Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2108/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1454
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă și recurenta-intervenientă -, împotriva deciziei civile nr. 723 din 15.05.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr.-/2006, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentei-pârâte și al recurentei-interveniente, conform procurii pe care o depune la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 07.03.2008, eliberate de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentelor depune la dosar chitanța CEC, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță, în sumă de 10 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și originalul procurii autentificate sub nr.1232 din 27.09.2005.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților, susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, în sensul de a se dispune atribuirea cotei de din imobilul care face obiectul partajului, în proprietatea recurentelor, cu obligarea acestora la plata sultelor aferente către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că se impune atribuirea imobilului către recurente și față de faptul că în urma partajului, dețin o cotă majoritară de din masa partajabilă, în calitate de fiice ale defunctului, față de cota de a intimatei reclamante, soția supraviețuitoare a defunctului.
Menționează că instanța de apel în mod greșit a apreciat cu privire la poziția părților exprimată prin actele depuse la dosar, reținând că reclamanta a fost cea care a solicitat atribuirea imobilului.
Susține că, din actele depuse la dosar, rezultă că ambele recurente au solicitat atribuirea imobilului către acestea, astfel încât apreciază că ambele hotărâri pronunțate anterior, sunt nelegale și netemeinice.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de expert.
Consideră că instanța de apel în mod corect a atribuit întregul imobil intimatei și a aplicat dispozițiile legale prevăzute de art.6739din Codul d e procedură civilă, având în vedere că aceasta a locuit neîntrerupt în imobil, iar cele două recurente nu au locuit niciodată în acest imobil și de mai mulți ani au domiciliul stabil în Italia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 26 septembrie 2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea defunctului decedat la data de 24 martie 1999, să se constate că masa succesorală se compune din cota de din imobilul situat în B,-, sector 3, compus din teren în suprafață de 248 mp. și construcție din paiantă, să se constate calitatea reclamantei de unic moștenitor în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, pârâta fiică, fiind străină de succesiune prin neacceptare în termen a acesteia, să se contate dreptul reclamantei special asupra bunurilor aparținând gospodăriei casnice și dreptul său de habitație, urmând a fi atribuit imobilul reclamantei.
La data de 01 octombrie 2004 formulat cerere de intervenție în interes propriu, cealaltă fiică a defunctului, cetățean român cu domiciliul în Italia, cu susținerea că bunul în cota de a fost bunul propriu al defunctului pe care intervenienta și sora pârâtă îl moștenesc, reclamanta având un drept, doar asupra bunurilor dobândite împreună cu defunctul, în timpul căsătoriei.
Pârâta, cetățean român cu domiciliul în Italia a depus la data de 25 octombrie 2004 întâmpinare la dosar prin care arată pe fond, că este de acord cu deschiderea succesiunii defunctului său tată, succesiunea fiind acceptată tacit de pârâtă și de sora sa, reclamatei revenindu-i cota de, iar celor două surori cota de, este de acord cu dreptul special al reclamantei asupra bunurilor casnice și cu dreptul de habitație conform art. 5 din Legea nr. 319/1944, urmând a fi respinsă cererea reclamantei de atribuire în natură a imobilului, reclamanta neavând nici o contribuție la dobândirea imobilului, ci doar la îmbunătățiri, atribuirea urmând a fi făcută către pârâtă și sora sa, intervenienta în cauză.
S-au administrat probele cu înscrisuri: acte de stare civilă, certificatul de deces, titlul de proprietate, respectiv contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1782 din 15 februarie 1974 la fostul notariat al Sectorului 4 B, prin care s-a cumpărat de la, de către defunctul necăsătorit, cota indiviză de din imobilul (teren și construcție) cuprinzând un singur apartament situat în B,-, sector 4, compus din două camere, două magazii, wc și teren aferent de 248 mp.
Prin sentința civilă nr. 3733 din 10 mai 2004, Judecătoria Sectorului 3 B și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 B, iar aceasta în favoarea primei instanțe sesizate, iar prin regulatorul de competență - sentința civilă nr. 2 din 06 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă s-a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3
Judecătoria Sectorului 3 B, prin sentința civilă nr. 9390 din 25 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2369/2005 a admis acțiunea, a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 24 martie 1999, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 3, s-a constatat că masa succesorală se compune de cota de din imobilul din B,-, sector 3, și din bunurile aparținând gospodăriei casnice, a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, s-a constatat că reclamanta are calitatea de unic moștenitor prin acceptarea tacită a moștenirii și că pârâta și intervenienta sunt străine de succesiune prin neacceptare în termenul legal, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu și s-a atribuit reclamantei întregul patrimoniu succesoral.
Sentința a fost casată prin decizia civilă nr. 853 din 14 aprilie 2006 Tribunalului București - Secția a III a Civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, reținându-se greșita soluționare a excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, cele două fiice ale defunctului, efectuând, dimpotrivă, acte de acceptare tacită a moștenirii, nefiind așadar, străine de succesiune prin neacceptare.
În rejudecarea cauzei pe fond s-a administrat o expertiză tehnică, iar prin sentința civilă nr. 8913 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, s-a constatat nulitatea cererii din acțiune privind dreptul special asupra bunurilor de uz casnic, pentru neindicarea obiectului, s-a admis în parte acțiunea, s-a admis cererea de interevenție în interes propriu formulată de intervenienta, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la 24 martie 1999, că masa succesorală se compune dincota dedin imobilul ce a constituit ultimul domiciliu al defunctului, în B,-, sector 3, compus din teren în suprafață de 228 mp. și casa existentă pe acesta, compusă din două camere și bucătărie, identificată prin raportul de expertiză efectuat de expertul, - în valoare de15.532,5 lei(cota de ).
S-a constatat că moștenitorii legali ai defunctului sunt: reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de, pârâta și intervenienta cu o cotă de 3/8 din moștenire fiecare, în calitate de fiice ale defunctului.
S-a atribuit cota de asupra imobilului în litigiu, reclamantei.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă și către intervenientă, cu titlu de sultă, a câte 5.824,69 lei fiecare, în termen de cinci luni de la pronunțarea hotărârii.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea având ca obiect acordarea unui drept de habitație asupra construcției, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a avut în vedere probele administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică în construcții, atribuirea efectuându-se către reclamantă, avându-se în vedere că în concluziile orale, pârâta și intervenienta nu au mai stăruit în atribuire, că reclamanta are o vârstă înaintată, că a continuat să locuiască în imobil și după decesul autorului și nu are asigurată o altă locuință, iar partajarea în natură a bunului nu este posibilă.
Pârâta și au declarat apel împotriva sentinței sus-menționate, criticând-o sub aspectul atribuirii.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-a acordat întreaga cotă de din imobilul reclamantei, ignorându-se faptul că apelantele dețineau cea mai mare cotă din masa succesorală de, față de reclamantă, iar după decesul tatălui lor, apelantele au contribuit la întreținerea reclamantei și a imobilului, iar locuința are o valoare afectivă, fiind bunul dobândit de defunct cu mama lor, ele tot timpul susținând cererea de atribuire a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 723 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, s-a respins apelul ca nefondat, cu motivarea că atribuirea nu se face în raport de unicul criteriu, cel al cotei majoritare deținută în moștenire, reținându-se și alte criterii, astfel reclamanta a fost cea care a solicitat atribuirea, apelantele neopunându-se decât în apel, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 6739Cod de procedură civilă.
Referitor la pretenția privind contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, s-a arătat că aceasta nu poate fi analizată direct în apel, fiind o cerere distinctă, întrucât s-ar încălca prevederile art. 292 Cod de procedură civilă.
Susținerea că imobilul are o valoare afectivă, fiind cumpărat de defunct împreună cu mama lor, nu este reală, imobilul fiind bun propriu al defunctului, dobândit în timp ce nu era căsătorit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel, ca și prima instanță, a făcut o aplicare greșită a criteriilor de atribuire prevăzute de art. 6739Cod de procedură civilă prin atribuirea bunului succesoral către reclamantă.
Or, textul de lege enumeră doar exemplificativ criteriile de atribuire, între care se situează și acordul părților, iar în lipsa acordului, pot fi luate în considerare și alte criterii pe care le-au și invocat: cel de natură afectivă, imobilul fiind un bun propriu al defunctului, la care au contribuit cu îmbunătățiri, în plus, recurentele deținând și cota majoritară în masa partajabilă, greșit reținându-se faptul că doar reclamanta a solicitat atribuirea, recurentele solicitând atribuirea încă de la fond, prin cererile depuse la dosar, greșit reținând și prima instanță că nu s-a mai stăruit în atribuire cu ocazia concluziilor în fond.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul atribuirii bunului - cota de ce compune masa succesorală, recurentelor, cu obligarea lor la plata sultei corespunzătoare, reclamantei.
Intimata - reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamantele au domiciliul în Italia, iar ea nu are altă locuință, de la căsătorie până în prezent locuiește în imobil, la care a efectuat investiții în construcții și instalații, potrivit înscrisurilor doveditoare de la dosar.
În recurs nu s-au administrat noi probe, în afara procurii de reprezentare a recurentelor de către doamna avocat autentificată sub nr. 1232 din 27 septembrie 2005 la Societatea Civilă de notari publici " și asociații".
Recursul nu este fondat.
Curtea constată, astfel cum au arătat și cele două recurente că în art. 6739Cod de procedură civilă, se exemplifică nehaustiv, criterii de atribuire, acestea putând fi completate cu altele ce derivă din situațiile concrete ale părților, între care. urmează a se face partajarea bunului.
Or, s-au avut în vedere mai multe criterii invocate de către părți:
-de către recurentele - pârâte: aspectul afectiv, în sensul că imobilul ar fi fost dobândit de defunct împreună cu mama lor - aspect dovedit ca nefiind real, dobândirea având loc în condițiile în care defunctul nu era căsătorit, imobilul fiind bunul său propriu, constând însă, într-o cotă indiviză de din imobilul în litigiu;cota majoritarădeținută în valoarea bunului de - care însă nu poate fi reținut ca fiind criteriul prioritar în atribuire, în raport de alte criterii;contribuția la întreținereaimobilului și a soției supraviețuitoare aspect pentru care nu s-a formulat un petit distinct pentru constatarea unui drept de creanță, în favoarea recurentelor, la prima instanță;
- decătre reclamantă: vârsta înaintată, investițiile aduse imobilului în timpul căsătoriei cu defunctul, dovedite cu înscrisurile de la dosar, necontestate de către recurente, locuirea în imobil împreună cu defunctul, de la căsătorie și după decesul soțului său, și în prezent, lipsa oricărei alte locuințe, având și o cotă de în masa succesorală formată din cota indiviză de din imobilul în litigiu.
Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, soluția de atribuire a bunului succesoral în patrimoniul reclamantei, dându-se preferință criteriilor reținute în favoarea acesteia, care nu are altă locuință, în timp ce recurentele au domiciliul în Italia de mai mulți ani și care este la o vârstă înaintată, locuind permanent în imobil, căruia i-a adus în timp, îmbunătățiri, în plus reținându-se că și pentru soția supraviețuitoare, imobilul are o valoare afectivă, prin faptul conviețuirii în imobil cu defunctul.
Critica din recurs privind faptul că în decizia recurată se reține în mod greșit, că recurentele - pârâte nu ar fi solicitat atribuirea, este însă fondată, constându-se dimpotrivă, că și acestea au solicitat în întâmpinarea de la fond, atribuirea în patrimoniul lor, a imobilului, instanța de recurs înlăturând acest considerent din motivarea deciziei din apel, fără a fi primită critica însă, spre a reforma decizia din apel, pentru considerentele reținute mai sus.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata - reclamantă privitoare la onorariile de experți la fond și în apel, având în vedere că aceste cheltuieli nu au făcut obiectul solicitărilor corespunzătoare în fazele anterioare procesuale și nici obiectul de critică, în apel, respectiv în recurs, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă și recurenta - intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 723 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorarii experți la fond și în apel, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./18.11.2009
-5.-;
Jud.3.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
