Speta Legea 10/2001. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 33
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de reclamantul domiciliat în comuna, Broșteni, județ D și de pârâții și - prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Câmpulung nr.7, județ D, și în comuna,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 938 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D potrivit împuternicirii avocațiale nr. 5 și apelanții pârâți și reprezentați de consilier juridic, conform împuternicirii depuse la dosar - fila 12.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură apelanta-pârâtă Dad epus la dosar întâmpinare, iar apelantul-reclamant a depus note scrise însoțite de un set de acte.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul reclamant, arată că sentința. 938 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 250.000.000 ROL actualizată la indicele de inflație.
Mai arată că apelantului-reclamant nu i s-a retrocedat imobilul în natură, deși în prezent nu mai este folosit de pârâți, fiind închiriat unei terțe persoane.
Precizează că terenul aferent construcției a fost împărțit în două suprafețe: una de 164,72. și cealaltă de 364,27. iar diferența de teren a fost atribuită unei persoane neîndreptățite, motiv pentru care se impune restituirea în natură a întregii suprafețe de teren, cu posibilitatea acordării despăgubirilor bănești pentru construcția demolată, după efectuarea unei expertize.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în sensul celor menționate.
Consilier juridic având cuvântul pentru apelanții - pârâți D și, arată că aceștia nu au cerut demolarea construcției cu destinația de cârciumă, ci aceasta a fost demolată din ordinul organizațiilor locale de partid, astfel că în mod nelegal au fost obligați la despăgubiri.
Referitor la măsura reparatorie prin echivalent pentru suprafața de teren de 401,29. apreciază că instanța trebuia să dispună concret valoarea despăgubirilor ce urmau a fi acordate conform expertizei ing. -.
Apreciază că în mod greșit instanța a dispus retrocedarea terenului liber în suprafață de 239,19. fără a-l identifica conform raportului de expertiză, astfel că apelanții-pârâți sunt puși în situația de a retroceda un teren pe care nu-l dețin, deoarece suprafața de teren a acestora este de 401,29. iar suprafața de 529,44. este deținută de moștenitorii lui, conform titlului de proprietate nr.7180/31.10.1995.
Cu privire la apelul declarat de reclamant, arată că acesta este nefondat, deoarece în cauză trebuia introdus Statul Român, respectiv Primăria Comunei -prin Primar, care să-l despăgubească pentru construcție și terenul aferent.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor D și înregistrată la 29.05.2002, reclamantul a solicitat obligarea la plata sumei de 250.000.000 lei vechi, potrivit Legii nr.10/2001,cu titlu de despăgubiri pentru terenul ocupat de și pentru construcția demolată precum și retrocedarea în natură a terenului liber de construcții.
S-a arătat în motivarea cererii că tatăl reclamantului a avut în proprietate o cârciumă, în comuna, compusă din 3 camere, un salon,o polată și un beci precum și obiecte de mobilier, luate în mod abuziv și trecute în patrimoniul De asemenea, s-a precizat că Dad emolat construcția iar pe teren s-a edificat un magazin sătesc și, cu toate că a fost notificată în conformitate cu prevederile art.21 din Legea nr. 10/2001, pârâta nu a răspuns notificării.
S-a anexat cererii brevetul pentru vânzare de băuturi spirtoase eliberat autorului reclamantului la 28.12.1940 de către Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a și a de.
Pârâta Daf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii cu argumentarea că reclamantul a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren, în calitate de moștenitor, fiind pus în posesie cu 9,5 ha. așa cum rezultă din adresa nr. 1755/26.06.2002 a Primăriei iar fosta cooperativă de consum are propriul Magazin sătesc construit, evidențiat în registrul cadastral, nefiind reală susținerea conform căreia această pârâtă a demolat clădirea ascendentului reclamantului.
În completarea probațiunii s-au depus înscrisuri și au fost audiați martorii -, și și
În raport cu dispozițiile sentinței civile nr.778/15.09.2000 a Tribunalului Dâmbovița care a autorizat fuziunea prin absorbție a Cooperativei de Consum în de Consum, aceasta din urmă a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 95/4.03.2003 acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că nu s-a emis dispoziție/decizie motivată cu privire la notificare iar procedura prealabilă stabilită prin Legea nr. 10/2001 este obligatorie.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 133/29.05.2003.
Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamantului prin decizia nr. 244/18.01.2005 și casând decizia instanței de apel, a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea căii de atac cu motivarea că deși lipsește răspunsul la notificare, aceasta se datorează conduitei culpabile a persoanei notificate care are obligația să se conformeze procedurii administrative jurisdicționale și, prin urmare, trebuia examinat fondul cauzei cu administrarea probatoriului necesar.
Instanța de apel, prin decizia civilă nr.1052/22.11.2005 a admis a apelul reclamantului și a desființat sentința tribunalului cu trimiterea cauzei pentru soluționarea fondului pricinii în considerarea dispozițiilor art.297 Cod pr.civilă corespunzător cărora în cazul soluționării greșite a procesului, cercetarea fondului, hotărârea atacată se desființează cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1837/24.02.2006 iar în completarea probațiunii s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului și stabilirea regimului juridic al acestuia în raport cu prevederile Legii nr.18/1991 și au fost audiați martorii și - propuși de reclamant, G și - la solicitarea pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 1269/28.09.2006 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte și s-a respins capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor pentru construcția demolată ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală. S-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru terenul aferent construcției și retrocedarea terenului liber de construcții precum și capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut în esență că terenul autorului reclamantului a făcut obiectul Legii fondului funciar fiind solicitat de ceilalți comoștenitori ai antecesorului decât reclamantul din cauza de față, așa încât nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, fiind invocate în acest sens prevederile art.8 din legea specială.
În privința construcțiilor demolate, s-a arătat că potrivit probelor administrate, demolarea nu s-a dispus de către D ori de către reprezentanții altor cooperative de consum ci de către reprezentanții organizațiilor locale de partid, demolarea fiind abuzivă.
S-a mai apreciat că faptul conform căruia după demolarea construcțiilor și predarea materialelor către fostul proprietar s-a edificat un magazin sătesc în beneficiul D, însă cu mijloacele proprii ale acesteia, nu îndreptățește pe reclamant să solicite despăgubiri de la pârâtele în cauză, că notificarea a fost greșit îndreptată iar prin analogie cu prevederile art.26 din Legea nr.10/2001 notificarea trebuia adresată primăriei în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul, concluzionându-se că notificarea ar trebui înaintată de către D Primăriei pentru a se aprecia asupra oportunității acordării despăgubirilor pentru demolarea abuzivă a construcțiilor.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelul reclamantului și a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând în esență că potrivit capitolului II din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin unitate deținătoare se înțelege și entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul Legii- regii autonome, societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste, că din raportul de expertiză a rezultat că terenul revendicat este deținut de în baza unui proces verbal de punere în posesie eliberat în anul 1996 și depozițiile martorilor au confirmat că imobilul cu destinație de cârciumă a fost demolat iar în locul acestuia s-a construit un magazin sătesc.
S-a concluzionat că pârâtele au calitate procesuală pasivă având înregistrat în patrimoniu o parte din imobilul revendicat, împrejurarea demolării construcției neavând influență asupra calității pârâtelor de a sta în litigiu iar din relațiile furnizate de primăria reiese că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său.
Dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantul, a constatat că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată și pentru suprafața de 401,29 mp. aferentă magazinului edificat de D și a dispus retrocedarea terenului liber în suprafață de 239,19 mp.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că tatăl reclamantului a avut în proprietate o construcție cu destinația de cârciumă, compusă din trei camere, edificată din cărămidă, fundație de beton, acoperită cu tablă, imobil demolat în mod abuziv de regimul comunist și suprafața de 930, 28 mp. teren aferent construcției.
Împotriva acestei sentințe, -au declarat apel reclamantul și pârâții SC D și, toți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Apelantul critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate. Arată apelantul reclamant că inițial a solicitat ca cele două pârâte să fie obligate la plata sumei de 250.000.000 ROL, iar această sumă să fie adusă la indicele de inflație, ceea ce însemna la această dată peste 400.000.000 ROL, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
O altă critică se referă la faptul că nu i s-a retrocedat imobilul în natură, deși în prezent nu mai este folosit de pârâte fiind închiriat unei terțe persoane.
Mai susține apelantul reclamant că terenul aferent construcției a fost împărțit în două suprafețe, una de 164,72 mp și cealaltă de 364,27 mp. însă diferența de teren este atribuită unei persoane neîndreptățite, situație în care se impune restituirea întregii suprafețe de teren în natură.
Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul celor menționate mai sus.
Pârâții SC D și critică sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, susținând în esență că deși din depozițiile martorilor s-a demonstrat că imobilul cu destinație de cârciumă a fost demolat și că actualul spațiu comercial a fost edificat cu materiale proprii, aceștia sunt obligați la despăgubiri nelegale,ori față de acest aspect, arată apelanții pârâți au fost greșit notificați de dl., aceasta trebuia adresată către Primăria.
Mai susțin apelanții că în ce privește măsurile reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 401,29 mp. instanța pentru a nu se da o altă interpretare ar fi trebuit să dispună concret valoarea acestora conform expertizei efectuate de ing. -.
În fine, arată apelanții pârâți, instanța a dispus retrocedarea terenului liber în suprafață de 239,19 mp. fără a-l identifica conform raportului de expertiză, astfel că aceștia sunt puși în situația de a retroceda ceva ce nu deține.
Solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Curtea examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art.296 pct.1 Cod pr.civilă, va admite apelul pârâților, schimbând în parte sentința atacată, va păstra restul dispozițiilor sentinței și va respinge ca nefondat apelul reclamantului, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul pârâților, Curtea îl va considera întemeiat în ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-au acordat despăgubiri. Astfel, conform expertizei topometrice efectuate în cauză, terenul în litigiu are suprafața de 401, 29 mp. iar retrocedarea urmează să se facă pentru terenul în suprafață de 239,19 mp. liber de construcții, măsurile reparatorii urmând a fi acordate numai pentru construcții și diferența de 162,10 mp. și nu a întregii suprafețe de 401,29 mp. cum din eroare a reținut tribunalul.
De altfel, apelantul reclamant, prezent în instanță prin apărător a fost de acord cu admiterea apelului pârâților, confirmând că într-adevăr porțiunea de teren liberă de construcții care aparține acestora este în suprafață de 239,19 mp.
Cu privire la apelul reclamantului Curtea, conform art.296 Cod pr.civilă îl va respinge ca nefondat, criticile formulate neputând fi primite, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, după casare, a dat o interpretare corectă a probelor administrate în cauză, acordând despăgubiri pentru construcția demolată care a aparținut tatălui reclamantului.
Cu privire la terenul în litigiu, conform expertizei topografice a expertului -, numai suprafața de 239,19 mp. este neafectată de construcții, pentru restul până la care are dreptul, adică 162,10 mp. urmând să primească despăgubiri.
Pentru celelalte terenuri există titluri de proprietate emise pe numele altor persoane.
Este vorba de titlul de proprietate nr. 71807/31 octombrie 1995 al moștenitorilor lui, împrejurare confirmată deci de reclamant prin apărătorul său.
Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate, critica nu poate fi primită, întrucât conform dispozițiilor titlului VII al Legii 247/2005 instanța de fond a stabilit corect dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcția demolată abuziv de fostul regim, contravaloarea acestor despăgubiri urmând a fi stabilită conform prevederilor art. 23, 24 și urm. din Legea nr.10/2001 modificată, oferta de restituire făcându-se prin decizie sau dispoziție motivată de către pârâtele pentru care s-a concluzionat că are calitate procesuală pasivă care au înregistrat în patrimoniu o parte din imobilul revendicat.
Împrejurarea demolării construcției nu are influență asupra calității pârâtelor de a sta în litigiu, primăria dovedind că imobilul revendicat nu se află în patrimoniul său.
Concluzionând, Curtea va admite conform prevederilor art.296 Cod pr.civilă apelul pârâților, va schimba în parte sentința, va menține restul dispozițiilor acesteia și v respinge ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții și - prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Câmpulung nr.7, județ D, și în comuna,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 938 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și în consecință;
Schimbă în parte sus menționata sentință în sensul că dispune retrocedarea suprafeței de 239,19 mp. teren liber conform expertizei -. Constată dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcție și pentru diferența de 162,10 mp. (până la cei 401,29 mp.).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, Broșteni, județ D, împotriva aceleiași sentințe civile nr. 938 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.EG/BA
6 ex./11.02.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
