Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1274/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1455
Ședința publică de la 2 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 320 din 05.03.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
are ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că intimata-pârâtă a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, la data de 23.10.2009, în două exemplare.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar recurentului - reclamant și reține dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă.
Recurentul-reclamant se legitimează cu BI seria - nr.- eliberat de Municipiul T la 07.09.1988 și depune la dosar chitanța CEC, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, sumă de 19 lei și timbru judiciar aferent recursului în valoare de 0,15 lei.
Recurentul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune în cadrul acestei probe un extras de carte funciară.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-reclamant, pe care o administrează la termenul de azi.
La interpelarea instanței cu privire la scrisoarea medicală la care face referire prin motivele de recurs, recurentul - reclamant precizează că la termenul din 5.03.2008 a uitat acasă acea scrisoare medicală și că nu știe dacă mai deține confirmarea de depunere pe data de 6.03.2008, prin mandat poștal, a acelei scrisori.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 octombrie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub număr unic -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, cu ultimul domiciliul în B,-, decedat la data de 27 septembrie 1988, să se constate că reclamantul este unicul moștenitor de pe urma defunctului, să se constate că masa succesorală este compusă din 2/3 din imobilul situat în satul, comuna, județul C, format din casă, grădină și curte și să se dispună ieșirea din indiviziune și atribuirea reclamantului în natură a cotei cei se convine.
În ședința publică de la 05 decembrie 2006 instanța a pus în discuție și a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului, respingând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe lângă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, dispunând efectuarea unei expertize criminalistice care să stabilească dacă testamentul din 21 septembrie 1988, întocmit pe numele a fost scris, semnat și data de reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 3864 din 15 mai 2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că expertiza dispusă în cauză a fost efectuată de către expert criminalist, stabilindu-se că testamentul din 21 septembrie 1988, întocmit pe numele a fost scris, datat și semnat de, concluzii în raport de care la instanța a pus în discuție în temeiul art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția pe care a găsit-o întemeiată pentru următoarele motive:
presupune transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în ființă, fiind legală sau testamentară conform art. 650 Cod civil.
este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii, la persoanele, în ordinea și cotele determinate de lege și este testamentară în cazul în care și în măsura în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată prin testament.
De menționat că cele două feluri de moștenire pot coexista însă nu se pot exclude reciproc.
În speță, reclamantul a invocat calitatea sa de moștenitor testamentar de pe urma defunctului, rudă de gradul V, situație ce exclude posibilitatea ca reclamantul să aibă și calitatea de succesor legal al defunctului, însă înscrisul produs în cauză nu reprezintă voința defunctului, nu parvine de la, ci este produsul unei contrafacerii a scrisului, semnăturii și datei, a întregului conținut, de către reclamantul, mai exact este produsul unui fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În consecință, în persoana reclamantului nu se regăsește identitatea dintre creditorul raportului juridic de drept substanțial dedus judecății și calitatea de reclamant, adică reclamantul nu poate invoca calitatea de moștenitor testamentar, întrucât testamentul invocat este un act falsificat, ce nu poate naște efecte juridice și prin urmare a fost admisă excepția și a fost respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 28 noiembrie 2007 declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, la data de 13 decembrie 2007.
În ședința publică din data de 23 ianuarie 2008, tribunalul, prin raportare la dovada de comunicare a sentinței apelate și la data rezultată pe plicul de expediere a declarației de apel, a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului, situație în care apelantul - reclamant a formulat expres cerere de repunere în termenul de apel, învederând că a fost bolnav.
Prin decizia civilă nr. 320 din 05 martie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins cererea de repunere în termenul de formulare a apelului ca nefondată; a admis excepția tardivității; a respins apelul formulat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 3864 din 15 mai 2007, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, decedat, cu ultim domiciliu în localitatea nr. 39, comuna, județul C, și, ca tardiv formulat și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, a avut în vedere prevederile art. 103 Cod de procedură civilă, conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei; în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetării împiedicării și, în același termen, vor fi arătate și motivele împiedicării.
Or, în speță, s-a observat faptul că, deși apelantului - reclamant i s-a acordat termen pentru a face dovezi că a fost în imposibilitate de a declara calea de atac în termen legal, întrucât a fost bolnav, acesta nu a înțeles să facă nicio dovadă cu referire la starea sa de sănătate, situație în care cererea de repunere în termenul de declarare a apelului apare ca nedovedită și a fost respinsă ca atare.
Procedând subsecvent la analiza aspectului tardivității declarării apelului, aspect invocat din oficiu, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond putea fi atacată, potrivit art. 284 Cod de procedură civilă în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speța dedusă judecății, întrucât nu există dispoziții speciale, derogatorii de la regula generală arătată anterior, termenul de apel curge în 15 zile de la comunicare și, întrucât apelantul - reclamant a primit hotărârea atacată la data de 20 septembrie 2007, acesta trebuia să declare apelul în termen de 15 zile, calculat cu respectarea art. 101 Cod de procedură civilă, respectiv până la data de 08 octombrie 2007.
Având în vedere că cererea de apel nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, arătat anterior, ci pe data de 05 decembrie 2007, cu depășirea termenului prevăzut de lege, tribunalul a constatat că apelul a fost tardiv declarat, motiv pentru care a fost admisă excepția tardivității și a fost respins apelul ca tardiv formulat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 12 mai 2008 declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 5 iunie 2009.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că, în ședința din data de 05 martie 2008, depus două declarații de la doi martori, care l-au cunoscut pe defunctul și care au declarat că acesta, în repetate rânduri, și-a exprimat voința în sensul că îi lasă acestuia 2/3 din casă, grădină și curte din localitatea nr. 39, comuna, județul C, fapt la care nu s-a făcut referire în decizia atacată.
Recurentul a mai învederat că ar fi trebuit să aducă o scrisoare medicală de la mediul de familie, care să-i motiveze întârzierea depunerii cererii de apel, fiind bolnav. Nu a depus această scrisoare înainte de termenul din data de 05 martie 2008, dar a depus-o pe data de 06 martie 2008, prin mandat poștal cu recomandare.
De asemenea, a arătat că familia și nu au grad de rudenie cu numitul, ci au putut și au avut dreptul să moștenească 1/3 din parte fostei soții a recurentului, numita, divorțul acestora producându-se în anul 1944 la Judecătoria Sectorului 4 Aceștia au făcut mai mult erori și acte false.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, Curtea reține că, prin decizia civilă atacată, tribunalul, făcând aplicarea art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de către reclamant și, pe cale de consecință, a respins apelul acestuia ca tardiv formulat. Procedând în această modalitate, tribunalul s-a dezînvestit, situație în care nu a mai avut potrivit aceluiași text de lege abilitarea legală de a intra în cercetarea fondului cauzei, respectiv de a verifica temeinicia și legalitatea rezolvării date de către prima instanță cererii de chemare în judecată. Din acest motiv, instanța de apel nu a analizat declarațiile autentificate date de către și și nici împrejurarea invocată de reclamant cu privire la inexistența unui grad de rudenie între pârâtă și defunctul, care ar conduce la concluzia reconstituirii abuzive în favoarea acesteia și a defunctului său soț a terenului din satul în temeiul Legii nr. 18/1991.
În al doilea rând, se reține că obiectul controlului judiciar al instanței de recurs îl constituie conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă legalitatea și, în cazul depunerii unor înscrisuri noi, temeinicia hotărârii judecătorești pronunțate de către tribunal prin care s-a dat o asemenea soluție cererilor apelantului. De aceea, Curteanu are competența legală de a analiza criticile formulate de recurent în ceea ce privește fondul cauzei, ci numai pe acelea care se referă strict lagreșita respingere a cererii sale de repunere în termenul de declarare a apelului. Numai în situația în care instanța de recurs ar aprecia că în mod greșit tribunalul a respins apelul ca tardiv formulat, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă ar dispune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, provocându-se astfel, în temeiul efectului devolutiv al apelului, o nouă judecată în fond, atât cu privire la problemele de fapt, cât și cu privire la problemele de drept.
Se constată astfel că, în legătură cu respectarea cerinței depunerii apelului în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, care este unul imperativ, legal și absolut, recurentul reclamant a învederat faptul că, deși în dovedirea cererii respective trebuia să aducă o scrisoare medicală, ar fi depus respectivul document prin scrisoare recomandată a doua zi după pronunțarea deciziei din apel. Această critică adusă deciziei din apel poate fi încadrată în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Este adevărat că potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă "neexercitarea oricărei căi de atac- în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când - parteadovedeștecă a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei", iar recurentul a invocat existența unei asemenea împrejurări pentru o perioadă începând la o dată anterioară celei la care a expirat termenul de declarare a apelului și finalizată cu data formulării sale de către apelant.
Potrivit art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă recurentul reclamantavea obligația de a face dovada susținerilor sale legate de faptul că a fost bolnav în perioada respectivă și nu s-a putut deplasa. Regula potrivit căreia sarcina probei revine reclamantului este firească, întemeindu-se pe cea mai elementară echitate. Litigiile nu pot fi soluționate numai pe baza afirmațiile părților, afirmații care de regulă sunt și contradictorii, astfel că probele sunt indispensabile pentru stabilirea situației de fapt.
Or, recurentul reclamant nu a produs dovezile necesare în acest scop nici în fața instanței de apel și nici în fața instanței de recurs.
Față de aceste considerente, reținând că în absența unor probe administrate de către reclamant nu poate fi analizată împrejurarea mai presus de voința acestuia care l-ar fi împiedicat să declare în termen apel împotriva sentinței pronunțate de către prima instanță, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii, astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 320 din 05 martie 2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. /. /
4 ex./11.12.2009
-4.-;
Jud.2.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
