Speta Legea 10/2001. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 46/
Ședința publică din 26 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta -., domiciliată în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.153 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Primarul Municipiului P și Municipiul P, prin Primar, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru intimații-pârâți, lipsă fiind apelanta-reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea expertului.
Consilier juridic depune la dosar borderou cu acte și precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză. Precizează că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află o altă cauză, în care este atacată o altă dispoziție și pune concluzii de respingere a cererii de conexare a prezentei cauze la dosarul nr- al, cerere formulată de apelantă în scris la data de 26 ianuarie 2009.
Curtea respinge cererea de conexare în raport de dispozițiile art.163 Cod procedură civilă, întrucât din actele depuse de intimată rezultă că dosarul nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție are alt obiect, respectiv o altă dispoziție emisă de același intimat sub nr.2547/2006 pentru alte imobile.
Constatându-se apelul în stare de judecată, se acordă cuvântul asupra lui.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2006 pe rolul Tribunalului Argeș, a chemat în judecată pe Primarul Municipiului P pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la emiterea dispoziției de acordare a despăgubirilor pentru imobilul situat în P,-, compus din 2063. și construcții în suprafață de 93. conform notificării.
Se susține că prin notificarea nr.1030/11942/09.08.2001 a solicitat restituirea imobilului menționat, care i-a fost preluat abuziv și pe care s-au construit blocurile 2 și 3 din str.-, din
Se mai susține că decizia nr.2548/2006 emisă de Primarul Municipiului P este nelegală deoarece aceasta se referă la case naționalizate, ceea ce nu este cazul reclamantei, iar potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, în ipoteza preluării abuzive a imobilelor de către stat, reclamantei i se cuvin despăgubiri bănești, care nu i-au fost acordate.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și expertiză tehnică de specialitate, răspunsurile la interogatoriu fiind înaintate la fila 47 dosar fond.
La data de 12.11.2007 reclamanta a precizat că noul său domiciliu este situat în B,-, sector 5.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.153 din 30 iunie 2008, espins plângerea formulată de contestatoarea.
Totodată, a admis cererea de reexaminare a amenzilor din 21.04.2008 și 19.05.2008 în valoare de 200 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că autorii reclamantei, G și, au dobândit în orașul P, str. -, mai multe suprafețe de teren prin actele de vânzare-cumpărare din 1914 și 1920.
S-a reținut că (G) a decedat la 19.08.1965, în calitate de moștenitori rămânând reclamanta și fratele acesteia, fiecare cu o cotă de .
Prin Decretul nr.843/25.10.1966, pe numele reclamantei și a fratelui său, au fost expropriate imobilele de la adresa mai sus indicată, teren în suprafață totală de 3354. și o casă de locuit în suprafață de 93. (16 rap. la 10).
Imobilul expropriat a fost identificat prin schițele anexă depuse la filele 17-18.
Instanța a constatat că ulterior, la apariția Legii nr.10/2001, reclamanta a formulat singură notificare pentru suprafața de 3740. situată la adresa din P,-, notificare față de care autoritatea administrativă a răspuns prin emiterea dispoziției nr.2548/07.08.2006 prin care s-a respins cererea de acordare în despăgubiri bănești și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru din terenul de 3354.p și din construcțiile în suprafață de 93.p, reținându-se că terenul este integral afectat de blocurile 45, 46 și 48 din cartierul, zone funcționale, spații verzi, alei și conducte edilitare.
Această dispoziție a fost atacată prin contestația de față, prin care s-a solicitat restituirea în natură a suprafețelor libere și despăgubiri pentru diferența de teren.
În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate justificat de reclamantă în vederea aplicării măsurilor reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr.10/2001, s-a constatat că imobilul solicitat a fost proprietatea autorului reclamantei, întreaga masă succesorală fiind dobândită de copii acestuia, reclamanta și fratele său, în cote egale (certificat de moștenitor - fila 15).
Exproprierea a avut loc cu un an mai târziu, la data de 25.10.1966, proprietari ai imobilelor fiind reclamanta și fratele său în cotele menționate, la dosar neexistând dovada efectuării unui partaj între frați pentru imobilele dobândite de la autorul comun.
Potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de legea specială, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
S-a constatat însă că în cauză nu a fost dovedit faptul că reclamanta l-a moștenit pe fratele său pentru a fi aplicate dispozițiile sus menționate, deși acest aspect a fost pus în vedere reclamantei prin încheierea din 21.04.2008 (121 verso), declarația autentificată dată de acesta la 12.02.1998 (28), nu înlătură efectele certificatului de moștenitor nr.159/30.06.1966, în care se rețin cote egale, deoarece este acceptant al succesiunii autorului comun.
În consecință, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, sub aspectul cotei părți reținută în dispoziția atacată instanța a constatat că a fost aplicată în mod corect legea.
Cu privire la măsurile reparatorii care se cuvin reclamantei pentru imobilele expropriate, instanța a constatat că, potrivit raportului de expertiză, terenul din-, menționat în actele de la filele 13 și 14, are o întindere totală de 3354. așa cum a fost reținut și în dispoziția atacată, identificarea fiind realizată și pe baza planului orașului P și a vecinătăților menționate în actul de vânzare-cumpărare (130 și 132 schiță).
Expertul a identificat și imobilul din-, care potrivit mențiunilor făcute de reclamantă (115 - 116), a format obiectul dosarului nr-, față de care s-a respins conexarea prin încheierea din 12.12.2006 (32).
Din cuprinsul acestei suprafețe totale expertul a identificat două suprafețe 1 - 144.p și 2 - 250.p, menționate ca fiind în afara zonei de siguranță, restul terenului fiind afectat de blocurile 45, 46 și 48, conductă de gaze și căi de acces blocuri.
Pentru suprafețele 1 și 2 sus menționate expertul a făcut precizarea că acestea nu intră în zona de siguranță, însă constituie spațiu aferent blocurilor 46 și 48, iar pentru suprafața reprezentată cu galben pe schița de la 133 din care 45. (hașur albastru sunt în afara limitei de siguranță a blocurilor), se face precizarea că nu se poate restitui fizic deoarece face parte din calea de acces la blocurile 1 și 2 (reprezentată cu roșu).
Prima instanță a constatat că terenurile care au format obiectul fostei proprietăți expropriate sunt afectate de construcții și de detalii de sistematizare aferente acestora și amenajări de utilitate publică, astfel că nu pot fi restituite în natură, dispoziția atacată fiind legală și temeinică și emisă cu respectarea art.4 alin.4 și art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
Într-o primă critică se susține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, dată cu încălcarea legii, în sensul că nu a reținut incidența dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, în ceea ce privește cotele părți menționate în dispoziția atacată. Astfel, în această dispoziție s-a reținut cota de din terenul de 3354. și din construcțiile în suprafață de 93. cu precizarea că terenul este integral afectat de blocurile 45, 46 și 48 din cartierul, zone funcționale, spații verzi, alei și conducte edilitare.
În dezvoltarea criticii se arată că de pe urma autorului, decedat la data de 19.08.1965, au rămas ca succesori, în calitate de descendenți, apelanta și fratele său, cu cote egale de, conform certificatului de moștenitor aflat la fila 15 din dosar.
Așa cum rezultă din prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari, care nu au urmat procedura prevăzută de această lege, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cererea de restituire.
Sub acest aspect, apelanta arată că prin declarația autentică dată de la 12.02.1998 (28), acesta a renunțat la drepturile care i se cuveneau de pe urma autorului comun pe de o parte, iar pe de altă parte, fratele său nu a urmat procedura statuată de legea specială.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică prin aplicarea greșită a legii, în sensul că a reținut că terenul expropriat, care formează obiectul cauzei deduse judecății, este afectat de construcții și de detalii de sistematizare aferente acestuia și amenajări de utilitate publică, astfel că nu pot fi restituite în natură. În acest context, apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.11 pct.3 raportat la art.10 pct.3 din nr.HG250/2007.
Dezvoltând critica, apelanta susține că deși au fost făcute obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert, acestea nu au fost admise, iar instanța, respingându-le, nu a avut în vedere faptul că o parte din teren este liber și poate fi restituit în natură, precum și aspectul că pe terenul respectiv se află construcții, fiecare cu teren aferent și care este suprafața ocupată efectiv de către acestea, în afară de suprafața ocupată de blocurile menționate în dispoziția atacată.
Apelanta susține că a depus la dosarul cauzei mai multe planșe foto din care rezultă faptul că cea mai mare parte din suprafața de teren care formează obiectul dispoziției atacate este liberă, iar suprafața ocupată de blocurile 45, 46 și 48 este infimă și pe terenul respectiv, în afară de construcții edificate fără autorizație, se află foarte multe spații verzi care nu intră sub incidența dispozițiilor art.11 pct.3 raportat la art.10 pct.3 din nr.HG250/2007.
Mai arată apelanta că expertul a conchis că poate fi restituită în natură suprafața de 765. la care urmează să fie avută în vedere și suprafața de 820. reținută din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și aflat la dosarul cauzei.
Întrucât expertiza nu a răspuns la obiectivele dispuse de instanță prin încheierea de ședință din data de 05.03.2007, apelanta apreciază că în cauză se impune efectuarea unei alte expertize care să aibă în vedere suprafața efectivă de teren care poate fi restituită în natură, în contextul celor de mai sus, cu mențiunea expresă ca, în raportul de expertiză tehnică pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu s-a precizat dacă pe terenul în litigiu se află construcții, fiecare cu terenul aferent și care este suprafața efectivă ocupată de acestea, precum și de spațiile care nu au niciun fel de utilitate publică.
Se susține că un argument în plus, în dovedirea acestei critici, îl constituie răspunsul la interogatoriu dat de către intimată, prin care se confirmă existența unei suprafețe de teren liberă ce putea fi retrocedată în natură.
Se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
La data de 06 noiembrie 2008 s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Cererea de repunere pe rol a fost formulată de apelanta-reclamantă la data de 02 decembrie 2008.
Prin cererea formulată în scris la 26 ianuarie 2009, aceeași parte a solicitat conexarea apelului dedus judecății la dosarul nr- aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 11 mai 2009.
Cererea a fost respinsă urmare verificărilor făcute de instanță, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 204-206 și probelor administrate de către intimat, acte din care rezultă că obiectul acelui dosar îl constituie o altă dispoziție emisă de același intimat, sub nr.2547/07.08.2006 pentru imobile ce nu formează obiectul dosarului de față, respectiv suprafața de 112. și cota de din construcții în suprafață de 175,74.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate, Curtea constată apelul ca nefondat pentru cele ce se vor prezenta:
Prima critică privește greșita aplicare de către prima instanță a prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, respectiv a cotei de din terenul în suprafață de 3354. și construcția în suprafață de 93.
Acest text de lege statuează că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de legea specială profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cerere de reconstituire.
Autorul reclamantei,. și soția sa, au deținut în proprietate două parcele de teren alăturate, în suprafață totală de 3740. prin actele de vânzare autentificate sub nr.1830/03.09.1920 și nr.600/20.03.1914.
Conform certificatului de moștenitor nr. S 159/30.06.1966, succesiunea autoului Gaf ost acceptată de către cei doi descendenți, reclamanta și fratele său, și în consecință, exproprierea efectuată prin Decretul nr.843/25.10.1966 s-a făcut pe numele celor doi proprietari pentru terenul în suprafață de 3354. și construcția în suprafață de 93. imobile situate în P,-, și care fac obiectul acestui litigiu.
Cum fratele reclamantei a acceptat succesiunea autorului comun și exproprierea s-a făcut pe numele acestuia pentru din bunurile dobândite în proprietate, în mod corect instanța a stabilit că solicitarea reclamantei poate fi admisă doar pentru cealaltă J, pentru care a dovedit calitatea de proprietar.
Potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În mod just s-a reținut că reclamanta nu a produs probe din care să rezulte modalitatea în care a intrat în proprietatea cotei de ce revine fratelui său, probe care să înlăture efectele certificatului de moștenitor nr.159/1966, declarația autentificată dată de acesta la 12.02.1998 nefiind aptă să o facă proprietară.
Este cert că nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, însă renunțarea la drepturile ce i se cuveneau de pe urma autorului comun trebuia materializată printr-un act juridic de natură a înlătura acceptarea succesiunii statuată prin certificatul de moștenitor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la care s-a făcut referire în cele ce preced.
Cealaltă critică vizează posibilitatea restituirii în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificării.
Expertul cauzei a identificat imobilele din-, arătând că, în prezent, terenul în suprafață de 3354. este ocupat de blocurile 45, 46 și 48, terenul afectat acestora, la capătul de est fiind traversat de o conductă de gaze.
Zona de siguranță a blocurilor a fost delimitată la 8. depărtare de aceasta, parcelele fiind identificate cu 1 și 2, conturate cu albastru, restul terenului care nu intră în această zonă se constituie ca spațiu aferent blocurilor 48 și 46.
Se concluzionează că terenul amplasat în intravilanul municipiului P are în prezent categoria de folosință curți-construcții, drum, spațiu (gazon, arbori) și nu poate fi restituit în natură (130-132).
În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea). În acest sens sunt și prevederile art.10 pct.3 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților rurale și urbane are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele).
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că, imobilele ce fac obiectul notificării, nu pot fi restituite în natură, construcția fiind demolată, iar terenul afectat de detalii de sistematizare.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu poate fi decât acela de a se retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii, foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă cu principiul respectării proprietății prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Este neîntemeiată și susținerea conform căreia răspunsul intimatului la interogatoriu confirmă existența unei suprafețe de teren liberă, neafectată de detalii de sistematizare, întrucât întrebările (43) vizează doar existența blocurilor a altor imobile și plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate, iar răspunsurile (47) confirmă existența acestor construcții.
Întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare, critica este privită ca nefondată.
Cererea privind efectuarea unei noi expertize, cu motivarea că au fost respinse obiecțiunile pe care le-a formulat la fond și care vizau posibilitatea restituirii în natură a terenului liber, stabilirea suprafeței ocupate efectiv de fiecare construcție, în afara suprafețelor ocupate de blocurile menționate în dispoziție, este privită ca neîntemeiată.
Așa cum rezultă din preambulul sentinței apelate, în baza rolului activ prima instanță a solicitat reclamantei să facă diligențele necesare pentru a lua legătura cu expertul, eventual să desemneze un reprezentant care să participe la efectuarea lucrării tehnice dispusă în cauză, solicitare căreia reclamanta nu a înțeles să-i dea curs.
Este cert că aceasta a fost înștiințată de către expert în legătură cu data efectuării lucrării în teren la 05.06.2008, așa cum rezultă din ștampila de pe actul de înștiințare (137) și nu poate să invoce atitudinea pasivă pe care a manifestat-o față de desfășurarea litigiului.
Întrucât lucrarea a respectat obiectivele trasate de instanță, în mod corect obiecțiunile formulate de reclamantă, prin apărător, au fost privite ca neîntemeiate și respinse ca atare.
Pentru aceste considerente apelul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta -., domiciliată în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.153 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI, prin primar, cu sediul în P,-, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./04.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim
