Anulare act. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 20

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, fiul lui și, născut la 27.01.1950,deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei civile nr. 1738/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații G, ambii domiciliați în B, sector 6,-,. 16 A,. A,. 9,. 28 și, domiciliată în R, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei au lipsit recurentul-reclamant și intimații-pârâți G, și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat.

Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant este deținut în Penitenciarul Mărgineni și urmează a fi adus în instanță, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimații-pârâți G și.

Recurentul-reclamant având cuvântul,solicită acordarea unui termen pentru a achita taxa de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

În raport de precizarea instanței, în sensul că prezentul recurs vizează decizia irevocabilă nr.1738 din 9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, tot în faza procesuală a recursului, recurentul învederează că în atare situație nu înțelege să mai achite taxa de timbru și timbru judiciar aferente căii de atac promovată.

Curtea, în raport de disp.art.20 alin.3 din Legea 146/1997 și art.9 din OUG 32/1995 invocă din oficiu excepția netimbrării recursului declarat de recurentul-reclamant.

Recurentul-reclamant având cuvântul cu privire la excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 3452/284/08.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G, și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1159/2000.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâta nu a încheiat actul de vânzare-cumpărare cu ceilalți pârâți, întrucât este bolnavă psihic și deține certificat medical nr. 7366/1982.

Reclamantul a formulat o cerere de scutire de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în susținerea căreia a invocat lipsa posibilităților materiale, întrucât se află în stare de detenție.

Apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 și următoarele din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța a încuviințat cererea reclamantului privind scutirea acestuia de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

Pârâții G și au invocat, pe cale de excepție, autoritatea de lucru judecat, excepție pusă în discuția părților și în raport de care cererea s-a reținut spre soluționare.

Judecătoria Răcaria pronunțat la data de 09.06.2009 sentința civilă nr. 2039 prin care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții G și și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 11.07.2000 între pârâta pe de o parte în calitate de vânzător și pârâții G și pe de altă parte în calitate de cumpărători s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1159 având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 1425 mp teren intravilan curți construcții și arabil, situat pe raza orașului R, județul D, proprietatea vânzătoarei conform titlului de proprietate nr. 84752 /1997.

Ulterior încheierii contractului, reclamantul a formulat mai multe acțiuni în justiție prin care a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare invocând lipsa de discernământ a vânzătoarei.

Una dintre cererile formulate și care a format obiectul dosarului nr- a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2214 pronunțată de Judecătoria Răcari la data de 07.08.2008, prin care s-a admis lipsa de interes a reclamantului în promovarea cererii, dispunându-se respingerea acesteia, iar sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 877/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

A reținut instanța de fond din considerentele celor două hotărâri că motivele care au condus la admiterea excepției au fost reprezentate de faptul că reclamantul nu a justificat un interes în promovarea acțiunii, terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare fiind proprietatea exclusivă a vânzătoarei, astfel că prin anularea actului terenul ar reveni în patrimoniul acesteia, nefiind făcută dovada existenței unui interes personal și direct.

La data de 08.09.2008 reclamantul a formulat cerere de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare între aceleași părți, având ca obiect lipsa de discernământ a vânzătoarei la momentul încheierii actului.

Având în vedere disp.art. 1201 Cod civil, care statuează că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, instanța de fond a admis excepția invocată și pe cale de consecință a respins cererea reclamantului, reținând că, deși soluționarea primei cereri s-a făcut pe excepție, se consideră că este îndeplinită condiția triplei identități cerută pentru autoritatea de lucru judecat, atâta vreme cât situația din a doua cerere este similară.

Împotriva sentinței instanței de fond recurentul-reclamant a declarat recurs, motivând că nu a fost citat și nici audiat la data de 23.04.2009, cauza fiind soluționată în lipsa sa.

După examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat la data de 09.11.2009 decizia civilă nr.1738 prin care respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 163 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe.

A mai reținut tribunalul că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, conform art. 1201 Cod civil, iar în speță, același reclamant a chemat în judecată aceleași părți pentru aceeași cauză, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 2214 din 07.08.2008, prin respingerea acțiunii reclamantului.

Același reclamant a introdus a doua cerere de chemare în judecată a acelorași părți, iar prin sentința civilă nr. 2039 din 09.06.2009, a fost respinsă acțiunea acestuia privind autoritatea de lucru judecat.

Totodată, a apreciat tribunalul ca nefondată și critica referitoare la faptul că nu a fost citat la judecata în fond a cauzei în data de 09.06.2009, deoarece, din considerentele încheierii de ședință din data de 04.06.2009 (fila 91 dosar) rezultă că recurentul a fost prezent la apelul nominal făcut în ședință publică de grefierul de ședință.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul, considerând-o nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța de apel nu a audiat martorii propuși de acesta.

Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI cauza fost înregistrată sub nr-, iar la data de 18 ianuarie 2010, recurentul prezent în instanță a învederat că nu înțelege să mai achite taxa de timbru și timbru judiciar aferente căii de atac promovată.

Având în vedere că recurentul-reclamant, promovând recursul de față nu a achitat taxa de timbru legală, deși a fost legal citat cu mențiunea de a timbra cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 9 dosar recurs și declarația acestuia din data de 18 ianuarie 2010, Curtea urmează ca în conformitate

cu art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din nr.OUG32/1995, astfel cum au fost modificate, să dispună anularea recursului pentru netimbrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează pentru netimbrare recursul declarat de reclamantul, fiul lui și, născut la 27.01.1950,deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei civile nr. 1738/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații G, ambii domiciliați în B, sector 6,-,. 16 A,. A,. 9,. 28 și, domiciliată în R, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

- - - - - - -

GREFIER,

Red.VM

6 ex/21.01.2010

nr- Judec.

nr- Trib.

,

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Ploiesti