Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 807/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.807
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în G, str. -,.40,. A,.4, județul D împotriva deciziei civile nr.99 pronunțată la data de 10 martie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații pârâți și domiciliați în G,- și domiciliat în comuna, sat Lazuri, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit delegației aflată la fila 7 dosar, intimatul pârât asistat de avocat din Baroul d e Avocați D, potrivit delegației aflată la fila 15 dosar, lipsind intimații pârâți și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu suma de 4 lei, potrivit chitanței seria - - din 6 mai 2008 și timbru judiciar în valoare de 2 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 15.09.2008 răspuns la întâmpinare din partea recurentei-reclamante.
Avocat depune la dosar ziarul "România Liberă" din data de 20.08.2008 cu care face dovada citării prin publicitate a intimatului-pârât.
Curtea constată că prin întâmpinarea formulată de intimatul pârât s-a invocat nulitatea recursului declarat de reclamanta, motivat de faptul că aspectele invocate în motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 cod pr.civilă.
Curtea, din oficiu invocă și pune în discuția părților în temeiul disp.art.129 alin.4 Cod pr. civilă, care reglementează rolul activ al instanțelor coroborat cu disp.art.137 rap. la art.301 și 103 Cod pr.civilă, excepția tardivității declarării recursului care este prioritară față de cea a nulității recursului invocată de intimatul-pârât.
Avocat pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul pe excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu de instanță, consideră că se află în termenul legal de declarare a recursului și solicită respingerea acesteia.
Avocat pentru intimatul-pârât având cuvântul cu privire la excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu de instanță, arată că aprecierile făcute de instanță sunt corecte, astfel că solicită admiterea excepției.
Curtea, ia act de susținerile părților prin apărători și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3168/2004 de BNP precum și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
In motivarea acțiunii reclamanta a precizat că întocmirea contractului de vânzare mai sus menționat s-a realizat în dauna intereselor sale de creditoare, pârâții și datorându-i suma de 27004 lei conform sentinței civile nr.56/2006 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 2383/2006, sentință rămasă irevocabilă.
A învederat reclamanta că prin înstrăinarea bunurilor cuprinse în contractul de vânzare cumpărare către, pârâții și-au creat o stare de insolvabilitate, aducându-i un prejudiciu actual și personal cu complicitatea la fraudă a terțului dobânditor care era văr primar cu vânzătorii și cunoștea de existența creanței sale.
În baza art. 115 cod pr.civilă pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de scopul urmărit de reclamantă și prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr.1912/2005 al Judecătoriei Găești.
Pe fondul pricinii s-a precizat că acțiunea nu întrunește condițile prevăzute de art. 975 cod civil întrucât înscrisul întocmit nu reprezintă un act viclean, ci un act real de transfer al proprietății, scopul vânzării reprezentându-l tocmai încercarea vânzătorilor de a obține sumele necesare achitării datoriilor față de creditori.Sub acest aspect pârâtul a învederat că în afară de prețul contractului el a achitat direct unor creditori sumele datorate de vânzători, care totalizează peste 80.000 de euro.
În continuare s-a arătat că în speță nu este îndeplintă condiția complicității la fraudarea intereselor reclamantei, mai ales că după înstrăinarea imobilului pârâții l-au acționat în instanță pentru anularea aceluiași contract în dosarul nr. 1912/2005 al Judecătoriei și totodată s-a susținut că reclamanta nu a făcutt dovada stării de insolvență a debitorilor, iar în acest context se justifică respingerea acțiunii formulate.
Cauza a fost suspendată la data de 22.03.2007 pentru lipsa părților conform art. 242 pct. 2 cod.pr.civilă, fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei la data de 11.04.2007.
La termenul din 5.06.2007 a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr.1 112/2006 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 1912/2005, excepție care a fost respinsă de instanță motivat de faptul că între cele două spețe nu există identitate de obiect și cauză.
În urma probelor administrate prin sentința civilă nr. 1700 din 22 octombrie 2007 Judecătoria Găeștia respins acțiunea formulată ca neîntemeiată, considerând că reclamanta nu a făcut dovada fraudei debitorilor și cu atât mai mult a complicității la fraudă cumpărătorului, atâta vreme cât începând cu anul 2005, aceleași părți s-au judecat cu scopul de a desființa contractul în litigiu.
Totodată instanța a constatat că nu s- probat de către reclamantă că a urmărit alte bunuri ale debitorilor și că aceștia ar fi devenit insolvabili pentru a putea apela la calea acțiunii revocatorii, ea recunoscând că nu a procedat la executare silită împotriva lor în baza sentinței civile nr. 57/2006 rămasă irevocabilă prin sentința civilă nr.422/2006 care reprezintă titlu executoriu.
În plus s-a reținut că prețul stipulat de părți în contract îndeplinește condițiile art. 1303 cod civil precum și împrejurarea că pârâtul cumpărător a achitat ulterior încheierii contractului de vâzare-cumpărare o parte din datoriile vânzătorilor, aspect care conduce la concluzia că el nu a fost de conivență cu vânzătorii în vederea creării unei stări de insolvabilitate a acestora.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată, în sensul că reclamanta nu i-a executat pe debitori cu privire la alte bunuri, deși ea a depus la dosar o adeverință de la Primăria, din care rezulta că debitorii nu mai figurează cu alte bunuri după ce și-au vândut imobilele.
Pe de altă parte s-a învederat că în mod greșit s-a reținut că nu s-au făcut dovezi cu privire la frauda realizată de pârâți la întocmirea actului de vânzare cumpărare, deși din răspunsul pârâtei la interogatoriul luat, rezultă că aceasta a vândut imobilul cu un preț derizoriu pentru a nu-i despăgubi pe creditori, iar pe de altă parte din acțiunea și apelul formulată de aceasta în dosarul nr.1912/2005 reiese că ulterior și-a dat seama că pârâtul e de rea credință și nu mai respectă convenția inițială dorind să-și însușească imobilul.
Considerând că prin soluția dată în dosarul nr. 1912/2005 s-a consfințit că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilul a existat o înțelegere secretă, în sensul că își asumă riscurile vânzării și urmează să-i îndestuleze pe ceilalți creditori ai soților, reclamanta a solicitat admiterea apelului formulat.
a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța de fond în mod legal a reținut că nu sunt întrunite condițiile acțiunii revocatorii statuate de art. 975 cod civil.
Prin decizia civilă nr. 99 din 10 martie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul formulat, apreciind că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu s-a dovedit complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorii au încheiat actul atacat, în condițiile în care acest înscris a fost încheiat înainte de data la care devenea exigibilă creanța reclamantei, respectiv 16.12.2004.
Totodată s-a considerat că reclamanta nu a probat că prin actul încheiat pârâții și-au cauzat sau și-au mărit starea de insolvabilitate, având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditoarea apelantă, iar adeverința emisă de Primăria G din care rezultă că vânzătorii nu mai figurează cu bunuri declarate nu constituie o dovadă în sprjinul susținerilor acesteia din moment ce nu există și alte acte emanate de la organele fiscale din care să reiasă că debitorii nu beneficiază de alte profituri și nici nu fac parte din societăți comerciale care să aibă activitate sau să înregistreze profit.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamantă, în cuprinsul căruia aceasta a învederat că pârâții și, pentru a nu fi executați silit de către persoanele cărora aveau să le restituie diverse sume de bani, au încheiat fictiv, contractul de vânzare cumpărare în cauză pentru prețul de 5000 euro, deși bunul valoara circa 80.000 euro, situație în care sunt incidente disp.art. 1303 cod civil.
A precizat reclamanta că dispozițiile art. 975 cod civil permit creditorilor să atace actele viclene întocmite de debitori în prejudiciul drepturilor lor, ori prin înscrisul în litigiu ei i-a fost cauzat un prejudiciu substanțial. În continuare s-a menționat că este îndeplinită în speță și o altă condiție a acțiunii revocatorii, respectiv complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, pârâtul știind că vânzătorii înstrăinează proprietatea lor în scopul de a-și mări starea de insolvabilitate.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 308 alin. 2 cod pr.civilă intimatul a formulat întâmpinare invocând în principal nulitatea recursului, pe considerentul că nemulțumirile invocate de reclamantă nu se încadrează în nici unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 cod.pr. civilă, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art 975 cod civil.
La termenul din 22 septembrie 2008 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului pe care a pus-o în discuția părților și a rămas în pronunțare asupra acesteia, aceasta fiind prioritară față de excepția nulității recursului.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a excepției invocate de instanță din oficiu, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 301 teza I cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare a hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Fiind un termen imperativ legal, nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, iar o atare concluzie rezultă interpretarea art. 103 cod pr.civilă care statuează că " neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voița ei".
În cauză, din dovada de primire și procesul verbal de predare aflată la fila 25 dosar apel rezultă că recurentei i-a fost comunicată decizia apelată la adresa acesteia din G, str. -,. 40,. A. 4, judetul D la data de 18.04.2008. Deși, potrivit dispoziților legale menționate anterior ultima zi în care aceasta putea declara recurs era data de 5 mai 2008, promovarea prezentei căi de atac s-a realizat la 6 mai 2008 astfel cum reiese din viza aplicată de serviciul arhivă al Tribunalului Dâmbovița pe înscrisul aflat la fila 4 dosar recurs.
În condițiile în care declararea recursului de față s-a realizat de către reclamantă după expirarea termenului prevăzut de lege, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 Cod procedură civilă rap.la art. 301 Cod pr.civilă va dispune respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Totodată instanța va respinge și cererea intimatului privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată, întrucât la dosarul cauzei nu s-au depus de către acesta dovezi care să ateste cuantumul cheltuielilor ocazionate de prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta domiciliată în G, str. -,. 40,. A,.4, județul D împotriva deciziei civile nr.99 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații pârâți și domiciliați în G,-, județ D și domiciliat în comuna, satul Lazuri, județ
Respinge ca nefondată cererea intimatului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER
Red.VG/AV
2 ex.23.09.2008
f- Judec.
f- Trib.
și
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
