Speta Legea 10/2001. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.23/A
Ședința publică din 4 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1962/PI/2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și, prin mandatar, pentru contestație la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul apelant Primarul Municipiului T, consilier juridic și reclamantul-intimat, atât în nume personal, cât și în calitate de mandatar al reclamanților-intimați, și, lipsă.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanții-intimați cu reprezentanta pârâtului-apelant, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului-apelant solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate de contestatori, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat, atât în nume personal, cât și în reprezentarea celorlalți reclamanți-intimați, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-/08.03.007, contestatorul, în nume propriu și în calitate de mandatar al contestatorilor, și, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea în parte a dispoziției nr. 534/13.02.2007 emisă de intimatul Primarul Municipiului T, respectiv a articolului 7 din dispoziție, cu consecința reformării celorlalte articole. S-a solicitat restituirea în natură și a corpului B de clădire, inclusiv terenul construit de 123 mp intabulat în CF col. 5519, nr. top. 980/XII din curte, situat în T, str. 1 decembrie 1918.
In motivare, se arată că, la momentul cumpărării imobilului înscris în CF nr. 5519 de către bunicul său, în anii 1910-1911, în prelungirea construcțiilor înscrise în CF, se afla o clădire și anexe situate în curte și neîntabulate în CF. Acest lucru rezultă din planul din 1943, din procesele verbale de naționalizare și din cartea imobilului. In aceste înscrisuri nu apare menționat apartamentul nr. 7, ce se afla în corpul din curte. La apartamentul nr. 9 verso, se specifică faptul că,clădirea de la stradă, care este compusă dintr-o cameră, este ocupată de un atelier de pantofărie". În clădirea din curte se afla spălătoria și călcătoria imobilului, unde nu locuia nimeni, astfel că nu s-a putut încheia proces-verbal de naționalizare, întrucât trebuia menționat numele chiriașilor. La preluarea imobilelor de către, s-au întocmit 4 fișe de mijloace fixe, dintre care 3 au indicat case de locuit. Imobilul din curte a fost înscris în CF în anul 2005, ca și corpul, B".
In cauză, intimatul Primarul Municipiului Taf ormulat întâmpinare ( 65-67), solicitând respingerea prezentei contestații, ca netemeinică și nelegală, deoarece la data preluării abuzive de către stat a imobilului, corpul B - construcții, nu era intabulat în CF și nu a fost menționat nici în Decretul nr. 92/1950, ca fiind proprietatea lui, astfel că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat, deși sarcina probei le revenea. Corpul Baf ost construit în anul 1935 și intabulat în iunie 2005, pentru acesta nefiind încheiate contracte de închiriere pentru locuințe sau spații cu altă destinație.
Prin sentința civilă nr.1962/PI/2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii, și, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T.
A fost anulată în parte dispoziția nr. 534/13.02.2007 emisă de Primarul Municipiului T în soluționarea notificării nr. 176/13.08.2001 înregistrată la BEJ și înregistrată la Primăria T cu nr. -/20.08.2001, în ceea ce privește art. 7 din dispoziția contestată, prin care a fost respinsă notificarea pentru corpul B construcții din imobilul situat în T,-, înscris în CF col. nr. 5519 T, nr. top. 9980/XII.
A fost obligat intimatul Primarul Municipiului T la emiterea unei noi dispoziții motivate pentru stabilirea de măsuri reparatorii pentru partea din imobilul susmenționat, constând în corpul B construcții și terenul construit în suprafață de 123 mp. în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001.
A fost respinsă în rest contestația, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cauză, au fost administrate probe cu înscrisuri: dispoziția nr. 534/13.02.2007 emisă de Primarul Municipiului T, CF in extenso nr. 5519 T, procesul-verbal din 20.04.1950, schiță plan, CF ind. - T, raport de expertiza tehnică extrajudiciar efectuat în dosarul nr. 6118/2000 al Judecătoriei Timișoara, un set de fotografii, carte de imobil, precum și probe testimoniale.
Potrivit CF nr. 5519 T, nr. top 9980, imobilul constând în casă cu 2 etaje și curte, situat în-, cu teren în suprafața de 823 mp, a fost proprietatea numitului, cu titlu de cumpărare din anul 1911 (f 8).
La data de 20.08.1956, imobilul susmenționat a intrat în proprietatea Statului Român și în folosința Sfatului Popular al Orașului T, în baza Decretului nr. 92/1950, cu titlu de naționalizare.
Ulterior preluării, imobilul a fost apartamentat cu 11 apartamente, dintre care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, apartamentele nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 7. Apartamentul nr.4 a fost restituit lui și, iar apartamentul nr. 1, este ocupat de în baza unui contract de închiriere. cu altă destinație sunt deținute de trei societăți comerciale.
In baza Hotărârii nr. 787/11.09.1997 a Comisiei Județene pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995, s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 4, moștenitorilor fostului proprietar tabular și au fost acordate despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură din imobilul descris anterior.
La data de 01.06.1005, în CF susmenționată s-a procedat la reapartamentarea imobilului și la modificarea părților comune. In urma acestor modificări, s-a format corpul B parter, situat în curte cu 8, 50% și 123/823 mp. Proprietar a fost înscris Statul Român, prin Primăria T, cu titlu de edificare, anterior exproprierii 92/50.
Prin notificarea nr. 176/13.08.2001 depusă prin BEJ și înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr. - din 20.08. 2001, contestatorii, și, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în T,-, înscris în CF 5519 T, nr. top 9980.
Prin dispoziția nr. 534/13.02.2007. Primarul Municipiului Tad ispus restituirea în natură a cotei de 1/3 părți din nr. 1, înscris în CF ind. - nr. top 9980/II și a cotei de 1/3 părți din cele 3 spații cu altă destinație înscrise în CF ind. - T, cu nr. top 9980/IX, nr. top 9980/X și nr. top 9980/XI și acordarea dreptului de folosință special asupra terenului aferent din imobilul situat în T,-, înscris în CF col. 5519 T, nr. top 9980, d-lui, cetățean.
Pentru cota de 1/3 părți din apartamentele nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 7, vândute în baza Legii nr.112/1995, din care se vor scădea despăgubirile primite în baza Hotărârii nr. 787/1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995, actualizată, și pentru cota de 1/3 părți din terenul ocupat din corpul B în suprafață de 123/823 mp, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, domnului, cetățean.
De asemenea, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 1/3 părți din. nr. 1, înscris în CF ind. - nr. top 9980/II și a cotei de 1/3 părți din cele 3 spații cu altă destinație înscrise în CF ind. - T cu nr. top. 998/IX nr. top 9980/X și nr. top. 9980/XI și a terenului aferent din imobilul din T, d-lui.
Pentru cota de 1/3 părți din apartamentele nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 7, vândute în baza Legii nr.112/1995, din care se vor scădea despăgubirile primite în baza Hotărârii nr. 787/1997 actualizate și pentru cota de 1/3 părți din terenul ocupat de corpul B în suprafață de 123/823 mp se propune acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din L 247/2005, d-lui.
S-a restituit în natură cota de 1/3 părți din cele 3 spații cu altă destinație înscrise în CF ind. - T cu nr. top 9980/IX, nr. top. 9980/X și nr. top. 9980/XI și acordat dreptul de folosință special asupra terenului aferent imobilului situat în T-, înscris în CF col. 5519 T, nr. top 9980, d-nei cetățean, d-nei, cetățean, cetățean.
Pentru cota de 1/3 părți din apartamentele nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 7 vândute în baza Legii nr.112/1995 și apartamentul nr. 4 restituit în baza hotărârii nr. 787/11.09.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.112/1995 lui si și pentru cota de 1/3 părți din terenul ocupat de corpul B, în suprafață de 123/823, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr.247/2005, d-nei, d-nei, născută și d-lui.
Notificarea a fost respinsă în ceea ce privește corpul B construcții, deoarece la data preluării abuzive de către stat a imobilului, acestea nu erau intabulate și nu sunt menționate nici în Decretul nr. 92/1950, ca proprietatea lui, astfel că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
S-a reținut, în motivare, calitatea notificatorilor de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborate cu art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001; că imobilul compus din casa cu 2 etaje și curte situat în-, a intrat în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 92/1950 de la fostul proprietar; că, în prezent, imobilul este format din 2 corpuri: unul construit în anul 1991 și intabulat în martie 1911, și corpul B construit în anul 1935 și intabulat în anul 2005, pentru care nu sunt încheiate contracte de închiriere pentru locuințe sau pentru spații cu altă destinație ( 3-5).
In ceea ce privește corpul B, construcții, prin art. 7 al dispoziției atacate a fost respinsă notificarea, cu motivarea că, la data preluării abuzive de către stat a imobilului, acestea nu erau intabulate și nu au fost menționate nici în Decretul nr. 92/1950, ca fiind în proprietatea lui, astfel că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Prima instanță a reținut că, potrivit art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr. 10/2001 republicată, constituie imobile preluate în mod abuziv, imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, față de temeiul preluării imobilului în litigiu de către Statul Român, se reține aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a notificatorilor, potrivit art. 3, alin. 1, lit. a și art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001 republicată, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prev. de Legea nr.10/2001 republicată, persoanele fizice, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii lor legali sau testamentari.
Prin dispoziția contestată, în mod corect, intimatul Primarul Municipiului Tar eținut faptul că notificatorii sunt moștenitori legali ai proprietarului tabular al imobilului de la momentul preluării abuzive a acestuia de către Statul Român, respectiv ai numitului, susținere întărită de conținutul certificatelor de moștenitor depuse la dosar.
Pentru a stabili, însă, dacă notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată, cu privire la corpul B construcții din imobilul situat în T,-, înscris în CF col. nr. 5519 T, nr. top. 9980/XII, este necesar a verifica dacă acest corp a existat la momentul preluării abuzive a imobilului și dacă, la acel moment, se afla în proprietatea antecesorului contestatorilor, respectiv a numitului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că imobilul preluat de la antecesorul contestatorilor, avea în componență la momentul naționalizării și corpul B, care a fost edificat în anul 1935 și care a fost întabulat doar în iunie 2005, așa cum rezultă din chiar cuprinsul dispoziției contestate (4).
Faptul că, la momentul preluării abuzive a imobilului, corpul B nu era intabulat în CF, astfel că nu a fost trecut nici în anexa la Decretul nr. 92/1950, nu prezintă nici o relevanță în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidență faptul că imobilul a avut în compunere, la momentul preluării, și corpul B, din curte. In acest sens, este și extrasul CF de la fila 28, unde se recunoaște că imobilul a fost expropriat anterior reapartamentării, precum și expertiza extrajudiciară depusă la dosar de către notificatori și necontestată de intimat, aflată la fila 30 și urm. dosar. De asemenea, și martorii audiați în cauză au declarat că imobilul avea în compunere acest corp B la momentul exproprierii și că se afla în proprietatea antecesorului contestatorilor, după preluare suferind unele transformări.
În ceea ce privește măsurile reparatorii cuvenite, contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului în mod direct, prin hotărâre judecătorească, însă, față de disp. art. 24 alin. 4 și 6 din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora doar decizia sau, după caz, dispoziția de restituire în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, instan a a respins această solicitare, ca neîntemeiată.
Instanța de judecată nu poate face altceva decât să verifice legalitatea și temeinicia cererii notificatorului și să oblige unitatea deținătoare să emită dispoziția de restituire în natură a imobilului, respectiv anularea dispoziției prin care s-a refuzat restituirea și, concomitent, obligarea acesteia să emită o nouă dispoziție de restituire a imobilului în natură.
Instanța nu poate, ea însăși, să pronunțe o hotărâre judecătorească de restituire efectivă a imobilului, pentru că legea nu consacră o astfel de posibilitate, iar, față de caracterul administrativ al dispoziției ( deciziei ) de restituire, ca și în dreptul administrativ, instanța nu se poate subroga în obligațiile ce revin persoanei abilitate printr-o lege specială să emită actul administrativ de autoritate care atestă, în principal, restituirea juridică a imobilului.
În situația în care, instanța constată ca fiind legală și posibilă restituirea în natură a imobilelor în totalitate sau în parte, va obliga unitatea deținătoare notificată să procedeze la restituire, respectiv să emită o decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului notificat, în forma și întinderea lui, identificată prin hotărârea de restituire.
În executarea sentințelor definitive astfel pronunțate, unitatea deținătoare va trebui să emită o dispoziție ( decizie) de restituire în natură, dar, prin ea însăși, hotărârea de restituire nu constituie un act de proprietate.
Pentru aceste considerente, instanța constată că prezenta contestație este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată, nefiind întemeiată solicitarea de pronunțare a unei hotărâri de restituire directă a imobilului către contestatori.
În consecință, pentru considerentele arătate și în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T, a anulat în parte dispoziția nr. 534/13.02.2007 emisă de Primarul Municipiului T în soluționarea notificării nr. 176/13.08.2001 înregistrată la BEJ și înregistrată la Primăria T cu nr. -/20.08.2001, în ceea ce privește art. 7 din dispoziția contestată, prin care a fost respinsă notificarea pentru corpul B construcții din imobilul situat în T,-, înscris în CF col. nr. 5519 T, nr. top. 9980/XII, și a fost obligat intimatul Primarul Municipiului T la emiterea unei noi dispoziții motivate pentru stabilirea de măsuri reparatorii pentru partea din imobilul susmenționat, constând în corpul B construcții și terenul construit în suprafață de 123 mp. în condițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, respingând în rest contestația.
În baza disp. art. 274 și urm. pr.civ. instanța nu a acordat părților cheltuieli de judecată, nefiind nesolicitate.
Impotriva sentinței civile nr.1962/PI/2.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pârâtul Primarul Municipiului T, în termen legal, la 12 decembrie 2007, declarat apel, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate de contestatorii, și.
In motivarea apelului său, pârâtul Primarul Municipiului T susținut că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că imobilul preluat de la antecesorul contestatorilor avea în componență la momentul naționalizării și corpul B, întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat în mod neechivoc, cert și indubitabil acest aspect. De asemenea, s-a reținut în motivare faptul că la această concluzie a condus și la o expertiză extrajudiciară depusă la dosar de către notificatori cu privire la care pârâtul nu ar fi contestat-o, ceea ce nu corespunde realității deoarece pârâtul susține că nu-și însușește această probă, întrucât este o probă extrajudiciară.
In ceea ce privește martorii audiați, pârâtul susține că declarațiile acestora nu pot fi reținute de instanță ca și probe concludente, întrucât aceștia au dat dovadă de subiectivism, existând evidente neconcordanțe între acestea. Prin urmare, soluția instanței prin care a constatat faptul că imobilul naționalizat a avut în compunere la momentul preluării și corpul B din curte nu are la bază suficiente probe în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, pârâtul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate de contestatori.
In drept, invocă prev. art.282 și urm.pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pentru termenul de judecată din 4 februarie 2008, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, arătând că atât în dispoziția nr.534/13.02.2007, cât și în cererea de apel, Primăria recunoaște că știe de existența clădirii B din curte, construită în anul 1935.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de pârât, în raport de actele depuse la dosar, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Notificarea nr.176/13.08.2001 formulată în baza Legii nr.101/2001 de, privind restituirea în natură a imobilului situat administrativ în T,-, înscris în CF nr.5519 T, nr.top.9980, a fost respinsă prin art.7 al dispoziției, în ceea ce privește corpul B construcții, cu motivarea că la data preluării abuzive de către stat a imobilului, acestea nu erau intabulate și nici nu au fost menționate în Decretul nr.92/1950 ca fiind proprietatea lui, sens în care notificatorii nu au făcut deci, dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Investită fiind cu contestația dispoziției nr.534/13.02.2007 a Primarului Municipiului T, doar în ceea ce privește corpul B construcție, raportat la considerentele de mai sus, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond procedat la verificarea existenței acestui corp de clădire, la momentul preluării abuzive a imobilului și dacă, la acel moment, el se afla în proprietatea antecesorilor contestatorilor, respectiv a numitului.
Probatoriul administrat a dovedit fără dubiu că acest corp B era edificat la momentul preluării imobilului de către stat (construit în anul 1935), fiind însă intabulat abia în iunie 2005.
Elocvente în acest sens sunt, atât extrasul de CF (fila 28 dosar fond), de unde rezultă că imobilul a fost expropriat anterior reapartamentării, precum și expertiza extrajudiciară, venită să confirme existența corpului B la momentul preluării.
Aceste înscrisuri au fost susținute și completate și cu probe testimoniale.
In raport de această stare de fapt dovedită, Curtea apreciază că susținerile apelantului potrivit cu care nu s-a dovedit componența la momentul naționalizării și a corpului B, sunt nefondate, și vor fi respinse ca atare, nefiind admisă nici o probă care să infirme concluziile instanței de fond, reținute corect pe baza probatoriului administrat.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T, cu sediul în T, B-dul -, nr.1, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1962/PI/2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și, prin mandatar, toți cu domiciliul în T,-, apart.13, jud. T (la mandatar ), pentru contestație la Legea nr.10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /26.02.2008
Dact. // 8 ex./ 27.02.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu
