Speta Legea 10/2001. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.202
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- -, - 47,.10,.65, sector 6, împotriva sentinței civile nr.898/22.05.2008 a Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA T, cu sediul în--3 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant și intimata-pârâtă Primăria Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței apărătorul ales al apelantei-reclamante, avocat a depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării și precizează că din motive de sănătate nu se poate prezenta la acest termen.
În temeiul disp.art.156 alin.1 Cod pr. Civilă, Curtea respinge ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al apelantei-reclamante avocat, deoarece nu există nici un înscris care să confirme susținerile acesteia, în sensul că se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen din motive de sănătate.
Curtea, având în vedere că prin cererea aflată la fila 66 dosar fond, s-a solicitat de către intimata-pârâtă judecarea cauzei în lipsă, în raport de disp.art.292 alin.2 Cod pr.civilă rămâne în pronunțare asupra apelului formulat.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Târgoviște a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 5496/3.09.2007 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la plata contravalorii sumei ce reprezintă diferența dintre valoarea încasată conform Hotărârii nr. 142/28.10.1996 actualizată în raport de indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilelor situate în Târgoviște,-(9) și str. -. -, nr. 8 care au aparținut autorilor săi, și.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 49/2005 depusă prin Biroul Executorului Judecătoresc la Primăria comunei Gas olicitat calcularea sumei ce reprezintă diferența dintre valoarea încasată conform Hotărârii nr. 142/28.10.1996 actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare celor două imobile expropriate în baza Legii nr. 92/1950, imobile pentru care Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 conform Hotărârii nr. 142/28.10.1996 a stabilit o despăgubire în cuantum de 94.409.500 lei din care s-au acordat efectiv doar 82.341.600, deoarece suma inițială depășea limita legală prevăzută.
Reclamantul a mai susținut că în conformitate cu noile dispoziții ale Legii nr. 247/2005 a formulat o nouă notificare în completarea dosarului inițial de despăgubire, însă i-a fost înaintată adresa nr. 10176/2006/dos.II/25.05.2006 prin care i se comunica că notificarea menționată nu se încadrează în prevederile Legii nr. 247/2005, ea făcând obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin acest înscris s-a precizat că termenul limită de depunere a notificărilor a fost 14.02.2002, iar ulterior la data de 24.09.2007 i-a fost comunicată dispoziția nr. 5496/3.09.2007 prin care a fost respinsă cererea sa, ca tardiv formulată.
Reclamantul a apreciat că dispoziția contestată este nelegală și netemeinică, fiind contrară noilor dispoziții statuate de Legea nr. 247/2005, prin care despăgubirile se calculează la valoarea de piață a imobilului, actualizarea acestora cuvenindu-se de drept persoanei îndreptățite, deoarece și-a manifestat intenție în acest sens.
Având în vedere că la data solicitării, Legea nr. 112/1995 acorda despăgubiri în mod limitat,reclamantul a menționat că nu poate fi privat de obținerea unei reparații prin echivalent, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 19 alin.4 din Legea nr. 10/2001 "persoanele îndreptățite care nu au formulat cereri, au fost respinse ori nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au dreptul de a formula o asemenea cerere în condițiile prezentei legi".
În acest context, reclamantul a susținut că în atare situație pentru primirea despăgubirii actualizate, în cazul persoanelor ale căror cereri au fost soluționate, actualizarea survine de drept, neputând opera decăderea, sancțiune aplicabilă doar în ipotezele prevăzute de alin.4, întrucât el și-a manifestat voința în sensul obținerii despăgubirilor în anul 1996.
Prin întâmpinarea formulată în baza art. 115 cod pr.civilă pârâta Primăria municipiului Târgoviște a solicitat respingerea cererii, întrucât notificarea reclamantului este tardiv formulată, fiind depășit termenul de 14.02.2002 instituit de Legea nr. 10/2001 prin art. 22 alin.1 potrivit căruia " persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii ( termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001) persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului".
Pârâta a mai arătat că sancțiunea nerespectării acestui termen este pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, fiind greșită interpretarea pe care o dă reclamantul notificării depusă în octombrie 2005 și anume aceea a unei reveniri la cererea formulată în baza Legii nr. 112/1995.S-a mai arătat că deși Legea nr. 247/2005 a adus o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001, nici una dintre acestea nu se referă la art. 22 care prevede obligativitatea
adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la 14.02.2002, termenul de decădere instituit de art.22 nefiind modificat.
În urma probelor administrate în cauză prin sentința civilă nr.898 din 22 mai 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de către reclamant, reținând că prin hotărârea nr. 142/1996 a Comisiei Județene D pentru aplicarea Legii 112/1995 i s-au acordat despăgubiri în sumă de 82.341.600 lei pentru imobilele situate în Târgoviște,-(9) și str. -. - nr. 8 ce au aparținut autorilor săi, iar după apariția Legii 247/2005 acesta a depus prin intermediul executorului judecătoresc notificarea nr. 49 din 18 octombrie 2005 în temeiul căreia a solicitat plata contravalorii sumei ce reprezintă diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995 conform hotărârii menționate anterior, actualizată în funcție de indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a celor două imobile în litigiu.
A concluzionat tribunalul că, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, pentru ca reclamantul să beneficieze de măsurile reparatorii constând în diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului, trebuia să formuleze notificarea prevăzută de art. 22 în termenul de decădere de 6 luni de la intrarea ei în vigoare, termen prelungit cu încă 6 luni prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.109/2001 și 145/2001, respectiv până la 14 februarie 2002.
Pe cale de consecință s-a stabilit că modificarea și completarea Legii 10/2001 prin titlul I din Legea nr. 247/2005 nu l-a repus pe reclamant în termenul de 12 luni pentru trimiterea notificării și în atare context aceasta a fost tardiv formulată situație în care s-a impus respingerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinței mai susmenționate s-a formulat apel d e către reclamant fără a se preciza motivele care l-au determinat să promoveze această cale de atac, iar instanța a procedat la judecata acesteia, având în vedere dispoz.art. 292 alin. 2 cod pr.civilă care statuează că în cazul în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Examinând sentința apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a disp.art. 292 alin.2 cod pr.civilă care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul formulat este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Prin dispoziția nr.5496/3 septembrie 2007, contestată în cadrul prezentei acțiuni, Primăria Municipiului Târgoviște a respins ca tardivă notificarea nr. 49/18.10.2005 prin care apelantul solicită plata contravalorii sumei ce reprezintă diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995 conform hotărârii nr. 142/28.10.1996 actualizată în raport de indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilelor situate în Târgoviște,-(9) și str. -. -, nr.8 ce au aparținut autorilor săi și.
Apărările contestatorului din acțiunea introductivă în sensul că din interpretarea dispozițiilor art. 19 ale legii 10/2001 rezultă că pentru primirea despăgubirilor actualizate în cazul persoanelor ale căror cereri au fost soluționate,
actualizarea survine de drept, neputând opera decăderea nu pot fi primite pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea 10/2001, republicată dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri conform prevederilor Legii 112/1995 ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului.
O atare actualizare însă nu operează de drept ci presupune manifestarea de voință a părții în vederea obținerii ei, manifestare concretizată sub forma unei notificări care, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 20 cu art. 22 din lege, trebuia adresată în termenul prev. de art. 22 din Legea 10/2001republicată, termen prelungit la 12 luni, respectiv până la 14 februarie 2002.
Acest termen de decădere reglementat de dispozițiile legale menționate anterior nu a fost modificat însă prin legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, iar rațiunea pentru care el a fost instituit ca fiind termen de decădere a rezultat tocmai din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedura de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent (așa cum este cazul în speță) a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Raportat la considerentele expuse anterior rezultă că în mod corect instanța de fond a apreciat că pentru a beneficia de măsurile reparatorii constând în diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilelor, contestatorul trebuia să formuleze notificarea prevăzută de art. 22 (fost 21) din Legea 10/2001, republicată, până la data de 14 februarie 2002.
Având în vedere că acesta a înregistrat notificarea abia la 18.10.2005, deci după expirarea termenului menționat anterior sancțiunea care intervine o reprezintă decăderea lui din dreptul de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent.
In atare situație se reține că în mod corect pe baza dispozițiilor legale, notificarea reclamantului adresată Primăriei Târgoviște a fost respinsă ca tardiv formulată și pe cale de consecință sentința prin care s-a soluționat contestația împotriva dispoziției nr.5496/3.09.2007 este legală și temeinică.
În raport de toate considerentele expuse anterior, curtea în baza art. 296 cod pr.civilă urmează să respingă ca nefondat apelul declarat și să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorul domiciliat în B,str. - -, - 47,. 10,. 65, sector 6 împotriva sentinței civile nr.898 pronunțată la data de 22 mai 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA T cu sediul în--3, județul D, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
- - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VG/AV
2 ex./3.10.2008
f- Trib.
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
