Obligație de a face. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 24

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Andra Corina Botez

JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în,. Națională nr. 58 A, jud. P, împotriva deciziei nr. 530/6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SA (fostă SC Sud SA B), cu sediul social în B,--6 sector 4, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T-J, str.- -.7, jud.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus și a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SUD SA- Direcția Regională de Comercializare P, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la reluarea furnizării gazelor naturale către imobilul din -, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în baza raporturilor contractuale, parata a furnizat gaze naturale către locuința sa, proprietate personala, din, pana la 27.11.2008, dată la care, fără nici un preaviz sau o motivare concludentă, angajații pârâtei au ridicat aparatul de măsurare si au sistat furnizarea gazelor, pe considerentul că aparatul ar fi prezentat urme de intervenție neautorizată, urmând ca acesta să fie supus verificărilor metrologice.

A menționat reclamantul că, fără să aștepte aceste verificări, angajații pârâtei au sistat furnizarea gazelor si au calculat un prejudiciu de 21879,44 lei, suma pe care urma să o achite până a doua zi, dar ulterior, la verificarea metrologică a aparatului de măsură s-a constatat că asupra lui nu s-a intervenit, ci, din contra, el era cel

prejudiciat, deoarece defecțiunea consta in perforarea unui de ieșire după măsurarea gazului de contor. Având în vedere că pârâta nu a reluat furnizarea gazelor naturale, s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri si expertiza in specialitate instalații gaze, prin sentința civila nr.1156/26.03.2009 Judecătoria Câmpina a admis cererea formulată de reclamant si a obligat parata să reia furnizarea gazelor naturale la imobilul reclamantului din Banesti,-, jud. P, dispunând totodată obligarea acesteia la plata sumei de 1008,3 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca la data de 27.11.2008, SC Sud a procedat la sistarea furnizării gazelor naturale prin ridicarea unui contor la imobilul din Banesti,-, proprietatea personala a reclamantului, motivat de faptul că s-a găsit un de ieșire contor găurit care ar fi permis un consum fraudulos de gaze, așa cum s-a menționat în procesul verbal de constatare și in adresa nr. 2065/28.11.2008 emisă de Sud.

Pe baza expertizei specialitatea gaze efectuată în cauză, Judecătoria Câmpinaa conchis că perforarea cotului de ieșire a unui contor nu permite intrarea de gaze naturale nemăsurate în instalația de utilizare, ci doar ieșirea în atmosferă a gazelor naturale deja înregistrate de contor, iar în aceste condiții nu se poate reține vreun consum fraudulos din partea reclamantului.

Apreciind că în atare situație pârâta trebuia să procedeze la reluarea furnizării gazelor către imobilul proprietatea reclamantului, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel parata, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pe considerentul că instanța de fond era necompetenta sa soluționeze cauza in prima instanța, întrucât in conformitate cu art. 2 alin.1 teza a II din Codul d e procedura civila, procesele si cererile in materie comerciala neevaluabile în bani sunt de competenta in prima instanta a tribunalului.

Caracterul comercial al ligiului decurge din aceea ca apelanta-parata este societate comerciala iar obiectul cererii de chemare in judecata-reluarea furnizării gazelor naturale- se refera la obiectul de activitate al societații, care coincide cu însuși obiectul contractului de furnizare invocat de reclamant.

Având în vedere că, potrivit art. 56 cod comercial, daca actul este comercial numai pentru una din părți toți contractanții sunt supuși in ceea ce privește acest act legii comerciale, s-a învederat că revenea Tribunalului Prahova competenta judecării cauzei in prima instanță.

În privința probelor, pârâta a arătat ca in cauza se impunea efectuarea unei expertize metrologice si nu a unei expertize specialitate-instalații gaze întrucât, potrivit regulamentului de măsurare a gazelor naturale aprobat cu Ordinul ANRE nr.62/2008 expertiza contuarelor se face in laboratoare autorizate in prezenta unui reprezentant al Direcției Regionale de Metrologie legala de către experți metrologi sau de către fabricant.

Apelanta a susținut că, neavând cunoștințe metrologice, expertul nu avea de unde sa știe cum arata un contor, iar modul in care si-a exprimat opinia denotă ca acesta înțeles ca s-a perforat carcasa de metal a contorului.

Prin decizia civilă nr.530/6.10.2009 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de pârâtă, a anulat în tot sentința și a trimis cauza în vederea soluționării acesteia în primă instanță la secția comercială a Tribunalului Prahova.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispozițiile art.56 din Codul comercial stipulează că dacă actul este comercial numai pentru una din părți toți contractanții sunt supuși, în ceea ce privește acest act, legii comerciale.

Având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este un litigiu comercial neevaluabil în bani care, potrivit art.2 alin.1 lit.a teza a II-a Cod pr.civilă este de competența Tribunalului Prahova în primă instanță, iar soluționarea acestuia s-a făcut de către Judecătoria Câmpina cu încălcarea normelor de competență materială anterior menționate, s-a admis apelul declarat, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.297 alin.2 teza I Cod pr.civilă.

Împotriva acesteia decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia, trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea căii de atac reclamantul a învederat că în speță sunt incidente prev. art.304 pct.8 Cod pr.civilă, potrivit cărora instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

S-a arătat de către recurent că prin decizia nr.32/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp.art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821alin.1 Cod pr.civilă se interpretează în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile comerciale având ca obiect constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, apreciindu-se că acțiunile neevaluabile în bani se referă la drepturi persoanele nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la viață, la sănătate, la libertate, la domiciliu, respectiv drepturi strâns legate de persoana titularului.

Având în vedere că litigiul are ca obiect de fapt rezilierea abuzivă a contractului de furnizare gaze, act juridic privind drepturi patrimoniale, evaluabil în bani, cu o valoare sub 100.000 lei, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Ulterior s-au depus la dosar note scrise de către recurent și de către intimat prin care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac formulată.

Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:

Principala nemulțumire a recurentului exprimată prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată fiind evaluabil în bani ( reziliere abuzivă a contractului de furnizare gaze), iar valoarea lui sub un miliard lei, soluția Tribunalului Prahova este greșită, situație în care sunt incidente prevederile art. 304 pct.8 Cod proc.civilă.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, societate comercială, să reia furnizarea gazelor naturale către imobilul proprietatea sa, urmând a se constata, pe cale de consecință, că motivul pentru care s-a întrerupt furnizarea acestora nu există.

Astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, tribunalul are plenitudine de competență în materie comercială, în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competență să soluționeze atât cererile care nu au caracter patrimonial cât și cele care sunt evaluabile în bani, dacă valoarea acestora este peste un miliard de lei,

În speță, nu se contestă de către reclamant caracterul comercial al pricinii, ci se susține doar că litigiul nu ar face parte din categoria celor neevaluabile în bani și, prin urmare, în funcție de valoarea sa, competența de soluționare aparține judecătoriei în primă instanță.

În literatura de specialitate s-a statuat că o cerere de chemare în judecată este evaluabilă în bani dacă, în structura raportului juridic dedus judecății, obiectul acesteia se referă în mod direct la un bun, iar pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial.

În condițiile în care pe calea acțiunii de față s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâtei de a avea o anume conduită, în sensul de a relua furnizarea gazelor către locuința sa, întrucât motivul pentru care s-a întrerupt furnizarea acestora nu există, având în vedere natura dreptului care fundamentează cererea și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, este evident că o asemenea cerere nu este evaluabilă în bani. În acest context, Tribunalul Prahova, procedând la soluționarea pricinii în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, a apreciat că aparține secției comerciale a acestei instanțe competența de soluționare a prezentului litigiu, în conformitate cu art. 2 alin.1 lit.a Cod proc.civilă.

Susținerea reclamantului cu privire la decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii este lipsită de relevanță în prezenta cauză, întrucât această hotărâre vizează caracterul evaluabil în bani al litigiilor având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, a nulității, anulării, rezoluțiunii, rezilierii unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, însă actualul demers judiciar nu se încadrează în categoriile menționate anterior.

În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct.8 Cod proc.civilă, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de rclamant, menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în,. Națională nr. 58, jud. P, împotriva deciziei nr. 530/6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC ROMÂNIA SA (fostă SC Sud SA B), cu sediul social în B,--6 sector 4, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T-J, str.- -.7, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010.

Președinte, Judecători,

--- - - - -- -

Grefier,

Red.jud.VG

Tehnored.CC

4 ex/28.01.2010

nr- Judecătoria Câmpina

nr- Tribunalul Prahova

,

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3120/2006

Președinte:Andra Corina Botez
Judecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Ploiesti