Român.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 10 alin.2 și art.19 alin.2 din Legea nr. 10/2001 (republicată) acest corp C de construcții nu a făcut obiectul preluării abuzive de către Stat, fiind edificat ulterior un corp nou de construcție, reclamanta neputând așadar beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, sub care aspect Dispoziția Primarului municipiului T cu nr.2068/3.08.2006 este legală sub pct. 2 și 3, nefiind cazul anulării ei așa cum solicită reclamanta apelantă.
În ce privește terenul aferent acestui corp C, fiind ocupat de construcții, în mod legal s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, față de aceste dispoziții legale, terenul fiind ocupat de aceste apartamente și neputând fi restituit în natură, dosarul fiind de a fi transpus Secretariatului Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cum bine a stabilit și prima instanță.
Ca atare apelul reclamantei nefiind fondat va fi respins în consecință, susținerile acesteia nefiind în concordanță cu probele enunțate mai sus, administrate în procesul de față, acest corp C nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001, căci el fost construit ulterior naționalizării de către SC Feroviare T, așa cum rezultă din Referatul Direcției Patrimoniu a Primăriei municipiului T, reclamanta apelantă notificatoare neavând calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru aceste apartamente, în condițiile Legii nr. 10/2001, în mod corect pentru terenul aferent Corpului C construcții, compus din apartamentele 16-25 din imobilul în cauză dispunându-se acordarea de despăgubiri, în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, deoarece terenul este ocupat de aceste apartamente și nu poate fi restituit în natură.
Curtea constată că în mod just, prima instanță nu a luat în considerare adresa invocată de reclamantă, emisă de CNCF CFR SA - fila 7- întrucât ea este emisă de o altă societate comercială decât cea constructoare, adică SC Feroviare T, care are un sediu, patrimoniu și numere de înmatriculare diferite la Registrul Comerțului, fiind două entități juridice distincte, iar apartamentele 16-25 ale Corpului C sunt edificate ulterior naționalizării.
În ce privește apelul pârâților Primarul municipiului și Primăria municipiului T - prin care solicită, în principal desființarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea introducerii în cauză a România, iar în subsidiar schimbarea ei în sensul respingerii întregii acțiuni reclamantei - Curtea stabilește că, și acesta este nefondat și-l va respinge ca atare.
Astfel, din verificarea conținutului extrasului de - (fila 56 dosar) rezultă că asupra corpului D din imobil s-a înscris Direcția T - Cinematograful - asupra a 45 % și 1510/3355 teren, și această construcție a fost restituită reclamantei prin decizia nr. 115/28.12.2003, emisă de România, iar cu privire la terenul aferent, în suprafață de 1510. pentru care România are calitatea de utilizator, achitând taxa pentru utilizarea terenului proprietate de stat s-a stabilit că decizia urmează a fi emisă de Primăria municipiului ( fila 96), în concordanță cu adresa de la fila 99 dosar.
Pârâta Primăria municipiului T s-a considerat așadar investită cu soluționarea notificării reclamantei sub acest aspect așa cum rezultă și din adresa de la fila 66 dosar, prin care se menționează că se va pronunța și asupra acestui aspect după finalizarea contestației formulată împotriva dispoziției Primarului municipiului cu nr. 409/2.04.2002, această apelantă fiind competentă deci să soluționeze această parte de restituire din imobil.
În consecință, în raport de conținutul extrasului de - nr. - T, nr.top 17061/xxx (fila 8 dosar) și al deciziei nr. -.12.2003 emisă de România, precum și de faptul că aceasta din urmă entitate a avut calitatea de utilizator al terenului, care a rămas în proprietatea Statului, fiind achitată taxa pentru folosința terenului, în mod just, prima instanță reținut că Primăria municipiului T are calitate de unitate deținătoare cu privire la acest teren și deci față de prevederile art. 1,2,10,21 și 26 din Legea nr. 10/2001 (republicată), corect a fost admisă în parte contestația reclamantei, vizând completarea Dispoziției nr. 2068/03.08.2006, emisă de Primarul municipiului T în soluționarea notificării reclamantei cu nr. 1255/26.02.2001 și înregistrată la Primăria municipiului sub nr. D 06x-/01.03.2001, în sensul dispunerii restituirii în natură către reclamanta contestatoare a suprafeței de 1510/3355, înscrisă în - col. 8070 T - - individual nr.- T - constând în teren aferent corpului D din imobilul susmenționat, aflat în litigiu.
Așa fiind, în mod legal și temeinic prima instanță a dispus restituirea în natură a terenului aferent corpul D din imobilul în cauză, prin admiterea în parte a contestației reclamantei, nefiind în speță îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă care reglementează materia desființării sentinței civile cu trimitere spre rejudecare din nou la prima instanță, care a soluționat și cercetat întreg fondul cauzei cu care a fost legal investită, conform art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății, cadrul procesual fiind stabilit de reclamantă iar conform principiului disponibilității, instanța civilă nu poate schimba cadrul procesual al acțiunii, cu care a fost sesizată legal.
Prin urmare apelul pârâților de mai sus, în partea lui principală prin care se cere trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță nu este întemeiat, după cum nici subsidiarul acestui apel - prin care se solicită schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei - nu este fondat și nu poate fi admis, potrivit tuturor considerentelor ce preced, dezvoltate în partea referitoare la respingerea apelului reclamantei, inclusiv cele ce privesc respingerea restituirii în natură a corpului C din imobilul în cauză cererea acestor pârâți de introducere a România fiind inadmisibilă și pentru că obiectul prezentului dosar vizează doar acte emise de Primarul municipiului T, astfel încât orice altă pretenție a reclamantei de la alte persoane juridice, decât emitentul actelor contestate pot fi - eventual - invocate pe calea dreptului comun, în alt litigiu.
Cât privește apelul declarat de intervenienții, a HG și - prin care se solicită schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în tot a contestațiilor reclamantei împotriva Dispoziției nr. 2068/3.08.2002 emisă de Primarul municipiului T, cu consecința mențineri acesteia, vizând respingerea cererii de restituire în natură a corpurilor C și D din imobilul în litigiu - Curtea, de asemenea constată că nu este întemeiat, și îl va respinge și pe acesta ca atare, nefiind greșită soluția primei instanțe în privința respingerii cererilor lor de intervenție în interes propriu, cu motivarea că nu justifică interes legitim.
Astfel, în raport de faptul că în dosar este bine stabilit că se impune completarea dispoziției contestate cu nr. 2068/23.08.2006 emisă de Primarul municipiului T, în sensul dispunerii restituirii în natură către reclamantă a suprafeței de teren menționată, aferentă corpului din imobilul în litigiu și că pentru Corpul C din același imobil i s-au acordat aceleași reclamante despăgubiri, în condițiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, tot pentru terenul aferent acestui corp, Curtea stabilește că apelul acestor intervenienți nu este fondat, câtă vreme dreptul lor de proprietate este înscris în cărțile funciare, nu s-a solicitat anularea contractelor lor de vânzare - cumpărare și prin urmare nu justifică - într-adevăr - un drept și interes legitim, născut și actual, în promovarea unei asemenea acțiuni în constatare, întemeiată în drept pe art. 111 Cod procedură civilă, dreptul lor de proprietate fiind așadar recunoscut de lege și necontestat în actuala contestație a reclamantei, care nu i-a tulburat pe intervenienți în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate.
În consecință, pentru toate considerentele ce preced și în raport de modul de soluționare a celor trei apeluri de mai sus, care vor fi respinse, Curtea va respinge și cererea de aderare la apelul reclamantei formulată de intervenientă în nume propriu, și, pentru argumentele mai sus redate, care nu vor mai fi reluate, admiterea în principiu a unei cereri de intervenție neatrăgând automat și obligatoriu și admiterea pe fond a unei asemenea cereri de intervenție, hotărârea apelată a primei instanțe necuprinzând deci motive contradictorii.
Așa fiind, față de toate considerentele expuse pe larg mai sus, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelurile declarate în cauză de către reclamanta, de pârâții Primăria mucipiului și Primarul municipiului T, ca și de intervenienții, și,precum și cererea de aderare la apelul reclamantei formulată de intervenienții în nume propriu, și, nici una dintre criticile invocate în aceste trei apeluri nefiind întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată de către prima instanță care se verifică ca legală și temeinică sub toate aspectele și prin urmare va fi menținută în vigoare și confirmată de C, căci această hotărâre este în concordanță cu toate probele administrate în cauză și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, apelanții nedovedind temeinicia motivelor lor invocate în aceste apeluri.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, apelanții de mai sus, aflați în culpă procesuală, ca părți căzute în proces vor fi obligați să-i plătească intimatei interveniente în interes propriu - la cererea acesteia - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. 2 din 5.06.2008 și chitanța aferentă nr. 206 din aceiași dată, ambele ale Baroului T, aflate la fila 57 și 69 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta și de pârâții Primăria municipiului T și Primarul municipiului T, ca și de intervenienții, a și, împotriva sentinței civile nr. 165/PI/ 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
Respinge cererea de aderare la apelul declarat de reclamanta contestatoare formulată de intervenienții în nume propriu, și.
Obligă apelanții de mai sus să plătească intimatei interveniente în interes propriu suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 13.10.2008
Thred. NF/ 17.10.2008
Ex.2
Tribunalul Președinte.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
