Speta Legea 10/2001. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantele, ambele cu reședința aleasă la R &, din B, str. -, - 1,. A,.8, județul B, împotriva sentinței civile nr.1236/11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU S, cu sediul în Rm. S, județul
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantele-reclamante și ambele prin avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 31/2010 din Baroul Buzău, lipsă fiind intimata-pârâtă Primăria Municipiului
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul solicită în baza art. 295 Cod procedură civilă completarea probatoriilor cu înscrisuri. Depune copie de pe certificat medical (tradus în limba română) eliberat la 8 ian. 2010 de Dr. - ( - SUA) pe numele apelantei-reclamante.
Curtea în baza disp. art. 295 Cod procedură civilă încuviințează completarea probatoriilor cu înscrisuri solicitată de apărătorul apelantelor - reclamante.
Avocat având din nou cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa instanța de fond nici măcar nu a observat obiectul cererii și nici temeiul de drept.
În fapt, prin cererea introductivă reclamantele au solicitat repunerea în termen pentru a putea solicita acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul(deținut de autorul lor ) aflat în Municipiul Rm. S, în suprafață de 2047 mp, expropriat conform Decretului 343/1972.
Pentru a dovedi motivele care au făcut imposibilă depunerea în termenul legal al cererii reclamantele au depus copii de pe pașapoarte din care a rezultat că între timp au dobândit cetățenie americană și au arătat că înainte de anul 1989 și după decesul autorului lor au plecat în SUA. . termenului de depunere a cererii
-2-
s-a îmbolnăvit de. Astfel, conform diagnosticului acesta nu era capabilă să cunoască realitatea, necesitând supraveghere permanentă astfel încât nici ( fiică) nu a putut veni în România pentru a-și exercita dreptul conferit de Legea 10/2001.
Mai susține avocat că, întrucât în practica judiciară de pe care s-a depus o copie a unei hotărâri- Sentința civilă nr. 134/22 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 108/C/2004- că există o cauză care face inaplicabile prev. art. 22 din Legea 10/2001, apreciază că instanța de fond a încălcat prin admiterea excepției tardivității cererii, dreptul reclamantelor-apelante de a solicita reevaluarea despăgubirilor și pentru că au fost împiedicate de boală și respectiv lipsa posibilităților de a cunoaște procedura impusă de Legea mai sus menționată.
Solicită admiterea apelului, să se constate că a existat o cauză obiectivă care a împiedicat promovarea cererii de acordare de măsuri reparatorii, iar pe fond admiterea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantele și, domiciliate în,--SUA, cu reședința aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la & în B,strada -,.1.A,.. 8, județul B, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Rm.S, județul B în temeiul art.103 Cod proc.civ. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună repunerea în termen pentru a solicita în justiție acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul deținut de autorul lor în Mun.Rm.S în suprafață de 2.047 mp și expropriat conform Decretului nr. 343/11.09.1972.
Reclamantele au motivat că sunt moștenitoarele lui în calitate de fiică și soție supraviețuitoare.
Au arătat că înainte de 1989, după decesul tatălui, plecat în SUA și întrucât mama sa s-a îmbolnăvit de altzhaimer i s-a permis să o aducă în SUA pentru tratament.
A precizat reclamanta că datorită bolii mamei sale, care necesita supraveghere permanentă, nu a mai venit în țară pentru a putea să-și exercite dreptul conferit de Legea 10/2001 de a solicita măsuri reparatorii pentru terenul expropriat conform adresei nr. 5702 emisă de Consiliul Popular al orașului Rm.S pentru care nu s-au acordat despăgubiri la data exproprierii.
Întrucât era dreptul lor de a solicita reevaluarea despăgubirilor și pentru că au fost împiedicate de boală și respectiv lipsa posibilităților de a cunoaște procedura impusă de Legea 10/2001, au solicitat în temeiul art.103 Cod pr.civilă, repunerea în termenul de a solicita în justiție acordarea de măsuri reparatorii.
În susținerea acțiunii, reclamantele au depus la dosar: certificat de calitate nr. 251/24.09.2009 eliberat de P - și -, adresa nr. 5702 emisă de fostul Consiliu Popular al orașului Rm.S, sentința civilă nr.134/22.04.2004 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 108/C/2004, pașaport USA nr.- eliberat la data de 11 iunie 2008, privind
-3-
pe reclamanta, pașaport nr. - privind pe reclamanta.
Pârâta Primăria Mun.Rm.S a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât reclamantele nu au respectat dispozițiile art.22 din Legea nr. 10/2001 privind formularea notificării în termenul
de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, iar conform art.22 alin.5 din Legea nr. 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
A mai arătat că nu au fost îndeplinite cerințele prev.de art.103 Cod pr.civilă pentru a solicita repunerea în termen. Lipsa din țară a reclamantelor pe o perioadă de timp și necunoașterea legii nu erau împrejurări care să ducă la repunerea în termen solicitată.
Prin sentința civilă nr. 1236/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins cererea de repunere în termen, formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municiului Rm. S, județul
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut și constatat că, reclamantele, în calitate de moștenitoare a defunctului, au solicitat repunerea în termenul de a solicita în justiție acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.047 mp. situat în Mun.Rm.S, teren care a fost expropriat prin Decretul 343/1972. Reclamantele au motivat că au fost împiedicate de a formula notificarea conform Legii 10/2001, boala reclamantei respectiv altzhaimer și lipsa posibilităților de a cunoaște procedura impusă de Legea 10/2001.
Tribunalul a constata că potrivit art. 22 din Legea 10/2001 notificarea prin care se declanșează procedura restituirii trebuie depusă în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, termen care a fost prelungit cu încă 3 luni prin G nr. 109/2001 și G nr. 145/2001.
Conform art.22 alin.5 din Legea 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul reglementat de art.22 din Legea 10/2001 era un termen de decădere și potrivit art.103 Cod pr.civilă, decăderea nu intervine atunci când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, deși reclamanta a invocat că suferă de boala altzhaimer, boală ce a împiedicat-o să formuleze cerere de restituire, nu a depus nici o dovadă în acest sens.
Nici lipsa din țară o anumită perioadă de timp, cât și necunoașterea Legii 10/2001 nu au constituit împrejurări mai presus de voința părților ce le-ar fi dat dreptul repunerii în termen.
Principiul "nemo censetur ignovare legem" exprima ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept.
Legea are forță obligatorie față de toți, cetățeni români, chiar și față de cei care o ignoră sau față de cei care nu au depus suficiente diligențe pentru a cunoaște corect conținutul sau înțelesul actului normativ.
-4-
Față de cele reținute, Tribunalul a constat că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 103 Cod pr.civilă și în consecință a respins cererea de repunere în termen.
Împotriva sus-menționatei decizii, au declarat apel în termen legal, reclamantele și, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că s-au aflat în imposibilitate să depună în termen legal notificarea formulată în baza Legii 10/2001, întrucât au fost plecate în Statele Unite ale Americii, fiind împiedicate
să revină în țară datorită faptului că mama acestora s-a îmbolnăvit grav, astfel încât au fost în imposibilitate de a cunoaște procedura impusă de Legea 10/2001.
Au mai arătat apelantele că au fost încălcate prevederile art. 103 Cod pr.civilă și solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 -republicată, stabilesc imperativ faptul că persoana îndreptățită are obligația să notifice persoana juridică deținătoare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare, termenul pentru înregistrarea notificării se calculează începând cu data de 14 februarie 2001, expirând la data de 14 februarie 2002, iar în raport de art. 22 alin.5 din Legea 10/2001, care prevede că nerespectarea termenului atrage "pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent, acest termen este de decădere, sancțiunea netransmiterii în termen a notificării fiind pierderea posibilității persoanei îndreptățite de a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii pe calea acțiunii în justiție.
Termenul pentru înregistrarea notificării fiind un termen de decădere, acesta nu este susceptibil de întrerupere sau repunere în termen, astfel încât în mod corect Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante.
Pe de altă parte, în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 103 Cod pr.civilă, pe baza cărora reclamantele și-au întemeiat acțiunea, întrucât acest text de lege se referă la actele de procedură întocmite în cadrul unui proces aflat în desfășurare și nu la norme de drept substanțial.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 296 Cod pr.civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamantele și, ambele cu reședința aleasă la &, din B, str. -, -.1,. A,.8, județul B, împotriva sentinței civile nr.1236 din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Râmnicu, cu sediul în Rm. S, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
.//.
-5-
Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
red./tehnored.
5 ex./23.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Tribunalul Buzău
-
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin
