Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(606/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.567
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelantul-pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și de către apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1605 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, avocat -, împuternicită de d-na avocat - (avocat titular), în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante, în baza delegației de substituire nr.1/09.11.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat -, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul-pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că apelantul-pârât a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
La interpelarea instanței, cu privire la suprafața solicitată prin notificare și cea efectiv acordată, avocatul apelantei-reclamante arată că suprafața de teren 2000 mp a fost înstrăinată, că suprafața de 395 mp poate fi restituită în natură, iar suprafața de 4028 mp poate fi restituită prin măsuri reparatorii în echivalent. Aceste suprafețe de teren rezultă din notificarea formulată de parte, din măsurători și actul de expropriere (actul de preluare). Mai arată că nu are cunoștință în totalitate de actele și lucrările din prezenta cauză, întrucât este avocat substituent.
Curtea pune la dispoziția avocatului apelantei-reclamante dosarul pentru a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului și dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare.
La reluarea dosarului, se prezintă avocat substituent -, în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante, în baza delegației de substituire, pe care a depus-o la dosar, lipsind apelantul-pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Avocatul apelantei-reclamante susține că notificarea inițială formulată legal în baza Legii nr.10/2001 este pentru suprafața de 3000 mp, însă, conform actelor depuse de Primărie și întregului dosar de notificare, rezultă că, ulterior, s-a făcut o completare a acesteia, prin depunerea altor acte, inclusiv un raport de expertiză extrajudiciară, care a constatat că, în fapt, suprafața de teren este mult mai mare. Potrivit adeverinței aflată la fila 77 dosar fond, emisă de Direcția Evidență Imobiliară, care atestă faptul că suprafața de teren aflată în proprietatea reclamantei este de 4028 mp și, de asemenea, înscrisului aflat la fila 81 dosar fond, se atestă acest lucru.
Arată că reclamanta a formulat, în termen și în mod legal cerere de completare la dosarul de notificare, precizând că suprafața de teren este mai mare decât cea de 3000 mp din notificare.
La interpelarea instanței, avocatul apelantei-reclamante arată că titlul de proprietate al părții este actul dotal, în care apar 50 arii. La dosar, există o adeverință în sensul că reclamanta a primit despăgubiri, deși partea a susținut că nu a primit aceste despăgubiri. Mai mult, la dosar nu există nici un document de înstrăinare din care să rezulte că 2000 mp de teren au fost vânduți, împrejurare confirmată și de Primărie. Pe parcursul notificării, s-au efectuat rectificări, în sensul că reclamanta a fost în eroare în ceea ce privește suprafața reală pe care o deține, având în vedere faptul că nu se contestă dreptul, ci modalitatea de restituire a terenului.
Avocatul apelantei-reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel, pe cererea de aderare la apel formulată de apelanta-reclamantă și asupra apelului declarat de apelantul-pârât Primarul General al Municipiului
Avocatul apelantei-reclamante solicită admiterea cererii de aderare la apel și admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii pronunțate de Tribunalul București, în sensul dispunerii restituirii în natură a suprafeței de teren care este liberă, respectiv a terenului de 395 mp.
Consideră că dispoziția instanței de fond este nelegală, întrucât a dispus obligarea pârâtei să emită o dispoziție în sensul restituirii în natură a acestei suprafețe de teren. Apreciază că instanța era îndreptățită să dispună restituirea în natură, conform Deciziei nr.XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se precizează faptul că instanța are acest drept de a dispune restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-pârât Primarul General al Municipiului B solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Arată că singurul motiv de apel este acela că instanța ar fi dispus, în modul legal, stabilirea de măsuri reparatorii, iar Primăria invocă o procedură necontencioasă, faptul că acestea puteau fi acordare numai pe cale administrativă și nu de către instanță. Având în vedere însă că s-a administrat probatoriul necesar, respectiv raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea imobilului, consideră că instanța are dreptul de a dispune și stabilirea de măsuri reparatorii stabilite prin raportul de expertiză judiciară.
Mai mult, prin împiedicarea instanței de a lua această măsură, se limitează și accesul la justiție și drepturile instanței, conferindu-se drepturi mult mai mari unei proceduri extrajudiciare, astfel că apelul pârâtului nu poate fi primit.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribualului B - Secția a III-a Civilă la data de 18.05.2007 sub nr-, reclamanta a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, prin care a solicitat anularea parțială a Dispoziției nr.7697/11.04.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B, în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței de teren de 395 mp. iar pentru diferența până la 4028 mp. măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin notificarea nr.5306/2001 înregistrată la Primăria Municipiului B, transmisă însă prin intermediul Biroului de Executori Judecătorești și au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren situată în B, Șos.- cu str.- - (fostă Calea Herăstrău, Comuna Băneasa, jud. I) ce a aparținut autoarei sale.
Din înscrisuri, precum și din expertiza tehnică extrajudiciară depusă de către reclamantă la dosarul întocmit de Primăria Municipiului B în baza notificării sus menționate, a rezultat că suprafața de teren preluată abuziv și la a cărei restituire este îndreptățită, este de 4028 mp.
De asemenea, din expertiza tehnică extrajudiciară a rezultat că din terenul în suprafață de 4028 mp. situat în B, la intersecția din Șos.- cu str.- -, se poate restitui în natură suprafața de 395 mp. având în vedere faptul că terenul este liber de construcții de suprafață și nu este afectat de rețele edilitare subterane.
Prin Dispoziția nr.7697 din data de 11.04.2007 comunicată reclamantei la 26.04.2007, Primarul Municipiului Bad ispus respingerea notificării privind restituirea în natură a terenului situat în B, Șoseaua - cu str.- - (fostă Calea Herăstrău, Comuna Bănesa, județul I) formulată de către reclamantă, cu motivarea că acesta este afectat de elementele de sistematizare și de rețele edilitare (strada, carosabil, bloc, spațiu aferent blocului, acces bloc).
Urmare a acestei situații reclamanta a solicitat precizări referitoare la suprafața de 395 mp. răspunzându-i-se la adresa sa, că terenul de 395 mp. ce face parte din totalul de 4028 mp. identificat corect, este liber de construcții și neafectat de rețele subterane sau alte detalii de sistematizare, reclamanta apreciind astfel că restituirea în natură a acesteia este posibilă fiind îndeplinite cerințele Legii nr.10/2001 în acest sens.
Reclamanta a atașat la cererea de chemare în judecată, Dispoziția contestată, adresa nr.700/2007 a Primăriei Municipiului B și procură specială de reprezentare în justiție.
La solicitarea instanței, s-a atașat copia dosarului administrativ format conform Legii nr.10/2001.
La judecata în primă instanță a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară pentru identificarea suprafeței de 395 mp.; raportul de expertiză a fost întocmit de expertul judiciar.
Prin sentința civilă nr.1605/10.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis contestația formulată de reclamanta, a anulat Dispoziția nr.7697/11.04.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B și l-a obligat pe pârât să emită în favoarea contestatoarei o nouă dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 395 mp. identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar prin punctele de contur A,B,C,D,E,F,G,H precum și de propunere de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 3.633 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bucureștia reținut că reclamanta a formulat notificare, în temeiul Legii nr.10/2001, pentru terenul în suprafață de 4028 mp. situat în B, șos.- cu str.- -, sector 1, iar prin dispoziția contestată notificarea a fost respinsă cu motivarea că terenul este afectat de detalii de sistematizare și nu poate fi restituit în natură; s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că pârâtul nu a contestat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și că potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul, o suprafață de 395 mp. (din totalul de 4028 mp. de reclamantă) este liberă de construcții sau de rețele edilitare.
Prin urmare, prima instanță a constatat că pretențiile reclamantei de restituire în natură a suprafeței de 395 mp. teren sunt întemeiate potrivit dispozițiilor art.7, 10 și 26 din Legea nr.10/2001; pentru diferența de teren, până la 4028 mp. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.16 din Capitolul V al Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în temeiul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelantul - pârât Primarul General al Municipiului B, solicitând admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului întemeiat în drept pe dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă apelantul a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală întrucât probatoriul administrat a fost greșit interpretat ca și dispozițiile art.16 din Capitolul V Titlul VII al Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005; s-a susținut, de asemenea, că în speță nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, respectiv Titlul VII, Capitolul 5, art.16 și art.11 din Legea nr.10/2001.
Astfel, instanța constatând că valoarea imobilului în litigiu este de 31.- lei conform raportului de expertiză efectuat în cauză l-a obligat pe pârât la acordarea de masuri reparatorii, în echivalent pentru imobilul în cauză imposibil de restituit în natură, la valoarea mai sus-menționată. deși potrivit reglementarilor în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, art.16 din Titlul VII, se prevede în mod expres faptul că, valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe baza de proces verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Pe de altă parte, instanța de judecată a ignorat total dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001 în sensul producerii de dovezi privind acordarea sau nu de despăgubiri la momentul exproprierii, lăsând posibilitatea unei eventuale îmbogățiri fără justă cauza a intimatei-reclamante, aspect nepermis de dispozițiile legii speciale.
Așadar, în raport de textul legal menționat mai sus instanța putea să oblige pârâtul să emită o dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu și ulterior să înainteze pe baza de proces verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale notificarea în vederea stabilirii cuantumului acestor despăgubiri.
Mai mult decât atât instanța de fond a ignorat inclusiv prevederile obligatorii ale Deciziei nr.52/2007 pronunțată în Dosar nr.12/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la problema aplicabilității dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile prelate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum aceasta a fost modificată ulterior.
Prin decizia mai sus-menționată s-a stabilit că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art.24 (26) din Legea nr.10/200 1, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
În speța este vorba de o dispoziție emisă după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr.247/2005 și care este supusă întru totul prevederilor acestei legi, astfel cum s-a stabilit și prin recursul în interesul legii mai sus-menționat.
Apelantul consideră că instanța de fond nu a avut în vedere tocmai dispozițiile legale invocate mai sus potrivit cărora deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, care va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.1 și 2 din art.16, în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Practic, în raport de dispozițiile invocate dispoziția contestată va fi reanalizată de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată ce va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri.
În baza acestui raport Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlu de despăgubire până la concurenta sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse doar în cazul deciziilor/ordinelor emise în temeiul art.6 alin.4 și art.32 din Legea nr.10/2001 în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, situație ce nu se regăsește în speța de față.
În speță, apelantul consideră că nu pot fi ignorate aceste prevederi legale, iar argumentele invocate de către instanța de judecata sunt neîntemeiate, atâta timp cât restituirea în natura nu este posibilă, iar masurile reparatorii nu se acordă potrivit reglementarilor în vigoare de către Primăria Municipiului B ci, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În opinia sa, apelantul consideră ca fiind inexplicabilă soluția instanței de fond în condițiile existenței unor norme legale ce reglementează această materiei și a unui recurs în interesul legii promovat și admis tocmai în vederea clarificării unor astfel de situații.
În aceste condiții nu se poate concluziona decât în sensul că, ori instanța de fond nu a vrut să înțeleagă esența dispozițiilor legale invocate în apărare de către municipalitate, ori a fost indusă în eroare de apărările părții potrivnice, însă oricum greșeala săvârșită este indiscutabilă.
Mai mult, în graba sa de a dispune restituirea instanța de fond nu a stabilit în ceea ce privește suprafața de teren restituită situația juridică a acesteia, prin emiterea unei adrese către Direcția Evidența Proprietății și Cadastru.
Apelantul consideră că aceasta s-ar fi impus mai cu seamă cu cât probele administrate nu sunt lămuritoare în ceea ce privește neafectarea terenului litigios de elemente de sistematizare și utilități publice.
La data de 27.05.2009, reclamanta a formulat, în temeiul dispozițiilor art.293 Cod procedură civilă, cerere de aderare la apel, prin care a solicitat schimbarea, în parte, a sentinței apelate în sensul ca instanța să dispună restituirea în natură a suprafeței de 395 mp.
Apelanta - contestatoare a criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește obligarea pârâtului de a emite, în favoarea sa, o nouă dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 395 mp. teren, arătând că deși a reținut în mod corect pe baza raportului de expertiză topografică, administrat în primă instanță, că "suprafața de 395 mp. închisă de punctele de contur A;B;C;D;E;F;G;H;M se poate retroceda în natură, deoarece nu este afectată de clădiri și nici de rețele edilitare, fapt ce rezultă din planul de rețele anexat la expertiză", raport care se coroborează cu adresa nr.700/05.05.2007 emisă de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul cadastru Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului B, tribunalul nu a dispus în mod direct restituirea în natură a acestei părți de teren (soluție care se impunea și prin raportare la Decizia nr.XX/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii), ci a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei noii dispoziții.
Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de apelantul - pârât, apelanta - reclamantă a susținut că acest apel este nefondat, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă că a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale și că o parte din teren este liber de construcții și rețele edilitare, astfel cum rezultă chiar din relațiile furnizate de Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din cadrul Primăriei Municipiului
De asemenea, apelanta - reclamantă a invocat dispozițiile art.7 alin.2 din Legea nr.10/2001 conform cărora dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege și dispozițiile art.26 alin.1 din același act normativ potrivit cărora doar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se vor acorda, în compensare, alte bunuri sau servicii ori se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Cu referire la obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de acordare măsuri reparatorii în limita sumei de 31.642.957 lei, apelanta - reclamantă a arătat că drepturile sale asupra părții din teren care nu poate fi restituită în natură nu trebuie să fie afectate de întârzierea apelantului în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001. Mai mult, cum acordarea de despăgubiri este un drept recunoscut de Legea nr.10/2001, în mod temeinic și legal a considerat tribunalul că acest drept poate fi recunoscut și valorificat prin procedura judiciară, o interpretare contrară echivalând cu lipsa unui acces eficient la justiție, ceea ce contravine sistemului de protecție a drepturilor omului consacrat la nivel european.
Susținerea conform căreia numai Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este unica autoritate competentă să stabilească valoarea despăgubirii pentru notificările nesoluționate anterior modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu poate constitui un motiv întemeiat de apel. A cenzura plenitudinea de jurisdicție a instanței în favoarea unei autorități administrative echivalează cu încălcarea dreptului de acces la justiție, aspect pentru care România a fost condamnată în mod succesiv la CEDO. Garanțiile asigurate în cadrul procedurii judiciare pentru recunoașterea și protecția dreptului la despăgubiri consacrat de Legea nr.10/2001 sunt suficiente, astfel că nu se mai impune tergiversarea recunoașterii acestuia în scopul parcurgerii unor proceduri administrative formale în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ulterioare soluționării litigiului în instanță, proceduri care vor avea același efect, dar mult mai întârziat, intrându-se din nou în contradicție cu sistemul de protecție a drepturilor omului consacrat la nivel european.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.1 alin.1 din OG nr.32/1995 cererile de apel sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând cererile de apel prin prisma criticilor formulate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în speță Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, apelantul - pârât nu contestă calitatea apelantei - reclamante de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 pentru terenul în suprafață de 4028 mp. Situat în B, șos.- cu str.- -; acesta susține însă că apelanta - reclamanta este îndreptățită în mod exclusiv la despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale de Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor.
Criticile apelantului - pârât vizează, pe de o parte, măsura de obligare la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 395 mp. teren identificat prin expertiza judiciară administrată la judecata în primă instanță și pe de altă parte, determinarea de către instanță a cuantumului măsurilor reparatorii care urmează a fi acordate apelantei - reclamante, prin echivalent.
Cu referire la primul aspect, Curtea reține că apelantul - pârât a invocat greșita analiză a probatoriului de către prima instanță, fără a arăta în concret în ce constă greșeala săvârșită și a susținut că tribunalul a dispus cu referire la restituirea în natură a unei părți din teren, în absența relațiilor privind situația juridică a imobilului.
Curtea reține că aceste critici sunt nefondate întrucât prima instanță a făcut o corectă analiză a probatoriului administrat și a reținut în conformitate cu înscrisurile de la dosar și cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară că 395 mp. de teren nu sunt ocupați de construcții ori de rețele edilitare, astfel că pot fi restituiți în natură.
Cu privire la situația juridică a terenului ce urmează a fi restituit în natură, așa cum a arătat și apelanta - reclamantă la fila 5 din dosarul tribunalului, există adresa nr.700/2007 emisă de Primăria Municipiului B - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală din care rezultă că terenul sus - menționat nu este afectat de rețele subterane.
În măsura în care apelantul - pârât dorea să probeze aspecte care țin de situația juridică a imobilului în litigiu avea posibilitatea să administreze probe pe acest aspect inclusiv în faza procesuală a apelului, însă nu au fost depuse alte înscrisuri după pronunțarea sentinței apelate.
În ceea de privește critica apelantului - pârât referitoare la nerespectarea legii speciale, respectiv a dispozițiilor din Legea nr.10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005, Curtea reține că faptele negative se dovedesc prin faptele pozitive contrare, regulă de probațiune în raport de care, dacă susține că apelanta - reclamantă (respectiv autoarea acesteia) a încasat despăgubiri pentru imobilul în litigiu apelantul - pârât avea sarcina probei, respectiv obligația de a depune înscrisuri din care să rezulte cuantumul despăgubirilor acordate și data plății.
Împrejurarea că, ipotetic, este posibil să se fi acordat despăgubiri pentru acest imobil la data preluării de către stat, în absența oricăror dovezi nu constituie motiv de nelegalitate a sentinței apelate.
În ceea ce privește Decizia nr.LII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Curtea reține că această decizie nu înlătură de la controlul judecătoresc deciziile ori dispozițiile emise în temeiul Legii nr.10/2001 (total sau parțial) ci reglementează situația proceselor aflate pe rol la data apariției Legii nr.247/2005, având ca obiect contestații întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ca și dispozițiile ori deciziile emise anterior Legii nr.247/2005.
Soluția tribunalului nu este contradictorie cu decizia nr.LII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât stabilirea cuantumului în care urmează a fi acordate măsurile reparatorii în condițiile legii speciale s-a făcut cu respectarea principiilor contradictorialității și cel al asigurării dreptului la apărare pentru ambele părți și a dispozițiilor art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, conform cărora "valoarea terenurilor precum și a construcțiilor nedemolate preluate abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare".
Prin urmare, Comisia Centrală de stabilire a Despăgubirilor își va exercita prerogativele stabilite de lege, în ceea ce privește modalitatea de despăgubire în echivalent, având în vedere cuantumul despăgubirii stabilit prin hotărâre judecătorească, cu consecința scurtării procedurii administrative având în vedere dispozițiile art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și împrejurarea că notificarea nr.5306 a fost formulată de apelanta - reclamantă în anul 2001.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul - pârât, ca nefondat, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de apelanta - reclamantă urmează a fi admis față de dispozițiile Deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța are posibilitatea constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea în natură a unei părți a terenului solicitat prin notificare, să dispună ea însăși restituirea în natură, măsură care se va evidenția în dispozitiv în sensul obligării pârâtului nu la emiterea unei noi dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a celor 395 mp. teren, ci doar la restituirea în natură a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1605 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu apelanta - reclamantă ). mandatar c cu domiciliul ales în B, șos.- -, nr.194,.203,.A,.1,.2, sector 2 la avocat.
Admite apelul incident declarat de apelanta - reclamantă ). mandatar c cu domiciliul ales în B, șos.- -, nr.194,.203,.A,.1,.2, sector 2 la avocat împotriva sentinței civile nr.1605 din 10.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelantul - pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că obligă pe pârât să restituie în natură reclamantei, suprafața de 395 mp. teren identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/11.01.2010
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
