Speta Legea 10/2001. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 86/
Ședința publică din 31 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la, cu domiciliul în, nr.59, județul A, împotriva sentinței civile nr.340 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea contată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 24 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată, astăzi 31 martie 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin notificările nr.2285/13355 din 29.08.2001, nr.2952/13344 din 28.08.2001, nr.2952/13346 din 28.08.2001, nr.2952/13347 din 28.08.2001 și nr.2952/14616 din 20.09.2001, petentul a solicitat acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenurile ce au aparținut părinților săi, și, în suprafață totală de 69.093 mp. situate în P,-, actualmente-.
Prin dispoziția nr.29489 din 11.12.2006, Primarul Municipiului Par espins cererea de acordare de despăgubiri bănești și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață de 22.734 mp. (diferența dintre 58.800 mp. pentru care s-a reținut că a făcut dovada dreptului de proprietate și 36.066 mp. pe care s-a arătat că i-a primit în condițiile legilor fondului funciar), situat în-.
Împotriva acestei dispoziții, petentul a formulat contestație la data de 11 ianuarie 2007, solicitând anularea parțială și acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție cu destinație casă de locuit și magazie ce a aparținut autorilor săi și restituirea în natură a terenului liber de construcții sau afectat de construcții cu caracter provizoriu, situat în- (fosta - - nr.67), precum și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru restul suprafeței de teren deținută de autori, până la concurența suprafeței totale de 64.100 mp. pentru care s-a făcut dovada apartenenței în patrimoniul autorilor.
În motivarea contestației, s-a arătat că a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001 acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă de locuit și magazie, care au fost demolate în perioada comunistă și restituirea în natură a terenului situat în-, dovedind dreptul de proprietate al autorilor săi cu extrasul din cartea funciară emisă în 16.10.1940, din care rezultă proprietatea pentru o casă, o magazie și 696 mp. teren.
Dispoziția emisă de intimată este nelegală, deoarece deposedarea autorilor a fost abuzivă, intimata nu s-a pronunțat cu privire la terenul de 696 mp.
De asemenea, nici solicitarea pentru restituirea suprafeței de 64.100 mp. teren situat în același punct nu a fost corect soluționată, nelegal propunându-se acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 22.734 mp. arătându-se că pentru diferența de 36.066 mp. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legilor fondului funciar.
Soluția intimatei dată prin dispoziție este nelegală, deoarece a făcut dovada proprietății pentru suprafața totală de 64.100 mp. pe de o parte, iar pe de altă parte, greșit s-a reținut că i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr.18/1991 pentru suprafața de 36.060 mp.
Prin întâmpinare, intimatul Primarul Municipiului Pas olicitat respingerea plângerii; s-a confirmat că notificatorul este persoană neîndreptățită, fiind fiul foștilor proprietari ai terenurilor, conform dovezilor făcute, și s-a arătat că terenurile solicitate sunt ocupate în prezent de - 9.254 mp. - - 7.483 mp. Parcare Piață - 136 mp. carosabil și trotuare str.- - 4.630 mp. Cămin de familiști cu spații verzi amenajate și spații verzi de joacă pentru copii - 1.297 mp. - 660 mp. P - 10.890 mp.; - 11.280 mp. Complex P - 18.100 mp. teren - 370 mp.
S-a mai arătat că în baza legilor fondului funciar, notificatorul a fost pus în posesie în zona Municipiului P și a orașului cu suprafața totală de 35.093 mp.
De asemenea, s-a arătat că din totalul suprafeței de 64.100 mp. terenurile aflate în proprietatea unităților subordonate Consiliului Local P (, -, Parcare, str.-, Cămin) sunt în suprafață totală de 22.800 mp. suprafață mai mică decât suprafața terenurilor pe care a fost pus în posesie petentul, iar restul de teren este ocupat de societățile comerciale privatizate prin AVAS -, Complex.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.340 din 17 decembrie 2007, a luat act de renunțarea reclamantului în ce privește restituirea în natură pentru suprafețele 4 și 5, identificate conform raportului de expertiză tehnică de la filele 200 și 202 și a respins contestația formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că petentul este moștenitorilor autorilor săi și care au fost proprietarii suprafeței de teren de 69.093 mp. (determinat la expertiză la suprafața de 72.334 mp.) situat în-, actualmente - nr.7, conform actelor de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1911, 1925, 1938, actului de tranzacție din 1942 și adeverinței de rol emisă de Primăria Municipiului Conform Decretului nr.115/1959, o suprafață de 2,5 ha. a fost cedată la stat, și prin Decretul nr.540/1973 i s-a expropriat o suprafață de 667 mp. și construcțiile aferente, precum și o suprafață de 2.000 mp. în vederea extinderii de Exploatare și Întreținere Auto P.
S-a mai arătat că terenul în suprafață de 2.490 mp. pentru care petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr.11/1991 nu are nici o legătură cu terenul din str.- ce face obiectul notificărilor de față, după cum nici suprafața de 2,75 ha. pentru care i s-a emis titlul de proprietate pe raza orașului, satul M, nu face parte din suprafața solicitată prin notificările formulate în baza Legii nr.10/2001.
Pe baza raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert și a actelor primare de proprietate s-a reținut că proprietatea autorilor petentului a avut o suprafață de 72.334 mp. și se află în posesia mai multor persoane juridice care au dobândit terenurile de la stat.
Potrivit art.9 raportat la art.10 și 11 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, în starea în care se află, cu excepția situațiilor în care restituirea în natură nu este posibilă, deoarece terenul nu este liber.
Astfel, pe baza raportului de expertiză au fost identificate următoarele suprafețe de teren: S1-22.094 mp. deținut de OLTENIA, S2-15.426 mp. ocupat de, S3 - 14.178 mp. ocupat de P, S4 - 2.375 mp. ocupat de, S5 - 2.112 mp. reconstituită moștenitorului, S6 - 2.340 mp. ocupat de, S7 - 15.952 mp. deținută de Primăria Municipiului P, S8 - 1.960 mp. aferent Cămin de familiști, S9 - 384 mp. ocupat de și - 6.400 mp. ocupat de str.-.
S-a constatat că Primăria Pae mis dispoziția atacată și a soluționat notificările și pentru terenuri care nu se aflau în posesia sa, anume pentru suprafețe S1, S2, S3, S4, S5, S6 și S9.
Față de prevederile art.28 din Legea nr.10/2001 primăria era însă obligată să identifice persoanele deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite identitatea acestora, pentru a putea să formuleze cerere cu privire la imobilele deținute de acestea, întrucât primăria putea soluționa notificarea numai pentru suprafețele identificate prin S7, S8 și.
În ceea ce privește suprafețele S4 și S5, instanța a luat act de renunțarea la judecată a petentului.
Totodată, prima instanță a reținut că referitor la suprafețele S7, S8 și, în mod corect prin dispoziția emisă intimatul a dispus că nu se poate restitui în natură, deoarece suprafața, este ocupată de str.- și trotuare, fiind incidente prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, suprafața S8 reprezintă teren aferent de familiști din care 330 mp. sunt ocupați de construcție, restituirea în natură nefiind posibilă față de prevederile art.9 raportat la art.10 din lege, terenul fiind aferent construcțiilor edificate după preluare, necesar bunei utilizări a imobilului, iar suprafața S7 este liberă de construcție însă are destinație de piață publică, fiind de asemenea incidente prevederile art.10 alin.2 din lege, măsurile reparatorii fiind stabilite în condițiile legii speciale, prin echivalent.
S-a apreciat că noțiunea de teren liber la care se referă art.10 pct.3 din nr.HG250/2007, privind normele de aplicare a Legii nr.10/2001 este înțeleasă de legiuitor, atât în înțeles fizic, cât și în ceea ce privește afectațiunea juridică a bunului preluat de către stat în momentul cererii de restituire, afectarea acestuia unei activități de utilitate publică nepermițând restituirea în natură a imobilului.
În acest context, prima instanță a reținut că prin dispoziția atacată s-a propus în mod corect acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru un teren de 22.734 mp. din- (str.- nr.7).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Deși prima instanță a reținut în mod corect că suprafețele de teren solicitate au făcut obiectul preluării de către stat în parte, pe baza unor acte normative emise în perioada comunistă și în parte pe baza unor preluări de fapt, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, totuși în mod nelegal a apreciat că restituirea în natură a terenurilor nu ar fi posibilă.
Terenurile identificate de către expert: S1, S2, S3, S6, S7, S8 și S9 au caracterul unor terenuri libere, astfel că făcându-se aplicarea art.10 alin.2 din lege se poate cere restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă după edificarea unor construcții pe aceste terenuri, mai ales că expertiza tehnică a determinat caracterul ușor demontabil al unora dintre aceste construcții.
S-a încălcat scopul legilor speciale reparatorii, finalitatea fiind consacrarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, acest scop fiind în concordanță cu principiile dreptului comunitar.
Instanța a dat o interpretare eronată noțiunii de teren ocupat, motivând pentru suprafețele S1, S2, S3, S6 și S9 ocuparea în integralitate a terenului litigios, deși pe ele s-a dovedit că nu se găsesc construcții cu caracter de sine stătător.
S-a criticat, de asemenea, greșita reținere a lipsei calității procesuale pasive a intimatului pentru suprafețele S1, S2, S3, S6, și S9, motivată pe dispozițiile art.26 din lege, deși la data intrării în vigoare a legii, unitățile deținătoare erau statul și diverse societăți comerciale, iar în cauză erau aplicabile dispozițiile art.20 sau ale art.27 din lege.
De asemenea, greșit s-a reținut că acordarea de despăgubiri s-a făcut legal pentru o suprafață de 22.734 mp. deși această suprafață este de fapt, conform măsurătorilor, de 24.312 mp.
Apelul este fondat.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că în ceea ce privește terenurile pentru care petentul a formulat notificări, intimatul este unitate deținătoare doar a terenurilor identificate de expert prin S7- 15.952 mp. cu destinație de piață, S8 - 1.960 mp. aferent de familiști și - 6.400 mp. ocupați de str.-, toate celelalte terenuri (exceptând S4 și S5, pentru care petentul a renunțat la judecată), fiind deținute de persoane juridice - societăți comerciale.
Așa fiind, în mod greșit dispoziția emisă de intimat se referă și la terenurile ocupate de societățile comerciale, deși potrivit dispozițiilor art.27 din Legea nr.10/2001, în situația în care persoane juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, ea va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține.
Norma cuprinsă în alin.2 din același articol impune ca persoana juridică notificată să comunice persoanei îndreptățite, toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, fiind obligat să anexeze la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau după caz de administrare, iar în cazul în care nu deține aceste date, să-i comunice acest fapt persoanei îndreptățite.
Intimatul nu a respectat dispozițiile cuprinse în art.27 din lege, dispoziții care sunt imperative, ci a emis dispoziția dispunând acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 22.734 mp. pe care o consideră ca fiind diferența dintre 58.800 mp. pentru care petentul a făcut dovada dreptului de proprietate și 36.066 mp. pentru care susține că i-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legii fondului funciar.
Prin întâmpinarea formulată și constant pe parcursul acestui proces, intimatul a recunoscut, așa cum corect a reținut și prima instanță de fond, că petentul a făcut dovada proprietății autorilor săi pentru o suprafață totală de 69.093 mp. conform actelor primare depuse din transpunerea cărora expertul a determinat o suprafață totală de 72.334 mp.
În ceea ce privește suprafețele deținute de societățile comerciale, cele ce nu se află în posesia intimatului, respectiv S1, S2, S3, S6 și S9, va fi obligat pârâtul Primarul Municipiului P să înainteze notificarea și actele anexate către unitățile deținătoare, respectiv OLTENIA, și
În acest sens se constată că această dispoziție este în limitele investirii instanței cu soluționarea contestației împotriva notificării, avându-se în vedere că prin notificare, petentul a solicitat și aceste suprafețe de teren, prin dispoziția contestată intimatul a dispus și cu privire la aceste terenuri, iar contestația privește dispoziția emisă de intimat în mod greșit cu privire la aceste terenuri.
Cadrul procesual determinat de părți cuprinde obligația de soluționare a notificării și respectiv a contestației împotriva dispoziției prin care s-a soluționat notificarea cu privire și la suprafețele de teren aflate în deținerea altor unități deținătoare decât intimatul, iar instanța este obligată să statueze în cadrul procesual determinat de părți și să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție, finalitatea fiind aceea a respectării principiului disponibilității procesuale.
Obligarea pârâtului de a înainta notificarea și actele anexe către unitățile deținătoare pentru suprafețele S1, S2, S3, S6 și S9 reprezintă o modalitate de rezolvare a contestației pe care petentul a formulat-o împotriva dispoziției prin care s-a soluționat dispozițiile sale, dat fiind că acesta a formulat aceste notificări în termenul legal, iar persoana juridică notificată, respectiv intimatul nu i-a comunicat faptul că deține numai în parte terenurile solicitate, ci dimpotrivă a emis decizie pentru întregul teren, nu numai pentru partea din imobil pe care o deține.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita soluționare a contestației cu privire la modalitatea de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, se constată că este fondată în ceea ce privește suprafața de teren identificată de expert prin S7 - 15.952 mp.
Astfel, din întreaga suprafață pe care expertul a identificat-o în-, aflată în deținerea intimatului, se constată că suprafața de teren S7, este identificată ca teren viran - piață, așa cum se menționează în schița de la fila 202, liberă de construcții și pentru care unitatea deținătoare nu a făcut dovada că a avut destinația de amenajare de utilitate publică urbană, afectată unei utilități publice anterior apariției Legii nr.10/2001.
În acest sens, această suprafață de teren poate fi considerată liberă câtă vreme este un teren viran pe care se desfășoară activitate de comerț de piață, neputând fi asimilat amenajărilor destinate a deservi nevoile comunității de natura celor pe care legea le definește ca atare cu titlu exemplificativ în art.10 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a legii, cuprinse în Hotărârea nr.250/2007 și anume - căi de comunicație, străzi, alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale (care înseamnă cu totul altceva decât o piață situată pe un teren viran, piețele pietonale fiind piețele din incinta orașelor).
În ceea ce privește însă celelalte două terenuri deținute de intimat, respectiv S8 și, acestea nu pot fi restituite în natură, deoarece suprafața aferentă de familiști reprezintă parțial suprafață ocupată de clădire, iar parțial o amenajare de spațiu în jurul acestui bloc de locui în sensul art.10 pct.3 din nr.HG250/2007, iar suprafața de 6.400 mp. -, reprezintă chiar str.-, fiind o cale de comunicație, deci amenajare destinată a deservi nevoilor comunității, nefiind teren liber în sensul art.10 din Legea nr.10/2001.
Așadar, referitor la suprafețele de teren S8 și deținute de pârât, dispoziția intimatului de acordare de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, este corectă potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.10 pct.3 din nr.HG250/2007, aceste suprafețe neputând fi subsumate noțiunii de teren liber definită de legiuitor, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că prin dispoziția atacată s-a propus în mod legal acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Așa fiind, se va păstra sentința în parte, în sensul menținerii dispoziției de respingere a contestației formulate pentru suprafețele S8 și deținute de intimat.
Totodată, se va păstra sentința și în sensul menținerii dispoziției de a se lua act de renunțarea reclamantului la judecata contestației în ceea ce privește restituirea în natură pentru suprafețele S4 și S5.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă se va admite apelul declarat de reclamant și se va schimba în parte sentința în sensul că se va admite, în parte contestația și se va dispune în temeiul art.9 și 10 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură către reclamat a suprafeței de 15.952 mp. teren identificat în raportul de expertiză tehnică de la fila 202 prin S7; se va dispune totodată obligarea pârâtului Primarul Municipiului P să înainteze notificarea și actele anexate către unitățile deținătoare pentru suprafețele de teren S1, S2, S3, S6 și S9.
Se va menține în rest sentința în sensul celor arătate mai sus.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat intimatul la plata către apelant a sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la, localitatea, nr.59, județul A, împotriva sentinței civile nr.340 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte contestația și dispune restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 15.952 mp. teren identificat în raportul de expertiză tehnică de la fila 202 prin S7. Dispune obligarea pârâtului Primarul Municipiului P să înainteze notificarea și actele anexate către unitățile deținătoare pentru suprafețele de teren S1, S2, S3, S6 și S9.
Menține în rest sentința în sensul că menține dispoziția de respingere a contestației pentru suprafețele S8 și deținute de pârât, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, precum și în sensul menținerii dispoziției de a se lua act de renunțarea reclamantului la judecată în ceea ce privește restituirea în natură pentru suprafețele S4 și S5.
Obligă pe intimatul-pârât la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către apelantul-contestator.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
/30.04.2008
GM/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
