Speta Legea 10/2001. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/A/2009 | |
Ședința publică 11 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 520/F din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâții COMUNA PRIN PRIMAR și PRIMARUL COMUNEI având caobiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta apelantă, asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții pârtâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termen legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei apelante arată că nu mai are cereri în probațiune de formulat.
Curtea, nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante susține apelul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, și obligarea pârâtților la restituirea terenului în suprafață de 144 mp în natură potrivit raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 520/F din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Comuna, prin Primar și Primarul comunei, împotriva Dispoziției nr. 210 din 8 mai 2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin notificarea comunicată prin intermediul executorului judecătoresc la data de 30 oct. 2001, reclamanta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii, în natură sau în echivalent bănesc pentru imobilul situat în intravilanul comunei nr. adm. 155, înscris în CF nr. 4153 nr. top 632/1, 633/1, constând în casă de locuit și grădină în suprafață de 454 mp, trecute în proprietatea statului în baza Decretului prezidențial nr. 201/1983.
Prin dispoziția nr. 210 din 8 mai 2008, emisă de Primarul comunei s-a admis în parte cererea notificatoarei și s-a stabilit calitatea acesteia de persoană îndreptățită la restituirea imobilului constând în casă de lemn în suprafață totală de 126 mp, înscrisă în cf 4153, nr. top 632/1; s-a respins cererea de restituire în natură pentru suprafața de teren intravilan de 454 mp din același cf nr. top 633/1, motivat de faptul că nu face obiectul Legii 10/2001, iar pentru imobilul casă de lemn în suprafață de 126 mp, cu suprafață utilă de 105,92 mp și împrejmuire de 20 ml, deoarece nu poate fi restituit în natură, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de despăgubiri, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare.
Tribunalul reținut că reclamanta fostă împreună cu defunctul soț au deținut în proprietate imobilul casă de lemn, identificat cu nr. top 632/1, iar terenul aferent construcției a aparținut Statului Român în baza art. 30 alin.2 din Legea 58/1974, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.596/1982 de către notariatul de stat B.
S-a depus Decretul prezidențial nr.201/1983 prin care s-a expropriat de la imobilul în litigiu, teren și construcții, însă această mențiune privind exproprierea imobilului este contrazisă de contractul de vânzare-cumpărare arătat, construcția fiind preluată de la reclamantă și defunctul ei soț, iar terenul trecut în proprietatea Statului Român încă din 1982.
Tribunalul reținut că reclamanta are calitate procesuală pentru a solicita restituirea în natură a terenului numai pentru construcție, pentru care a avut calitatea de proprietar, nu și pentru terenul în litigiu, concluzionând că în mod corect s-a respins solicitarea reclamantei de a se restitui în natură terenul de 144 mp, identificat de către expertul.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de 10 zile pentru comunicarea dispoziției, prevăzut de art. 25 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, tribunalul a reținut că natura acestui termen este de recomandare, și nu atrage nulitatea dispoziției, ci eventual răspunderea contravențională a autorității administrației publice locale, în conformitate cu art. 38 alin.2 lit. c din același act normativ, susținerile reclamantei fiind nefondate și în această privință.
Față de lipsa calității de persoană îndreptățită la restituirea terenului, nu s-au mai analizat și aspectele de fapt cu privire la posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 144 mp.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii plângerii și obligării pârâtului la restituirea în natură a grădinii în suprafață de 144 mp din terenul cu nr. top 633/1 înscris în 4153.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că în mod nelegal i s-a respins plângerea, deoarece era îndreptățită la suprafața de 144 mp din terenul înscris în 4153, proprietatea sa tabulară și a defunctului soț.
Potrivit raportului de expertiză parcelele cu nr. top. 632/1 casă din lemn în suprafață de 195 mp. are același regim juridic cu parcela cu nr. top 633/1 în suprafață de 259 mp. Din raportul de expertiză s-a reținut că, suprafața de 144 mp. poate fi restituită în natură, deoarece suprafața de 57 mp. este liberă de construcții și suprafața de 87 mp. este ocupată de o construcție edificată abuziv, fără autorizație și după intrarea în vigoare a 10/2001.
Pârâții nu s-au opus admiterii acțiunii, motiv pentru care reclamanta consideră că instanța a nedreptățit-o respingându-i plângerea.
Deși au fost legal citați pârâții nu s-au prezentat și nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul a analizat cu prioritate, dacă reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit art. 3 lit. din 10/2001, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării. Așadar a stabilit că reclamanta și defunctul ei soț erau proprietari ai construcției casă de lemn evidențiată în 4153, iar asupra terenului era proprietar Statul Român din 1982, potrivit art. 30 al. 2 58/1974. Această casă și terenul aferent au fost expropriate prin 201/1983 de la
Corect a sesizat și Tribunalul Bistrița -N că s-au comis niște erori la această expropriere, întrucât G nu mai era proprietarul construcției din 1982, deoarece o înstrăinase reclamantei și soțului acesteia, iar în ceea ce privește terenul acesta nu se mai afla în patrimoniul lui G din 1982, acesta trecând în patrimoniul statului în temeiul art. 30 58/1974.
Având în vedere stare de fapt reținută, curtea constată că reclamantei i s-a preluat fără titlu construcția, potrivit art. 2 lit. i din 10/2001. În consecință, în mod corect s-a stabilit în dispoziția contestată măsuri reparatorii în echivalent pentru aceasta.
Solicitarea reclamantei de a i se restitui suprafața de 144 mp. terenul aferent construcției nu este legală deoarece reclamanta nu a dovedit că a fost proprietara acestui teren, întrucât prin contractul de vânzare cumpărare nu s-a transmis dreptul de proprietate și asupra terenului.
Pentru terenul a trecut în proprietatea statului potrivit art.1.4. lit C, HG 250/2007 privind Normele de aplicarea 10/2001 are vocație la măsuri reparatorii proprietarul terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului, respectiv G și nu reclamanta.
În prezent este liber în sensul 10/2001 terenul de 144 mp. după cum rezultă din raportul de expertiză invocat de reclamantă, dar aceasta este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a fi restituit terenul, atâta vreme cât reclamanta nu poate face dovada dreptului de proprietate asupra acestuia.
Împrejurarea că pârâții nu s-au opus admiterii acțiunii nu poate fi primită de instanță ca un argument pentru admiterea acțiunii. Indiferent dacă pârâții au formulat în cauză apărări sau nu, reclamanta este cea care trebuie să-și dovedească acțiunea.
Prin urmare, curtea constată că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și dispozițiile legale în materie au fost aplicate în mod corespunzător, motiv pentru care în temeiul art. 296.Pr.Civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 520/ din 9 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/05.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
