Speta Legea 10/2001. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 278,-
DECIZIA NR. 3
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P-prin primar, cu sediul în P,--4 jud. P, împotriva sentinței civile nr. 631/19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,-, jud. P, domiciliat în P,-,.33 2.28, jud. P și pârâtul CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,--4, jud. P, cauză venită spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 4632/7 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate intimaților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 156 alin.2 Cod proc.civilă Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 27-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului P, prin primar și Consiliul Local P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că nu s-au produs efectele Decretului de expropriere nr. 235/1988 din punct de vedere juridic, în cazul imobilului situat în P, str. -.- nr. 109, retrocedarea imobilului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit Legii nr. 58/1974, terenul proprietatea lor, în suprafață de 150 mp, cotă indiviză din suprafața de 363 mp, aferent construcției din str.-.- nr. 109 a trecut în proprietatea statului, astfel încât la data de 5.04.1991 au depus la Primăria Pon otificare prin care au solicitat restituirea acestuia în natură.
În anul 2001 au revenit cu o altă notificare, iar la data de 19.01.2001 au primit răspuns de la primărie, prin care li s-a adus la cunoștință că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 235/1988 pentru utilitate publică.
Reclamanții au mai arătat, că la data de 21.11.2006 au primit de la Biroul juridic și legislație specială un răspuns prin care li s-a comunicat că nu mai sunt proprietarii de drept nici ai terenului, dar nici ai construcției existente, deși au plătit taxe și impozite către stat și au locuit permanent în respectivul imobil.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 35 și 38 din Legea nr. 33/1994.
Pârâții, reprezentați în instanță, nu au depus întâmpinare, arătând că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
După administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză topografică, la data de 19.04.2007, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 631 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți și a dispus retrocedarea către aceștia a imobilului situat în P, str.-.- nr. 109, jud.P, compus din teren în suprafață de 338 mp, identificat în punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-1 prin raportul de expertiză topo și din construcția existentă pe respectivul teren. Prin aceeași sentință, pârâții au fost obligați la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că terenul în litigiu a aparținut autoarei comune a reclamanților, (mamei, respectiv bunica reclamanților), care l-a dobândit prin succesiune de la părinții săi și ulterior aceasta a edificat împreună cu soțul, casa de locuit si anexele care există și în prezent pe teren, conform certificatului de moștenitor nr. 2774/21.12.1983 eliberat de notariatul Județean de Stat P (6).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.13245/1986, și, au vândut dreptul lor indiviz de 13/16 din locuința si anexele arătate anterior, iar terenul în suprafață de 150 mp, indiviz din suprafața totală de 363 mp a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Mai reține instanța de fond că, la decesul lui, dreptul indiviz de 3/16 rămas acestuia după vânzare, a revenit reclamantului - în calitate de nepot de soră, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 1649/23.06.1988 eliberat de Notariatul Județean de Stat P (7).
Prin Notificarea înregistrata la Primăria P sub nr. 46799/26.09.2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren indicate, însă această notificare a fost respinsă prin Dispoziția Primarului Municipiului P nr. 3427/19.06.2006, apreciindu-se că acel teren a fost preluat în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr. 58/1974, situație care nu intră sub incidenta Legii nr. 10/2001, republicată.
Ulterior, reclamanții au solicitat pârâtei Primăria Municipiului P să le emită titlu de proprietate pentru terenul aferent imobilului construcție pe care îl dețin conform art. 36 din Legea nr.18/1991, republicată, cerere care însa, de asemenea, a fost respinsă, cu motivarea că si nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra acelei construcții, care figurează în anexa Decretului de expropriere nr. 235/1988, poziția 137, ca fiind proprietate de stat, împrejurări ce rezultă din adresa nr. 4679/21.11.2007 (10 si 11).
În aceste condiții, reținând că potrivit deciziei nr. VI din 27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, disp.art.35 din legea nr. 33/1994 sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii, condiție ce se regăsește în speță, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 35,36 și 38 din Legea nr. 33/1994, texte de lege în baza cărora a admis acțiunea și a dispus retrocedarea imobilului.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal prev.de art. 284 alin.1 Cod proc.civilă, pârâta Primăria Municipiului P, prin reprezentanții săi legali, considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece instanța nu analizat în mod corect materialul probatoriu administrat, respectiv expertiza efectuată în cauză, din care rezultă că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.13245/1986 avea suprafața de 150 mp indiviz din 363 mp, teren ce trecut în proprietatea statului conform Legea nr. 58/1974. Precizează apelanta că, ulterior, reclamanții au înstrăinat suprafața de 35 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr. 24066/2004, iar prin sentința civilă nr.71/2006 s-a dispus ieșirea din indiviziune, stabilindu-se ca lotul nr. 1, în suprafață de 35 mp să fie atribuit cumpărătorilor din contractul nr. 24066/2004- fam. iar lotul 2, în suprafață de 328 mp și construcția, reclamanților din prezenta cauză.
În aceste condiții, arată apelanta, se observă că, între actele depuse la dosar de reclamanți și Decretul de expropriere nr. 235/1998, în care figurează la poziția nr. 137 imobilul din P, str.-.- nr. 109, există o neconcordanță în ceea ce privește suprafața de teren, iar în situația în care reclamanții au și înstrăinat suprafața de 35 mp, în mod greșit instanța de fond a dispus retrocedarea unei suprafețe mai mari, de 338 mp.
De asemenea, arată apelanta, instanța de fond, în virtutea rolului activ, trebuia să introducă în cauză și familia, care deține în proprietate o suprafață de 35 mp din terenul în litigiu.
S-a solicitat admiterea apelului și judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă.
Prin decizia nr. 379 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 25 septembrie 2007, s-a admis apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului P și s-a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul nu a analizat actele din dosar, reținând în mod greșit situația de fapt și interpretând în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, reține Curtea de APEL PLOIEȘTI, în condițiile în care reclamanții au învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni întemeiată pe disp.art.35 din Legea nr. 33/1994, față de data formulării cererii și de actele depuse la dosar, raportat la dispozițiile deciziei nr. 53 din 4.07.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că disp.art.35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, apelul apare ca fondat, impunându-se schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc.civilă, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.6 Cod proc.civilă, întrucât instanța de apel a încălcat principiul disponibilității procesuale, deoarece apelanta nu face niciun moment referire la casa sau la terenul în suprafață de 328 mp, solicitând doar pronunțarea instanței asupra unui plus de teren de 10 mp.
De asemenea, arată recurenții, în raport de motivele de apel promovate, invocarea deciziei nr. 53/4.07.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este nefondată, deoarece aspectele ce nu au fost indicate ca motive de apel îmbracă forma juridică a puterii lucrului judecat.
Recurenții, prin cererea formulată la data de 19.02.2009, au precizat și dezvoltat motivele de recurs, arătând că nelegalitatea deciziei vizează și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.5 și 9 Cod proc.civilă, întrucât instanța a respins acțiunea în temeiul unei excepții, de inadmisibilitate a acesteia, ce nu a fost pusă în discuția părților.
La data de 7.04.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 4632 prin care a admis recursul, a casat decizia, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel, soluționând cauza în temeiul unei excepții de inadmisibilitate a acțiunii, ce nu a fost pusă în discuția părților, a încălcat dreptul la apărare al părților și principiul contradictorialității.
Se menționează în decizie că instanța de trimitere să stabilească norma de drept incidentă, având în vedere că unitatea deținătoare a respins notificarea cu motivarea că imobilului nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, că reclamanții au pretins că nu au pierdut posesia construcției și a suprafeței de 328 mp și că notificarea formulată a privit doar o suprafață de 150 mp.
Primită spre rejudecare la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza a fost reînregistrată sub nr. 278,-.
La termenul de judecată din data de 11.01.2010, apelanta a invocat ca motiv de apel d e ordine publică excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în raport de dispozițiile deciziei pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nr.53 din 4.07.2007.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor deciziei de casare, obligatorie pentru C, conform disp. art. 315 Cod proc. civilă, se impune a se stabili, cu prioritate, norma de drept incidentă în cauză.
Dând curs acestei dispoziții, Curtea reține că intimații reclamanți au învestit instanța de fond cu o acțiune întemeiată pe disp.art.35 din Legea nr. 33/1994, aspect ce rezultă din motivele de fapt exprimate, din temeiul de drept invocat -"art. 35 și art. 38 din Legea nr. 33/1994" (fila 4 dosar fond) și respectiv, din pretențiile deduse judecății: 1- "să se constate că nu s-au produs efectele decretului de expropriere nr. 235/1988 în cazul imobilelor din str. -. - nr. 109, întrucât acesta a rămas în proprietatea noastră continuă"; 2- "să se dispună retrocedarea imobilului situat în str. -.- nr. 109, P"(2 dosar fond).Raportat la aceste aspecte, este evident că norma de drept incidentă în cauză o reprezintă cea indicată chiar de către reclamanți în acțiune, ce a fost susținută ca atare, fără nicio modificare ulterioară pe tot parcursul litigiului și anume cea reglementată de disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce privește celelalte aspecte reținute în decizia de casare, vizând împrejurarea că "unitatea deținătoare a respins notificarea cu motivarea că imobilului nu îi sunt aplicabile disp. Legii nr. 10/2001 și respectiv că reclamanții au pretins că nu au pierdut posesia construcției și a terenului de 328 mp, precum și faptul că notificarea a vizat doar o suprafață de 150 mp, Curtea constată că nu sunt de natură să înlăture concluzia precizată în paragraful precedent, întrucât toate aceste aspecte au fost menționate de către reclamanți în acțiunea lor doar ca o dovadă a demersurilor făcute pentru imobilul în litigiu de-a lungul timpului, prin recurgerea la procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, doar pentru terenul de 150 mp, procedura care s-a finalizat prin dispoziția emisă la data de 19.06.2006, sub nr. 3427 de Primarul Municipiului P, prin care s-a respins notificarea formulată de către intimați (fila 10 dosar fond) și care nu a fost contestată.
La data de 21.11.2006, intimaților li s-a comunicat adresa nr. 46799 emisă de Biroul Juridic și Legislație Specială din cadrul Primăriei Municipiului P(fila 10-11 dosar fond) care i- determinat, conform susținerilor acestora din cererea de recurs aflată la fila 2-4 în dosar 27- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, să promoveze prezenta acțiune în retrocedare, întemeiată pe disp.art.35 din Legea nr. 33/1994 (mențiune expresă- fila 3 dosar recurs).
În raport de această calificare a cererii de chemare în judecată- acțiune în retrocedarea imobilului expropriat întemeiată pe disp.art. 35 și 38 din Legea nr. 33/1994- și având în vedere că exproprierea imobilului în litigiu s-a realizat în baza Decretului nr. 235/1988 (imobilul figurând la poziția 137 în acest act normativ, conform adresei aflată la fila 5 dosar fond), iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 11.01.2007 (fila 1 dosar fond), Curtea constată ca fiind fondat motivul de ordine publică invocat de către apelantă în ședința publică din data de 11.01.2010, vizând inadmisibilitatea acțiunii, excepție de fond, ce vizează însuși exercițiul dreptului la acțiune.
Se constată sub acest aspect, că potrivit dispozițiilor deciziei nr. 53 din 4.07.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că disp.art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6.03.1945-22.12.1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În raport de această decizie și în conformitate cu disp.art. 329 alin.3 Cod proc.civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul deciziei dată în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, având în vedere că atât dispozitivul deciziei cât și considerentele acesteia sunt clare, neexistând nicio excepție de la măsura dispusă, în funcție de preluarea efectivă sau nu a imobilului de către stat (astfel cum s-au apărat intimații-reclamanți), Curtea urmează ca în baza disp.art. 296 Cod proc.civilă, coroborat cu art. 294 alin.1 Cod proc.civilă rap.la art. 329 alin.3 Cod proc.civilă, să admită apelul și să schimbe în tot sentința, respingând acțiunea ca inadmisibilă.
Curtea nu va mai proceda la analizarea celorlalte motive de apel formulate de pârâtă, în condițiile în care a stabilit ca fondat motivul de apel d e ordine publică, dând astfel curs cerințelor art. 137 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P-prin primar, cu sediul în P,--4 jud. P, împotriva sentinței civile nr. 631/19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,-, jud. P, domiciliat în P,-,.33 2.28, jud. P și pârâtul CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,--4, jud. P și în consecință:
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de intimata Primăria Municipiului P și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.AB
Tehnored.CC
6 ex/18.01.2010
nr. 27- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
