Speta Legea 10/2001. Decizia 568/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1394/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.568
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă CAMERA DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI
are ca obiect - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în baza delegației nr.22034/02.07.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă CAMERA DE COMERȚ INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimata-reclamantă Camera de Comerț Industrie și Agricultură a Județului Sad epus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 09.11.2009, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în baza art.242 pct.2 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Reprezentantul apelantei-pârâte declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte, susținând oral motivele de apel, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și, pe cale de consecință, menținerea Deciziei nr.332/07.10.2008, emisă de
Arată că, potrivit actelor de la dosarul cauzei, intimata nu este continuatoarea în drepturi a Camerei de Comerț și Industrie S, deoarece aceasta a fost desființată prin Decretul nr.74/1949 și lichidată, atribuțiile acesteia au trecut în competența altor organe ale statului, iar, după anul 1990, fost desființată, conform Decretului Lege nr.139/1990, deci nu există nicio continuitate a acestei instituții.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrative-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.
Potrivit art.3 alin.4 din Legea nr.10/2001, nu au calitatea de persoane îndreptățite, între altele, instituțiile publice ale statului sau ale unităților administrative-teritoriale.
Printr-un alt motiv de apel, apelanta apreciază că hotărârea instanței de fond, prin care stabilește, în sarcina acestei instituții, să emită o nouă decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii, în echivalent bănesc, pentru imobilul în litigiu, este nelegală.
Consideră că această obligație este nelegală, deoarece, prin Lege nr.247/2005 și nr.OUG81/28.06.2007, se reglementează, în mod cert, procedura și modalitatea de despăgubire efectivă pentru imobilele preluate în mod abuziv; prin Legea nr.247/22.07.2005, art.1 alin1 Titlul VII, se reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001, republicată.
Arată că obligațiile, conform Legii nr.10/2001, republicată, se limitează numai la propunerea de acordare de despăgubiri conform art.29 din lege și în condițiile Legii speciale nr.247/2005, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Așadar, din analiza acestor texte de lege, rezultă, în mod evident, că nu are obligația legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent/despăgubiri, numai propune acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Depune la dosar note scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, sub nr-, la data de 11.11.2008, reclamanta CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI Sac hemat-o în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 332/7.10.2008 și să se emită o nouă decizie cu propuneri de despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 550/14.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis contestația formulată de reclamantă, a dispus anularea deciziei nr. 332/7.10.2008, emisă de; a obligat pârâta să emită o nouă decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în, județ S, în suprafață de 3766. înscris în Cartea Funciară 2948; a obligat pârâta, către reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.1125/28.05.2001, depusă la BEJ, s-a solicitat, de către reclamantă, restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 2948, imobil compus din teren intravilan, în suprafață de 3.766 mp, situat în com., jud. S, ce a aparținut fostei Camere de Comerț și Industrie S, ce a fost desființată prin Decretul nr.74/1949 al Ministerului Comerțului si Alimentației, publicat în Of. nr. 47/25.02.1949.
Prin același decret, s-a stabilit că patrimoniile camerelor de comerț și industrie desființate trec asupra statului, fiind atribuite Ministerului Comerțului și Alimentației.
Conform înscrierilor din cartea funciară, în anul 1967, imobilele s-au transcris în CF nr. 4212, în favoarea Statului
Potrivit adresei nr.9013/10.12.2004 a Primăriei Orașului, în prezent, terenul este dezmembrat și are ca proprietari mai multe societăți comerciale privatizate (fila 60).
Prin decizia nr.332/07.10.2008, emisă de AVAS, a fost respinsă notificarea nr.1125/28.05.2001, formulată de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultura S, întrucât petenta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.
Potrivit sentinței civile nr.4015/19.05.2005 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr.485/26.05.2006 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a constatat că reclamanta este continuatoarea și succesoarea în drepturi a Camerei de Comerț și Industrie S, desființată în mod abuziv, prin Decretul nr.74/1949.
Ca atare, întrucât s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanta este continuatoarea și succesoarea în drepturi a fostei Camere de Comerț și Industrie S, rezultă că aceasta este persoană îndreptățită la restituirea imobilelor ce au aparținut fostei Camere de Comerț și Industrie S, preluate abuziv de către stat, prin Decretul nr.47/1949, printre acestea, aflându-se și imobilul înscris în CF nr. 4212.
La data la care pârâta a solicitat reclamantei să-și completeze documentația, acesta nu a atașat și dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv hotărârea judecătorească mai sus arătată, întrucât la 14.04.2006, hotărârea nu era irevocabilă.
Chiar în această situație, a nedepunerii dovezii la momentul soluționării cererii, față de existența acestei sentințe civile, tribunalul a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituire, astfel că decizia atacată este nelegală.
Întrucât imobilul se află, în prezent, în patrimoniul unor societăți comerciale integral privatizate, așa cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea formulată, s-a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. 1-3 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii cererii reclamantei și menținerii, ca temeinică și legală, a deciziei nr.332/7.10.2008, emisă de
Un prim motiv de apel s-a raportat la faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât au fost interpretate și aplicate nelegal dispozițiile art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, stabilindu-se că are calitate de persoană îndreptățită la restituire Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului
Or, în opinia apelantei, art. 3 lit. c din Legea nr.10/2001 presupune, pentru includerea în categoriile de persoane juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, păstrarea neîntreruptă a personalității juridice, în perioada scursă, de la data deposedării abuzive, până la data emiterii deciziei de restituire.
În același sens, conform legii, nu se includ, în categoria persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, actualele societăți comerciale, regii autonome sau companii naționale, chiar dacă s-ar stabili o filiație a acestora, în sensul că societatea comercială de tip capitalist, la data naționalizării mijloacelor de producție, a fost transformată în întreprindere socialistă de stat, societate comercială cu capital de stat sau cu capital privat.
Cum Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Saf ost desființată prin Decretul nr.74/1949 și lichidată, atribuțiile ei au trecut în competența altor organe ale statului, iar, după anul 1990, fost înființată conform Decretului - Lege nr.139/1990, deci nu există nicio continuitate a acestei instituții.
Apelanta a mai precizat că efectele juridice ale sentinței civile nr.4015/19.05.2005 a Judecătoriei Sibiu nu pot fi reținute cu autoritate de lucru judecat, în raport de prevederile art.3 alin.4 din Legea nr.10/2001, republicată, care stabilesc o altă ipoteză juridică, în raport de care nici o instanță nu s-a pronunțat.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a criticat hotărârea instanței de fond, ca netemeinică și nelegală, în ceea ce privește obligația stabilită, în sarcina, de a emite o nouă decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu, întrucât, prin Legea nr.247/2005 și nr.OUG81/28.06.2007, se reglementează, în mod cert, procedura și modalitățile de despăgubire efectivă pentru imobilele preluate în mod abuziv.
Astfel, obligațiile se limitează numai la propunerea de acordare de despăgubiri, conform art.29 din Legea nr.10/2001 și în condițiile Legii speciale nr.247/2005, obligația de a stabili modalitatea de despăgubire aparținând, în mod exclusiv, Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorității naționale pentru restituirea proprietăților.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, acesta se referă la stabilirea, în mod nejustificat și nelegal, în sarcina S, a obligației de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2975 lei, deși se poate constata că nu a fost de rea-credință și nu a avut o comportare neglijentă, executându-și obligațiile legale, cheltuielile de judecată fiind stabilite în mod arbitrar.
Intimata Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Saf ormulat întâmpinare, în termenul legal prevăzut de art.289 alin.2 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingere apelului, ca nefondat, susținând că interpretarea dată de apelantă art. 3 lit. c din Legea nr.10/2001 este subiectivă și trunchiată. Astfel, sentința civilă nr. 4015/19.05.2005 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă, prin care s-a stabilit că este continuatoarea în drepturi a fostei Camere de Comerț și Industrie S, desființată prin Decretul nr.74/1949 al Ministerului Comerțului și Alimentației, are autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, intimata a arătat că, prin cererea de acordare de despăgubiri, s-a solicitat, în principal, restituirea în natură a imobilului, iar, în subsidiar, restituirea în echivalent bănesc, instanța de fond obligând apelanta să emită o nouă decizie cu propunere de acordare de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005.
Intimata a susținut că și cel de-al treilea motiv de apel, referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se impune a fi respins, întrucât apelanta nu s-a conformat termenului de 60 zile prevăzut de lege, astfel încât se află în culpă procesuală.
În etapa procesuală a apelului, nu s-au solicitat și nu au fost administrate alte probe decât cele solicitate în fața instanței de fond.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale relevante în această materie, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea nr. 1125/28.05.2001, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc, s-a solicitat de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului S restituirea în natură a imobilului înscris în cartea funciară nr.2948, imobil alcătuit din teren intravilan, în suprafață de 3766. situat în comuna, județul
Prin decizia nr.332/7.10.2008, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a respins notificarea nr.1125/28.05.2001, considerându-se că petenta nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, în sensul art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001, republicată.
Prin sentința civilă nr.4015/19.05.2005 a Judecătoriei Sibiu, rămasă irevocabilă, prin decizia civilă nr.485/26.05.2006 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a constatat că reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului S este continuatoarea și succesoarea în drepturi a Camerei de Comerț și Industrie S, desființată în mod abuziv prin Decretul nr.74 al Ministerului Comerțului și Alimentației, publicat în Monitorul Oficial nr.47/25.02.1949, reînființată prin nr.HG799/1990.
În raport de această situație de fapt și de consacrarea juridică a calității intimatei contestatoare de continuatoare și succesoare în drepturi a fostei Camere de Comerț și Industrie S, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ce se bucură de o prezumție de validitate (res iudicata pro veritate habetur), Curtea apreciază că este nefondat primul motiv de apel invocat de apelanta
Astfel, în conformitate cu art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.10/2001, republicată, " sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol fiind condiționată de continuarea activității ca persoană juridică, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22.12.1989, dacă, prin hotărârea judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă-".
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru constatarea calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii instituite de Legea nr.10/2001, sunt impuse următoarele condiții: activitatea persoanelor juridice să fie interzisă sau întreruptă în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, această activitate să fie reluată după data de 22.12.1989 și să existe o hotărâre judecătorească de constatare a identității între persoana juridică desființată sau interzisă și persoana juridică ce solicită măsurile reparatorii.
Or, în cauza dedusă judecății, existând o decizie irevocabilă, prin care se constată că intimata contestatoare este continuatoarea și succesoarea în drepturi a Camerei de Comerț și Industrie S, partea interesată, cea care a câștigat procesul, poate invoca aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat, putându-se prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea irevocabilă, în noua judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului.
În ceea ce privește invocarea de către apelantă a dispozițiilor art.3 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, în susținerea primului motiv de apel, Curtea apreciază că acesta este inaplicabil în cauza dedusă judecății, întrucât intimata contestatoare nu este inclusă în categoriile enumerate limitativ în acest articol.
Asupra celui de-al doilea motiv de apel, prin care se critică hotărârea instanței de fond, din perspectiva modalității în care a fost stabilită obligația, în sarcina intimatei pârâte, de a emite o nouă decizie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, Curtea îl apreciază, de asemenea, ca nefondat, constatând că instanța de fond a respectat dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, care prevăd căpentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate,precum și pe cele reglementate de alin. 3 al acestui articol, conform cărora,în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Asupra ultimului motiv de apel, prin care se critică nelegalitatea și netemeinicia soluției de obligare a intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată solicitate prin cererea de chemare în judecată fiind impuse părții care a pierdut procesul și care se află în culpă procesuală, pentru declanșarea procedurii judiciare, având ca obiect anularea deciziei nr.332/7.10.2008 emisă de, iar cuantumul acestora fiind raportat la chitanțele depuse la dosar - filele 46 și 47.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 550/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ A JUDEȚULUI S, cu sediul în S,-, județ
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored./ CS
4 ex/11.01.2010
-------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
