Speta Legea 10/2001. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/A/2009
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S- a luat în examinare apelul declarat de reclamanta, precum și apelul declareat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.426 din 26 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâții intimați PRIMARUL MUN. C-N, CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N, PREFECTURA JUDEȚULUI C, și - -, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă avocat din Baroul Cluj în nume propriu și pentru intimații, și, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că apelurile au fost depuse în termen legal, însă nu au fost comunicate cu pârâtele-intimate, AT SA și SC SA, conform dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare aflate la filele 27 și 28 din dosar, societăți aflate în lichidare. Totodată, constată că prin registratura instanței la data de 1 octombrie 2009 pârâții-intimați Primarul mun. C-N și Consiliul local al mun. C-N au depus întâmpinări. De asemenea, la 26 octombrie 2009, pârâtul-intimat Prefectul județului Cad epus întâmpinare, iar la 28 octombrie 2009 au depus întâmpinare pârâții-intimați, și.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta av. în substituirea av. și av. în nume propriu și în calitate de apărător ales al pârâților persoane fizice.
Reprezentanții părților prezente confirmă instanței împrejurarea că cele două societăți menționate mai sus sunt lichidate, astfel că nu se mai impune comunicarea motivelor de apel cu aceste pârâte-intimate.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantei câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantei-apelante solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinărilor comunicate azi.
Reprezentantul pârâților-intimați se opune cererii de amânare, precizând că nu au fost invocate aspecte noi față de cele invocate la fond.
Instanța deliberând, respinge cererea de amânare având în vedere împrejurarea că nu se invocă nici un aspect nou față de apărările de la fond.
Părțile prezente arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă părților prezente cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei-apelante, av., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost succesiv precizată, considerând că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, iar dispozițiile Legii nr. 1/2009 nu are aplicabilitate în cauză căci acțiunea a fost introdusă anterior apariției acestei legi. Susține verbal motivele de apel, așa cum au fost formulate în scris, și cere obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată. Solicită respingerea apelului pârâtei ca nefondat.
Pârâtul solicită admiterea apelului formulat de pârâta, și în consecință schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea expertizei grafologice efectuată în cauză, în sumă de 700 lei. În ceea ce privește apelul reclamantei cere respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate, apreciind că apartamentele nu erau sub interdicția de vânzare întrucât reclamanta a solicitat despăgubiri și nu restituirea în natură a imobilului, astfel că nu se poate invoca reaua-credință a pârâților la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Susține pe larg întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 426/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, nr. în format vechi 5763/2002, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C-N, Statul Român prin Consiliul Local C-N, Prefectura județului C, SC SA prin lichidator AT SA, și, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001; reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 1500 lei în favoarea pârâților și, și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că toate contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice au fost încheiate cu bună-credință, buna-credință a acestora derivând din faptul că prin cererea formulată în baza Legii nr. 112/1995 reclamanta a solicitat doar despăgubiri pentru imobilul din C-N,-, trecut la Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, deși avea posibilitatea să ceară restituirea în natură, astfel încât, manifestarea opțiunii reclamantei pentru despăgubiri înlătura orice impediment pentru înstrăinarea imobilelor; pârâții erau chiriași în imobil, în baza unor contracte de închiriere valabil încheiate; potrivit art. 4 din Legea nr. 1/2009 nu se restituie în natură, ci doar prin echivalent imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Întrucât cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare va fi respinsă, iar celelalte petite au un caracter accesoriu, urmează a fi respinsă în întregime acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte pârâta, iar pe de altă parte reclamanta.
Prin propriul apel, pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate la fondul cauzei, constând în onorariul pentru expertiza grafologică, în sumă de 700 lei, cheltuieli care dintr-o omisiune a instanței de fond nu i-au fost acordate.
Prin propriul apel, reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii introduse de reclamantă, astfel cum a fost succesiv precizată, cu cheltuieli de judecată atât în fond cât și în apel.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond și-a axat soluția pe observația conform căreia punctul central al speței îl reprezintă valabilitatea sau nu a contractelor de vânzare-cumpărare ale foștilor chiriași și aceasta în contextul în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a statuat că imobilul a fost preluat abuziv de la antecesorii reclamantei, proprietarii tabulari inițiali, și.
B-credință a cumpărătorilor trebuie raportată la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, instanța neavând nici un dubiu asupra existenței bunei-credințe, pe care a dedus-o din faptul că reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 112/1995 doar despăgubiri, instanța de fond omițând faptul că, la acel moment această măsură reparatorie era singura de care se putea prevala reclamanta întrucât apartamentele erau ocupate de chiriași, reclamanta nu locuia în aceste apartamente, astfel încât, ele nefiind libere nu puteau fi restituite în natură în temeiul Legii nr. 112/1995. Oricum, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că cei despăgubiți în aplicarea Legii nr. 112/1995, au dreptul la a solicita restituirea în natură a apartamentelor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Art. 4 din Legea nr. 1/2009 rămâne fără aplicabilitate în speță, ca de altfel, întreaga Legea nr. 1/2009, întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă în 2002, iar potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Apartamentele în litigiu nu puteau fi înstrăinate chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, întrucât au fost preluate fără titlu, așa cum s-a statuat cu autoritate de lucru judecat și cum de altfel a reținut și instanța de fond.
Fiind evidentă nevalabilitatea vânzării rămâne deci de analizat dacă în speță este sau nu aplicabil principiulerror communis facit jus,principiu care nu se aplică în cauză, întrucât mandatarul tuturor foștilor chiriași cunoștea la data cumpărării faptul că imobilul a fost preluat abuziv, iar a observat că celui spoliat de proprietate legislația actuală nu-i permite reconstituirea în natură a proprietății, nu poate echivala cu buna-credință la cumpărare.
Lipsa de temeinicie a sentinței este cu atât mai facilă în cazul comasării apartamentelor 5 și 7, cumpărate de chiriașa după adoptarea HG nr. 11/1997, respectiv cu încălcarea art. 3 alin. 5 din acest act normativ.
S-a mai arătat de către apelantă că teza salvgardării securității circuitului civil, prin respingerea solicitării de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare ale chiriașilor, nu poate fi primită, întrucât reclamanta a formulat cererea de restituire a imobilelor în baza unei legi ce permitea expres acest lucru, chiar și în ipoteza vânzării apartamentelor în temeiul Legii nr. 112/1995. Raportat la această împrejurare rămâne de discutat dacă hotărârea nu excede cumva atributului puterii judecătorești, situându-se dincolo de limitele aplicării legii.
Tot în motivarea apelului s-a arătat că vânzarea apartamentelor a avut loc prin eludarea Legii nr. 112/1995 și că prezenta cauză se aproprie sensibil de speța Păduraru contra României.
În sfârșit, arată apelanta, în contextul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta nu a pierdut niciodată calitatea de proprietar și întrucât în lumina Legii nr. 10/2001 și a jurisprudenței CEDO prevalează principiul restitutio in integrum. Este fără dubiu că reclamantei i se încalcă flagrant accesul la proprietate, existând o indiscutabilă ingerință în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații Primarul municipiului C-N și Consiliul Local al municipiului C-N, au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că toate contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu bună-credință și cu respectarea Legii nr. 112/1995, în baza unor contracte de închiriere valabil încheiate.
Prefectul județului Cai nvocat prin întâmpinarea formulată lipsa calității procesuale pasive a instituției Prefectului județului C, dat fiind prevederile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 16 alin. 21din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
Pârâții persoane fizice au solicitat respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că au fost cumpărători de bună-credință, la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare au fost respectate toate condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, invocând în susținerea poziției lor procesuale și prevederile art. 4 și 11 din Legea nr. 1/2009.
Apelurile sunt fondate.
Din analiza dispozitivului sentinței apelate rezultă faptul că Tribunal C, prin această sentință, a judecat o cauză având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001, însă din analiza considerentelor aceleiași sentințe rezultă cu evidență că Tribunalul Cluja analizat doar petitul referitor la constatarea nulității a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu privire la apartamentele din imobilul situat în C-N,-.
Din cuprinsul cererii introductive de instanță rezultă fără nicio putință de îndoială că reclamanta nu a formulat nicio plângere la Legea nr. 10/2001, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001 în redactarea inițială, devenită art. 26 alin. 3 după republicarea legii.
Astfel, prin petitele cererii introductive de instanță reclamanta a investit Tribunalul Cluj cu soluționarea următoarelor capete de cerere: să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF nr. 17763 C-N A + 1, nr. top 4995, + 2, nr. top 4995/2, și nr. top 5995/1, înscris în CF nr. - C-N și - C-N, proprietatea antecesorilor săi și; să se dispună restituirea în natură a acestui imobil; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu privire la apartamentele din acest imobil; să se dispună rectificarea tuturor înscrierilor din CF nr. 17763 C-N, și din CF nr. -, -, -, -, -, - C- Cu cheltuieli de judecată.
Nicăieri pe parcursul soluționării cauzei în fața Tribunalului Cluj reclamanta nu și-a precizat acțiunea în sensul investirii instanței cu o plângere la Legea nr. 10/2001 și nici nu a renunțat la judecarea petitelor 1, 2 și 4 din cererea de chemare în judecată.
Judecând cauza ca pe o plângere la Legea nr. 10/2001, în condițiile în care Tribunalul nu a fost investit cu o astfel de cauză, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. final proc.civ. - conform cărora în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
În aceste condiții, susținerea instanței de fond, conform căreia petitul principal este cel referitor la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și că toate celelalte petite sunt accesorii și se impun a fi respinse pentru că a fost respins petitul considerat principal de către instanța de fond, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, concretizată în omisiunea cercetării de către instanța de fond a petitelor 1, 2 și 4 din cererea introductivă de instanță, soluția instanței de fond intrând astfel sub incidența art. 297 alin. 1.proc.civ.
Întreaga argumentație a instanței de fond s-a bazat pe o premisă eronată, și anume, pe faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, s-ar fi statuat în sensul că preluarea imobilului în litigiu ar fi fost una abuzivă, fără titlu.
Instanța de fond a omis însă să observe că sentința civilă nr. 111/20.03.2001, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 7533/2000, și prin care s-a constatat preluarea fără titlu a imobilului în litigiu de la proprietarii tabulari și, concomitent cu constatarea inexistenței unui dreptul de proprietate valabil al Statul Român asupra aceluiași imobil, deși menținută în apel, prin decizia civilă nr. 204/23.11.2001 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr. 4171/2001 ( 8-10, 11-13 dosar fond vol. I), a fost desființată prin decizia civilă nr. 1017/14.03.2003, dosar nr. 664/2002 al Curții Supreme de Justiție, cu consecința respingerii acțiunii în constatarea preluării fără titlu, formulată de reclamanta, ca inadmisibilă ( 120-124 dosar fond vol. I).
Prin urmare, este greșită argumentația instanței de fond în sensul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat s-a constatat preluarea fără titlu, în mod abuziv, a imobilului în litigiu.
Față de împrejurarea că prin decizia nr. 1017/2003 a Curții Supreme de Justiție, acțiunea reclamantei, pentru constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu a fost respinsă ca inadmisibilă, iar nu pe fond, neputându-se deci vorbi despre o autoritate de lucru judecat în acest sens și raportat la dispozițiile Deciziei în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 53/09.06.2008, instanța de fond era datoare să analizeze pe fond petitul 1 din cererea de chemare în judecată, referitor la constatarea preluării abuzive, fără titlu, de către Statul Român a imobilului în litigiu.
În niciun caz nu poate fi primită susținerea primei instanțe, conform căreia petitul principal îl constituie constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, câtă vreme, analizarea acestui petit, respectiv cenzurarea valabilității ori nevalabilității contractelor de vânzare-cumpărare se impune a fi făcută prin raportare la textul art. 46 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ei inițială, după distincțiile făcute în acest text legal, care prevăd ipoteze diferite în funcție de care se analizează valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, după cum preluarea a fost cu titlu sau fără titlu, dat fiind că la data promovării cererii introductive de instanță era în vigoare Legea nr. 10/2001 în redactarea sa inițială.
Prin urmare, petitul principal este fără îndoială cel referitor la constatarea preluării abuzive, fără titlu, de către Statul Român a imobilului în litigiu.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 297 alin. 1.proc.civ. Curtea va admite apelul reclamantei, va desființa în întregime sentința apelată și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, urmând ca instanța de rejudecare să se pronunțe asupra tuturor petitelor cu care reclamanta a investit Tribunalul Cluj, prin administrarea tuturor probelor impuse de natura cauzei.
În ceea ce privește apelul pârâtei, acesta se impune a fi admis în temeiul art. 296.proc.civ. pentru a se asigura o soluție unitară asupra fondului cauzei, urmând ca în instanța de rejudecare, pârâta recurentă să depună la dosarul cauzei chitanța prin care se atestă plata onorariului pentru expertiza grafologică, având în vedere că prin adresa nr. 365/30.03.2009 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C ( 607 dosar fond vol. III), s-a arătat că taxa de expertiză în valoare de 700 lei s-a achitat cu mandatul poștal nr. 298/06.03.2009, care se reține pentru evidențele laboratorului, fără să se precizeze cine a achitat această taxă și fără ca la dosarul cauzei să se fi depus o copie după respectivul mandat poștal.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, precum și apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.426 din 26.06.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
Red./dact.MM
16ex./10.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Anca Adriana Pop
