Speta Legea 10/2001. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 286/A/2009
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 242 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, MUNICIPIUL C-N PRIN PRIMAR, STATUL ROMÂN PRIN PRIMĂRIA MUN. C-N, precum și pe intervenienții intimați și, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, făcută în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat, din Baroul Cluj, și reprezentanta intervenienților intimați și, avocat, lipsă fiind părțile.
Reprezentanta intervenienților intimați și depune la dosar note scrise și solicită a fi luate în considerare ca și concluzii scrise.
Curtea pune în discuția părților faptul că motivul de apel prin care reclamanții solicită stabilirea și acordarea despăgubirilor în mod direct de către instanța de judecată constituie o cerere care a fost formulată pentru prima dată în calea de atac a apelului, nefiind formulată în fața instanței de fond astfel încât potrivit dispozițiilor art. 294.pr.civ invocă excepția inadmisibilității acestei cereri.
Reprezentanții părților lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra excepției inadmisibilității acestei cereri invocate atât de instanță, cât și de pârâtul Primarul mun. C-N prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamanților apelanți, av., solicită în probațiune refacerea raportului de expertiză pentru a se preciza dacă pe porțiunile de teren solicitate în plus există sau nu conducte de sau canalizare întrucât din schița depusă nu rezultă acest aspect.
Reprezentanta intervenienților intimați, av., se opune cererii formulate, precizând că drumul de servitute are o lățime de 3 și nu este înscrisă în CF.
Instanța deliberând, în temeiul art. 292 alin.1 pr.civ. respinge cererea de completare a raportului de expertiză având în vedere că aceasta cerere în probațiune nu a fost formulată prin motivele de apel, iar necesitatea administrării acesteia nu rezultă din dezbateri.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă părților prezente cuvântul în dezbateri judiciare orale asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți și, av. solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intervenienților intimați și, av. solicită respingerea apelului și în consecință menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, conform motivelor invocate prin concluziile scrise, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.242 din 22 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins plângerea formulată de petiționarii și, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulata de intervenienții ȘI.
Petiționarii au fost obligați să plătească intervenienților suma de 476 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul înscris în CF 1572 C-N prevăzut cu nr. top 1213 în suprafață de 252 stjp, respectiv 907 mp, a fost proprietatea tabulară a antecesorilor petitonarilor numitii si nascută, dreptul de proprietate al acestora fiind înscris în B 6,7.
Imobilul a fost expropriat de stat în baza Decretului de expropriere nr.265/1962, statul înscriindu-și dreptul de proprietate in CF sub B 8.
La exproprierea terenului s-a stabilit pe seama proprietarilor o despăgubire in suma de 833,52 lei.
Întrucât foștii proprietari au refuzat să ridice despăgubirea, Intreprinderea de locuințe și localuri Caa pelat la procedura ofertei reale de plată.
Prin sentința civila nr. 3760/1964pronunțată la 29 mai 1964 de catre Tribunalul Popular al orasului C, rămasă irevocabilă, s-a întărit oferta de plată prin consemnație, făcută de debitoarea C pentru suma de 833,52 lei prin recipisa nr. 2692 din 27.12.1963 în favoarea creditorilor și.
După intrarea in vigoare a Legii 10/2001, petiționarii și, succesori a fostilor proprietari si decedati la data de 20.01.1999 și respectiv 7.11.1997, au solicitat măsuri reparatori pentru terenul înscris în Cf 1572 C- nr. top 1213.
Prin dispozitia nr. 1797 din 17 ianuarie 2007 emisă de Primarul Municipiului C N, s-a dispus restituirea in natura in favoarea petitonarilor a suprafetei de 498 mp din terenul cu nr. top 1213 înscris in CF 1572 situat in str. - 61, măsura dispusă fiind condiționată de restituirea despăgubirii actualizată primită de foștii proprietari la expropriere iar pentru supfata de 409 mp situata in str. - nr. 61 pentru care s-a apreciat că nu este posibilă restuirea în natură, s-a propus acordarea despăgubirilor în conditiile legii speciale prevăzute in Titlul VII din Legea 247/2005.
Prin plângerea dedusă judecătii petionarii susțin că măsurile reparatorii acordate încalcă partial dispozitiile Legii 10/2001, întrucât există o suprafata mai mare de teren liber decât suprafața de 498 mp acordata prin dispozitia atacată, și de asemenea, pentru că în compensarea terenului ce nu poate fi restituit in natură li se poate acorda teren din parcela cu număr top 1212/1/2 înscris in CF 185 C N in intindere 304 mp aflata in proprietatea Statului R, având in vedere că potrivit dispozitiilor Legii 10/2001 măsura reparatorie in natură este prioritara fata de cea a despăgubirilor.
Pentru a verifica susținerile petiționarilor referitoare la existența unei suprafețe mai mari de teren care ar putea fi restituită în natură, tribunalul a dispus administrarea expertizei tehnice judiciare in specialitatea topografie.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert, în plus de terenul de 498 mp cuprins în dispoziția atacată, expertul a identificat și o suprafață liberă de 53 mp.în partea expozitiva a raportului de expertiza se menționează însă că această suprafața de 53 mp are destinația de spațiu.
De asemenea, în ce privește parcela de teren solicitată de petiționari în compensare, expertul a identificat o suprafața de 116 mp liberă de construcții și lucrări de utilitate publică.
În opinia instanței suprafața de 53 mp având destinația de spațiu nu poate fi restituită în natură, pentru că art. 10 din Legea 10/2001 exclude de la restituire în natură terenurile afectate unor amenajări de utilitate publică, ori potrivit dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin HG 250/2007, prin sintagma amenajări de utilitate publică se înțelege inclusiv amenajari de spații verzi din jurul blocurilor de locuit.
Prin obiecțiunile scrise formulate la raportul de expertiză, petiționarii au pretins că suprafața ce le poate fi atribuită în natură este mai extinsă decât cea propusă de expert, întrucât cele două laturi ale parcelei colorate în albastru situate între punctele AB, respectiv BC ar putea fi aduse cu câțiva metri înspre blocurile de locuință până la limita trotuarului.
Susținerea nu poate fi primită deoarece în acest fel proprietatea petitonarilor ar ajunge în imediata vecinătate a clădirii cu destinația de bloc locuințe și ar stânjeni utilizarea normală a clădirii de către proprietari, Apoi, existența a celor cămine de vizitare amplasate în vecinătatea laturii AB a terenului restituit reclamanților indică împrejurarea că pe traseul respectiv există conducte de canalizare. Cu certitudine mai sunt amplasate si conducte de, gaz și electricitatea ori potrivit dispozitilor 10.3 din Normele metodologice, restituirea în natură trebuie să se limiteze la acele suprafete de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajarilor subterane.
Concluzionând, s-a apreciat că suprafata de 498 mp este maximumul întinderii ce poate fi restituită în natură petitionarilor din fosta parcela cu nr. top 1213.
În ceea ce privește măsura acordării în compensare a terenului 304 mp înscris in cf 185 C N nr top 1212/1/2, tribunalul a apreciat că solicitarea petitionarilor este neîntemeiată întrucât expertul a identificat în această parcela numai o portiune de 116 mp liberă de construcții care ar putea fi restituită în natură, pe de o parte, iar pe de altă parte în considerarea faptului că acest teren este aferent casei de locuit situată în C N,- proprietatea intervenientilor si dobândită în baza dispozițiilor Legii 112/1995, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 1/2009, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate in temeiul dispozitiilor Legii 112/1995.
Contrar susținerilor petitionarilor, dispozițiile Legii 1/2009 sunt incidente în cauză căci litigiul nu este soluționat încă irevocabil, fiind în derulare, iar instanța este ținută de dispozițiile legale în vigoare la momentul soluționării plângerii.
În ceea ce privește petitul privind exonerarea petitionarilor de la restituirea despăgubirilor actualizate, solicitarea este lipsită de temei, căci statul, apelând la procedura ofertei reale de plată procedând la oferta reală de plată, potrivit dispozitiilor art. 1114 cod civil a făcut dovada plății iar suma reprezetand despăgubirile consemnate a trecut în rizico-pericolul foștilor proprietari. Astfel fiind nu există nici un temei pentru a se înlătura obligația restituirii despăgubirii actualizate.
Împotriva acestei sentințe reclamanții și au declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 200 mp. (în plus față de cei 498 mp. retrocedați prin dispoziția atacată), înscris în CF nr.1572 C N, nr.top.1213 (1212/2); acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu se poate restitui în natură de aproximativ 209 mp.; exonerarea reclamanților de plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenienților precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că terenul în suprafață de 53 mp. care a fost apreciat ca fiind spațiu nu este o amenajare de spațiu, ci o porțiune de teren liberă de construcții și orice alte amenajări, mai concret este o bucată de pământ acoperită doar de buruieni și iarbă. Mai mult, această porțiune de teren poate fi extinsă aproape de trotuarul blocului și unită cu porțiunea de teren deja retrocedată.
Terenul solicitat a fi restituit în natură nu ajunge în imediata vecinătate a blocului ci la o distanță minimă de 2 metri de acesta adică până la șanțul și trotuarul blocului astfel încât poate fi restituit în natură.
În realitate nu se știe unde sunt amplasate conductele de, gaz electricitate deoarece nu s-a făcut nici o probațiune în acest sens. Între terenul de 53 mp. și terenul deja retrocedat nu există conductă de sau canalizare, așa cum rezultă din planul obținut de reclamanți de la compania de SA.
În consecință, suprafața de teren ce poate fi retrocedată în natură este de aproximativ 200 mp. Totodată, este necesară și stabilirea valorii de circulație a terenului în cauză în vederea acordării de despăgubiri direct de către instanța de judecată. Reclamanții nu sunt în culpă procesuală față de cererea de acordare în compensare a terenului de 304 mp. care a fost respinsă ca urmare a apariției Legii nr.1/2009, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții intimați Primarul mun.C N și Municipiul C N, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat (15-16,.17-18).
In susținerea poziției procesuale pârâții intimați au arătat că reclamanții au schimbat obiectul cererii de judecată în apel ceea ce potrivit art.294 pr.civ. este inadmisibil. Stabilirea valorii de circulație a terenului în cauză în vederea acordării de despăgubiri direct de către instanță reprezintă un capăt de cerere care a fost formulat pentru prima dată în apel și care nu poate fi cercetat de către instanța de control judiciar.
În ipoteza în care instanța nu va reține această împrejurare pârâții înțeleg să invoce lipsa calității procesuale pasive a Primarului mun.C N deoarece despăgubirile pentru imobilele nerestituite se acordă de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților privind restituirea terenului în suprafață de 53 mp. care are destinația de spațiu și care este exclus de la restituire potrivit art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, precum și art.10 pct.3 din HG nr.250/2007.
Intervenienții intimați și prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului ca nefondat precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată (24, 43-44).
In susținerea poziției procesuale intervenienții intimați au arătat că potrivit art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.1/2009 nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995 ori terenul în suprafață de 304 mp. înscris în CF 185, nr.top.1212/1/1 care inițial a fost solicitat de apelanți în compensare este aferent imobilul casă de locuit înscris în CF nr.- C N, nr.top. 1212/1/1 dobândit de către intervenienți în baza Legii nr.112/1995.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Astfel, imobilul înscris în CF nr.1572 C, nr.top.1213, loc de casă în-/a, în suprafață de 252 stjp (907 mp) a constituit proprietatea tabulară a numiților și, născută.
În baza Decretului de expropriere nr.265/1962 imobilul mai sus arătat a fost expropriat de Statul Român care și-a întabulat dreptul de proprietate sub B8 în CF 1572 La exproprierea terenului s-a stabilit pe seama proprietarilor o despăgubire în sumă de 833,52 lei.
Întrucât proprietarii imobilului au refuzat despăgubirea, Statul Român prin Cap rocedat la procedura ofertei reale de plată finalizată prin sentința civilă nr.3760/29.05.1964 a Tribunalului Popular al orașului C, rămasă irevocabilă, prin care s-a validat oferta de plată prin consemnație făcută de debitorul C, pentru suma de 833,52 lei, prin recipisa nr.2692/27.12.1963, în favoarea creditorilor și.
Reclamanții și sunt moștenitorii defuncților, decedată la data de 07.11.1997 și, decedat la data de 20.01.1999, în calitate de fii. Aceștia au solicitat, prin notificarea înregistrată sub nr.417/06.07.23001 și expediată, prin BEJ, Prefecturii jud.C, restituirea prin echivalent a terenului în suprafață de 907 mp. înscris în CF nr.1572 nr.top.1213, în baza prevederilor Legii nr.10/2001.
Prin dispoziția nr.1397/17.01.2007 emisă de Primarul mun.C N s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 498 mp. cu nr.top.1213, înscris în CF nr.1572, situat în- în favoarea reclamanților, măsură condiționată de restituirea sumei reprezentând despăgubirea primită la expropriere pentru terenul restituit, actualizată la data plății. Pentru restul terenului în suprafață de 409 mp. situat în- s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv Titlul VII din Legea nr.247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, în favoarea reclamanților.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanți au solicitat în contradictoriu cu pârâții: anularea dispoziției nr.1397/17.01.2007; restituirea în natură a terenului în suprafață de aproximativ 598 mp. situat în C N,-, înscris în CF 1572 C, nr.top.1213 (1212/2); acordarea, ca și măsură reparatorie, prin compensare, a terenului în suprafață de 304 mp. situat în C N,-, înscris în CF nr.185 C N, nr.top.1212/2; menținerea dispoziției privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren ce nu se poate restitui în natură (cca 5 mp.); exonerarea reclamanților de plata oricărei sume, cu titlu de despăgubiri.
Prin cererea de apel reclamanții au solicitat instanței să dispună, în mod direct, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 209 mp. ce nu se poate restitui în natură.
Conform art.294 alin.1 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Cererea reclamanților de acordare a despăgubirilor, în mod direct de către instanța de judecată, pentru terenul în suprafață de 209 mp. ce nu poate fi restituit în natură, a fost formulată pentru prima dată în calea de atac a apelului astfel încât reprezintă o cerere nouă în apel, considerent pentru care Curtea o apreciază ca fiind inadmisibilă în temeiul art.294 alin.1 pr.civ.
În ședința publică din 05.11.2009, reprezentantul reclamanților apelanți a solicitat în probațiune refacerea raportului de expertiză pentru a se preciza dacă pe terenurile solicitate în plus există sau nu conducte de sau canalizare, cerere care a fost respinsă de C în temeiul art.292 alin.1 pr.civ. întrucât această probă nu a fost invocată prin cererea de apel iar necesitatea administrării ei nu a rezultat din dezbateri apreciindu-se că proba cu expertiza tehnică judiciară administrată de prima instanță este concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Critica reclamanților privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 53 mp. care reprezintă o porțiune de teren liberă de construcții și orice alte amenajări, fiind doar o bucată de pământ acoperită de buruieni și iarbă, nu este întemeiată deoarece în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert se menționează cu claritate și fără echivoc că destinația acestei parcele de teren este aceea de spațiu. Forma și poziția acestei parcele este condiționată de existența în zonă a unor cămine de vizitare -canal ce deservesc blocul de locuințe de la nr.63 și pentru care trebuie păstrat accesul existent.
Potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
În conformitate cu art.10.3 din HG nr.250/2007 sintagma "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicații (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Așa cum s-a arătat, suprafața de 53 mp. teren solicitat de reclamanți este afectată de amenajări de utilitate publică, respectiv de spații verzi, chiar reclamanții recunoscând că această parcelă reprezintă o bucată de pământ acoperită cu iarbă și buruieni.
Susținerea reclamanților apelanți referitoare la restituirea în natură a parcelei de aproximativ 200 mp. (în plus față de cei 498 mp. teren care a fost retrocedat prin dispoziția atacată), hașurată cu culoare roșie pe schița anexată la 6, nu poate fi primită deoarece în această situație terenul reclamanților ajunge până la trotuarul blocului și în imediata vecinătate a clădirii cu destinația de bloc de locuințe și ar stânjeni utilizarea normală a clădirii de către proprietari. Mai mult decât atât, expertul a arătat că pe acest teren există amplasate cămine de vizitare -canal care indică, fără nici un echivoc, împrejurarea că pe terenul respectiv există conducte de și canalizare.
Drept urmare, suprafețele de teren de 53 mp. și respectiv 200 mp. solicitate de reclamanți pentru a fi restituite în natură nu pot fi considerate ca fiind terenuri libere în sensul Legii nr.10/2001 deoarece reprezintă spații verzi în jurul blocurilor de locuit pe care sunt amplasate și cămine de vizitare -canal, amenajări utilitare care fac parte funcțional din lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Astfel, edificarea unor blocuri de locuit - scopul exproprierii - presupune și realizarea unor căi de acces - trotuare, alei etc. - dar și amenajarea de spații verzi care sunt vitale mai ales în localitățile urbane unde numărul locuitorilor, dar și gradul de poluare este ridicat, existența acestora răspunzând unor nevoi și utilități publice, printre care și aceea de a se asigura o calitate ridicată a vieții locuitorilor din orașe.
În probațiune, reclamanții apelanți au depus înscrisul reprezentând "plan de situație - instalații sanitare" bloc de locuințe -16.--63, întocmit în luna martie 1962 (7). Acest înscris nu va fi luat în considerare de C ca fiind relevant pentru soluționarea apelului deoarece din anul 1962 și până în prezent starea de fapt a terenului este posibil să fie schimbată iar expertul a arătat în mod expres unde sunt amplasate la momentul actual căminele de vizitare - canal care deservesc blocul situat pe terenul în litigiu.
În consecință, nefiind terenuri libere, ci terenuri cu destinația de spații verzi și dotări tehnico-edilitare subterane (conducte de și canalizare) acestea nu pot fi restituite în natură conform art.9 raportat la art.11 din Legea nr.10/2001.
Motivul de apel al reclamanților referitor la exonerarea lor de la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenienților și nu este fondat.
Astfel, art.274 alin.1 pr.civ. statuează că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din textul legal mai sus menționat rezultă că fundamentul juridic al obligației de plată a cheltuielilor de judecată de către partea care cade în pretenții îl constituie culpa procesuală.
În speță, intervenienții și au solicitat respingerea cererii reclamantului privind acordarea în compensare a terenului în suprafață de 304 mp. din imobilul înscris din CF 185 C N, nr.top.1212/2, arătând că parțial acest teren se află în proprietatea lor fiind dobândit prin Legea nr.112/1995.
Prin întâmpinarea la cererea de intervenție, reclamanții au susținut că această cerere poate fi admisă în principiu, urmând ca plângerea să fie judecată în contradictoriu cu intervenienții însă, în fond, au solicitat respingerea cererii de intervenție.
Culpa procesuală a reclamanților este evidentă în condițiile în care s-au opus admiterii cererii de intervenție. Mai mult decât atât, Legea nr.1/2009 a fost publicată în nr.63/03.02.2009 și a intrat în vigoare la data de 06.02.2009, anterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, 15.04.2009, interval de timp în care potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil aveau posibilitatea de a renunța de a modifica petitul privind acordarea în compensare a terenului în suprafață de 304 mp. parțial din terenul aflat în proprietatea intervenienților.
Pe de altă parte, critica privind crearea unei situații mai grele în propria cale de atac nu poate fi primită deoarece în primul rând, plângerea reclamanților împotriva dispoziției atacate nu reprezintă o veritabilă cale de atac, ci prima etapă din procedura jurisdicțională reglementată de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar în al doilea rând, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenienților nu reprezintă o "situație mai grea" ci este consecința juridică propriei culpe procesuale, aceștia opunându-se admiterii cererii de intervenție.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul reclamanților ca nefondat și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art.298 pr.civ. raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga apelanții, aflați în culpă procesuală, să plătească intervenienților intimați și suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (42).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.242 din 22.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numiții apelanți să plătească intimaților și suma de 700 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
red./MB
24.11.09/7 ex.
Jud. fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Anca Adriana Pop
