Speta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ECIZIA NR. 34
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de reclamanții, domiciliat în Târgoviște,-, județ D, HG, domiciliat în B, sector 1,- și pârâta SC D SA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.225, județ D, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.750 din 15 august 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți și reprezentați HG de avocat din Baroul d e Avocați D, în substituire pentru avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.964/05.02.2008, lipsind apelanta-pârâtă SC D SA.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură apelanta-pârâtă a depus concluzii scrise.
Avocat, pentru apelanții-reclamanți, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea apelului.
Curtea ia act de declarația apărătorului apelanților - reclamanți, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat având cuvântul pentru apelanții-reclamanți, arată că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților acordând măsuri reparatorii, hotărârea fiind dată cu ignorarea disp.art.9, art.10 alin.2 și 3 și art.21 din Legea nr.10/2001.
Mai arată că instanța de fond a reținut corect faptul că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și a preluării abuzive, însă a făcut o greșită aplicare a textelor de lege apreciind că pârâta are un drept real de proprietate asupra terenului în litigiu.
De asemenea, arată că în mod greșit s-a apreciat că terenul nu este disponibil, întrucât pe acesta s-ar afla două construcții definitive autorizate, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că cele două construcții au fost edificate fără autorizație de construcție după data de 1 ianuarie 1990.
Consideră că sentința pronunțată de instanța de fond ignoră dispozițiile art.10 alin.2, în sensul că și în situația în care cele două construcții ar fi fost definitive și autorizate, soluția corectă era de restituire în natură a suprafeței libere de teren, urmând ca pentru suprafața de teren ocupată de construcții să fie acordate măsuri reparatorii.
Precizează că deși a reținut în mod corect situația de fapt privind terenul în litigiu, precum și faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea acestuia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor Legii 10/2001.
Solicită admiterea apelului și pe fond modificarea sentinței civile nr.750/15.08.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, prin declinare de competență de la Judecătoria Târgoviște, reclamanții și au HG chemat în judecată civilă pe pârâta SC D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.782/29 martie 2002 emisă de SC DAMBOVITA SA și să se dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în Târgoviște-, județ D și în subsidiar să se acorde despăgubiri în valoare de 930 milioane lei pentru imobilul preluat abuziv.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au formulat notificare pentru restituirea imobilului preluat abuziv conform dispozițiilor Legii nr.10/2001,că aceasta le-a fost respinsă prin decizia 782/2002 cu motivarea că terenul solicitat nu se află în proprietatea pârâtei, că a fost preluat cu titlu valabil prin Decretul nr.19/1949 și nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Soluționând cauza Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr.716/9 decembrie 2002 prin care a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că terenul ar cărui regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Sentința a fost atacată cu apel d e reclamanți, iar prin decizia civilă nr.34/27 februarie 2003, Curtea de APEL PLOIEȘTI Secția civilă a respins ca nefondat apelul, reținând că din probele administrate în cauză a rezultat că terenul a cărui restituire se solicită se află sub incidența Legilor nr.18/1991, 169/1997 și 1/2000 fiind exceptat de la restituire potrivit prevederilor art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Urmare a recursului declarat de reclamanți Inalta C de Casația și Justiție a pronunțat decizia civilă nr.9016/9 noiembrie 2005, prin care admițând recursul, a casat hotărârilor pronunțate și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în considerentele deciziei că din actele depuse la dosar nu s-a identificat terenul solicitat de reclamanți, nici ca suprafață, nici ca locație, că expertiza topografică solicitată de reclamanți și respinsă de instanța de fond ar fi fost în măsură să lămurească aceste aspecte și numai după identificarea terenului s-ar fi putut stabili regimul juridic al acestuia și sub incidența cărei legi se află se află Legea fondului funciar sau Legea nr.10/2001.
Rejudecând cauza pe linia considerentelor deciziei de casare tribunalul a dispus efectuarea unei expertize și a pronunțat sentința civilă nr. 750/15 august 2007 prin care admițând acțiunea reclamanților a anulat decizia nr.782 /29 martie
2002 emisă de SC DAMBOVITA SA constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au făcut dovada că autoarea lor defuncta a avut în proprietate suprafață de 719 mp. teren situat în str.-u ce a fost expropriată prin Decretul nr.19/13 ianuarie 1949, că pentru terenul în litigiu acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar, fiind validați pe anexa 40 cu propunerea acordării de despăgubiri iar ulterior au fost invalidați și potrivit disp.art 8 din Legea nr.10/2001 terenul intră sub incidența acestei legi.
S-a reținut că dreptul real de proprietate asupra terenului în litigiu restituit pârâtei prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG nr.834/1991 are un caracter constitutiv și nu unul declarativ de drepturi și întrucât terenul nu este disponibil, pe acesta fiind edificate două construcții definitive, autorizate, urmează ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent conform art.11 din Legea nr.10/2001.
Sentința a fost atacată cu apel atât de reclamanți cât și de pârâtă care au considerat-o nelegală și netemeinică.
În apelul lor reclamanții au susținut că deși instanța a reținut corect faptul că au făcut dovada că autoarea lor a avut în proprietate terenul în litigiu, care a fost preluat de stat abuziv, și că deși au fost validați în anexa 40 la Legea nr.18/1991 cu propunere de despăgubiri ulterior au fost invalidați, comite o greșeală atunci când apreciază că pârâta are un drept real de proprietate asupra terenului în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul HG nr.834/1991. Au mai susținut apelanții reclamanți că în mod greșit s-a reținut faptul că terenul nu este disponibil, deoarece cele două construcții care se află amplasate pe el au fost edificate după 1 ianuarie 1990, fără autorizație, și sunt construcții demontabile, respectiv două garaje ce pot fi ridicate.
De asemenea, au arătat că și în situația în care construcțiile sunt definitive și autorizate soluția ce se impune este aceea de restituire în natură a suprafeței libere neocupate de construcții.
La rândul ei pârâta SC SA Das usținut că în mod greșit s-a apreciat de tribunal că terenul în litigiu intră sub incidența art.8 din Legea nr.10/2001 când de fapt face obiectul Legii nr.18/1991, că terenul solicitat de apelanții reclamanți face parte din suprafața totală de 1611 mp. teren ocupat în prezent de Banca și de SC SA, astfel că se impunea respingerea.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Critica formulată de apelanții reclamanți referitoare la faptul că în mod greșit instanța a reținut pentru pârâta un drept real de proprietate asupra terenului în litigiu este neîntemeiată deoarece așa cum corect s-a reținut de tribunal, acesteia i s-a emis certificat de atestare dreptului de proprietate în temeiul HG nr.834/1991, act ce are caracter constitutiv de drepturi și în condițiile în care nu a fost atacat și desființat își produce efectele.
Pe de altă parte se constată că pe terenul solicitat în natură de reclamanții apelanți se află construcții autorizate și definitive, nu construcții ușoare și demontabile cum susțin aceștia, această situație rezultând din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză din care reiese de asemenea că după edificarea acestor construcții care aparțin pârâtei și Băncii nu a mai rămas teren liber care să poată fi restituit, astfel că soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, reclamanții apelanți fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul formulat de pârâtă este nefondat deoarece așa cum s-a reținut și de tribunal, terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr.10/2001, reclamanții solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 și fiind validați în anexa 40 cu propunerea acordării de despăgubiri pentru ca ulterior să fie invalidați.
S-a dovedit cu probele administrate că terenul în litigiu este situat în intravilanul mun.Târgoviște, astfel că el nu face obiectul Legii nr.18/1991 sau Legii nr.1/2000, aspect corect soluționat de Tribunalul Dâmbovița.
Pentru considerentele arătate, ambele apeluri sunt nefondate urmând ca față de disp.art.296 Cod pr.civilă să fie respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții domiciliat în Târgoviște,- județ D, și domiciliat HG în B- sector 1 și de pârâta SC SA D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.225, împotriva sentinței civile nr. 750/15 august 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. EM/BA
5 ex./8.02.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
