Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1404/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 542
Ședința public de la 2 noiembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se afl soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-pârât AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 230 din 18.02.2009, pronunțate de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV a Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
are ca obiect - contestație Legea 10/2001.
La apelul nominal fcut în ședința public, se prezint consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Reprezentantul apelantei pârâte declar c nu mai are cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri de formulat sau probe de solicitat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicit în conformitate cu dispozițiile art.296 din Codul d e procedur civil, admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii contestației și menținerea ca legal și temeinic, a deciziei emise de ctre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Menționeaz c nu poate fi stabilit nici o obligație legal de a acorda msuri reparatorii în sarcina Autoritții pentru Valorificarea Activelor Statului, aceste msuri urmând a se acorda de ctre Comisia Central pentru Stabilirea Despgubirilor, singura instituție care are aceste obligații legale conform Legii nr.247/2005.
Solicit s se constate c Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și-a îndeplinit obligația prin emiterea deciziei, iar hotrârea instanței de fond a creat un grav prejudiciu acestei instituții.
CURTEA
Asupra apelului din prezenta cauz;
Examinând actele și lucrrile cauzei, constat urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV a Civil, contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a solicitat anularea deciziei nr. 284 din 12 septembrie 2006 emise de intimat, cu cheltuieli de judecat.
În esenț, s-a artat c intimata a tergiversat soluționarea notificrii formulate de contestator timp de cinci ani, pân când aceasta a fost soluționat pe cale judectoreasc, prin sentința civil nr. 1307/2005 pronunțat de Tribunalul Harghita (prin care i s-au acordat msuri reparatorii în echivalent, constând în acțiuni tranzacționate la burs sau pe piața secundar, în limita sumei de 1.617.618.264 lei/rol), iar prin decizia contestat, s-a dat o nou soluționare notificrii, în contradicție cu hotrârea menționat (s-a propus acordarea de msuri reparatorii și înaintarea propunerii la Comisia Central pentru Stabilirea Despgubirilor).
Prin sentința civil nr. 1752 din 22 decembrie 2006, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a Va Civil, a fost respins, ca neîntemeiat, contestația formulat de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A reținut instanța, în motivarea acestei sentințe, c reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 384 din 12 septembrie 2006 (emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în baza sentinței nr. 1307/2004, irevocabil, pronunțat de Tribunalul Harghita, prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 23 din 05 martie 2004 emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca rspuns la notificarea nr. 664 din 14 august 2001 formulat de contestator).
Prin respectiva notificare, s-a solicitat unitții dețintoare, restituirea imobilului situat în T,-, compus din teren, construcții și instalații, prin echivalent, respectiv msuri reparatorii.
Prin sentința civil nr. 1307/2004 irevocabil, Tribunalul Harghitaa dispus anularea deciziei nr. 23 din 05 martie 2004 emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care s-a transmis spre competent soluționare, notificarea ctre Primria T și a stabilit în sarcina Autoritții pentru Valorificarea Activelor Statului, obligația de a-l despgubi pe contestator prin msuri reparatorii în echivalent, respectiv acțiuni tranzacționate la burs sau pe piața secundar, în limita sumei de 1.617.618.264 lei/rol.
În baza acestei hotrâri, intimata a emis o nou decizie, respectiv decizia nr. 284 din 12 septembrie 2006 care face obiectul prezentei contestații.
Tribunalul a constatat c singurul motiv de nulitate invocat împotriva acestei deciziei, privește modalitatea de restituire a imobilului, respectiv prin acordarea de acțiuni la SC SA.
Or, prin sentința civil amintit, irevocabil și trecut în puterea lucrului judecat, instanța a stabilit în sarcina intimatului, o obligație alternativ, iar, pe de alt parte, în cap. VII din Legea nr. 247/2005, este prevzut o procedur special cu privire la plata despgubirilor, dispozițiile fiind imperative și de imediat aplicare.
S-a constatat c intimata a urmat dispozițiile legale ce stabilesc pașii de urmat și instituțiile abilitate pentru plata despgubirilor, în situația în care restituirea în natur nu mai este posibil și s-a apreciat c în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. 2 din cap. VII al Legii nr. 24 7/2005 și a fost înaintat documentația aflat la dosarul administrativ în vederea propunerii de ctre Comisia Central de stabilire a despgubirilor, a modalitții sub care se va face plata.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, contestatorul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bucure ști sub nr-, artând c notificrile formulate pentru restituirea în echivalent a imobilului proprietatea prinților si au fost rezolvate definitiv și irevocabil prin hotrâre judectoreasc și nu pot primi alt rezolvare, astfel cum a procedat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin emiterea deciziei nr. 284 din 12 septembrie 2006.
Sentința Tribunalului Harghita este executorie și trebuie s fie respectat, în sensul de a se proceda la atribuirea acțiunilor, apelantul manifestându-și expres opțiunea ca acestea s fie din pachetul de acțiuni deținut de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la SC SA.
A mai susținut apelantul c aprarea formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, se aplic notificrilor care nu au fost soluționate - or, în cazul su, aceste notificri au fost soluționate prin emiterea deciziei nr. 23 din 05 martie 2004 de ctre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care decizie a fost anulat de justiție.
S-a mai susținut c decizia nr. 284/2006 încalc flagrant dispozițiile sentinței nr. 1307/2004 prin care s-a stabilit natura msurilor reparatorii, respectiv acțiuni cotate pe piața de capital sau piața secundar, iar decizia nr. 284/2006 schimb natura acestor msuri reparatorii și face ca dispozițiile Legii nr. 247/2005 s retroactiveze.
Chiar dup pronunțarea sentinței civile nr. 1307 din 15 decembrie 2004, apelantul pretinde c a solicitat atribuirea acțiunilor, dar demersul su a rmas fr rezultat.
Prin decizia civil nr. 675 din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucure știa admis apelul formulat de apelantul - contestator împotriva sentinței civile nr. 1752 din 22 decembrie 2006 pronunțate de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV a Civil, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a anulat decizia apelat și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Bucure ști.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut c prin decizia nr. 284 din 12 septembrie 2006, privind soluționarea dosarului întocmit în baza notificrii nr. 664/01 din 14 august 2001 înregistrat la fosta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și având în vedere dispozițiile sentinței nr. 1307/2004 a Tribunalului Harghita, definitive și irevocabile, s-a propus acordarea de msuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 1.617.618.264 lei/rol, domnului și înaintarea deciziei, însoțit de documentele aferente, ctre Comisia Central pentru stabilirea despgubirilor.
Curtea a precizat c tipul msurilor reparatorii a fost stabilit de ctre instanț prin sentința amintit, în considerarea dispozițiilor art. 9 pct. 9.3 din Legea nr. 10/2001.
Sentința civil nr. 1307 din 15 decembrie 2004 rmas definitiv dup respingerea apelului, prin decizia civil nr. 152 din 24 martie 2005 pronunțat de Curtea Apel Târgu -M și irevocabil, prin Decizia civil nr. 8796 din 03 noiembrie 2005, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 8549/2005.
La data executrii sentinței civile nr. 1307/2004 de ctre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin emiterea deciziei nr. 284 din 12 septembrie 2006, precum și la data rmânerii irevocabile a acestei sentințe, intraser deja în vigoare dispozițiile Legii nr. 247/2005, în considerarea crora a fost stabilit acordarea msurilor reparatorii în echivalent, în cuantumul stabilit prin sentința judectoreasc și s-a dispus înaintarea deciziei, ctre Comisia Central pentru stabilirea despgubirilor.
Aceast decizie a fost contestat de ctre contestatorul tocmai sub aspectul modului în care s-au executat dispozițiile hotrârii judectorești definitive și irevocabile, condiții în care s-a artat c nu se mai poate aprecia c ne aflm în faza contestrii conform normelor Legii nr. 10/2001, ci într-un stadiu ulterior, cel al executrii.
De altfel, însuși contestatorul își justific demersul și critic, în acțiunea cu care a investit instanța, tocmai modul în care au fost executate dispozițiile sentinței judectorești, artând expres c "temeiul contestației" sale este sentința civil nr. 1307/2004 a Tribunalului Harghita, precum și c "pârâta a refuzat și refuz s execute obligația de a face" ce rezult din aceast sentinț.
Raportat la modul în care contestatorul a formulat acțiunea și la criticile aduse, instanța era îndatorat s pun în discuție și s califice cererea, ea nemaiputând fi examinat prin prisma dispozițiilor legii speciale ce reglementeaz modul de contestare a dispozițiilor și deciziilor, ci prin prisma dreptului comun în materia executrii - ca atare, instanța de fond nu a soluționat cererea cu judecarea creia a fost învestit.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr- și soluționat prin decizia civil nr. 4794 din 09 iulie 2008, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Înalta Curtea artat c prin decizia pronunțat în recurs în interesul legii, nr. 211/52 din 04 iulie 2007, s-a stabilit c prevederile cuprinse în art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativ pentru acordarea despgubirilor, nu se aplic deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrrii în vigoare a legii, contestate în termenul prevzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Pe cale de consecinț, s-a concluzionat c în speț, nu se aplic prevederile cuprinse în art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005, astfel c dosarul privind acordarea msurilor reparatorii prin echivalent contestatorului, astfel cum acestea au fost stabilite prin sentința pronunțat de Tribunalul Harghita, nu se mai înainteaz Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor.
Cauza a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV a Civil, sub nr-, la data de 19 ianuarie 2009.
În rejudecare, nu au fost solicitate probe noi, iar intimata, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Procedând la analiza fondului cauzei prin raportare la probatoriul administrat și susținerile prților, tribunalul a reținut urmtoarele:
În cadrul contestației îndreptate împotriva acestei a doua decizii, s-a criticat în esenț, modul în care au fost executate dispozițiile sentinței judectorești pronunțate de Tribunalul Harghita, învederându-se c, prin emiterea deciziei contestate, intimata practic a refuzat s execute obligația care i-a fost impus prin aceasta sentinț, invocând dispozițiile Legii nr. 247/2005, care nu sunt îns, aplicabile.
Tribunalul a constatat c prezenta contestație este fondat, pentru considerentele urmtoare:
În primul rând, în condițiile art. 329 alin. 3 Cod de procedur civil, s-a constatat c în cauz sunt aplicabile dispozițiile deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, nr. 52 din 04 iulie 2007, prin care s-a stabilit c "Prevederile cuprinse în art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativ pentru acordarea despgubirilor, nu se aplic deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrrii în vigoare a legii, contestate în termenul prevzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005".
Or, în cauz, notificarea a fost soluționat prin decizia nr. 23 din 05 martie 2004, ca atare, prin prisma recursului în interesul legii la care s-a fcut referire anterior, rezult c prevederile cuprinse în art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005, nu sunt aplicabile în cauza de faț.
De altfel, acest aspect a fost stabilit și de instanța de recurs din prezentul litigiu, aceast rezolvare a problemei juridice în discuție impunându-se instanțelor de fond, conform art. 315 alin. 1 Cod de procedur civil.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a artat c dosarul privind acordarea msurilor reparatorii prin echivalent contestatorului, astfel cum acestea au fost stabilite prin sentința pronunțat de Tribunalul Harghita, nu s-a mai impus a fi înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor.
În aceste condiții, prin sentința civil nr. 230 din 18 februarie 2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV Civil a admis contestația, ca fondat și a anulat decizia contestat.
Împotriva acestei hotrâri judectorești, în termen legal, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat apel, criticând-o sub aspectul nelegalitții și netemeiniciei, deoarece așa cum s-a precizat și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, dac o notificare a fost soluționat anterior intrrii în vigoare a legii, dar dispoziția a fost atacat în instanț, atunci în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 247/2005 care se va aplica, dispoziția definitiv se va înainta Comisiei centrale, așa cum în mod corect a procedat și apelanta.
Art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 247/2005 face distincție între notificrile deja soluționate la data intrrii în vigoare a legii și cele care nu au fost soluționate pân la aceast dat.
În speț, notificarea intimatului - contestator a fost soluționat anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin decizia nr. 23 din 05 martie 2004 în sensul respingerii acesteia. Aceast decizie a fost atacat în instanț, astfel încât ceea ce urmeaz a fi predat Secretariatului Comisiei Centrale, este decizia nr. 284 din 12 septembrie 2006 emis în baza hotrârii judectorești.
Legea nou se aplic imediat situațiilor obiective (legale), adic acelor situații juridice ale cror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor.
În speț, dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuziv de stat a imobilului pentru care s-a pretins despgubiri, adic într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condițiile în care au fost acordate msuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi (titluri de valoare și acțiuni), prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege nou, de imediat aplicare.
Legea nou determin imperativ regimul stabilirii și plții despgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și urmtoarele din HG nr. 1095/2005, se instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despgubirilor.
Întrucât, în planul dreptului internațional, toate aceste dispoziții, de imediat aplicare sunt obligatorii, rezult c legea veche rmâne fr aplicare. Ca atare, pretențiile intimatului - contestator la plata despgubirilor, în condițiile legii vechi, sunt nefondate.
În condițiile Legii nr. 10/2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are numai obligația legal de a emite o decizie cupropunereaacordrii de msuri reparatorii, așa cum stabilesc în mod expres, dispozițiile art. 29 alin. 3 din lege.
Msurile reparatorii prin echivalent se vor acorda efectiv numai de ctre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despgubirilor, singura instituție care are aceste obligații legale conform Legii nr. 247/2005.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației și menținerii ca temeinic și legal a deciziei nr. 284 din 12 septembrie 2006 emise de ctre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În drept, și-a întemeiat apelul, pe dispozițiile art. 282 și urmtoarele Cod de procedur civil, precum și pe celelalte prevederi legale menționate.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.15 lit.r din Legea nr.146/1997.
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare, deși potrivit art.289 alin.2 Cod procedur civil, avea aceast obligație.
În apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedur civil.
Curtea de Apel Bucure ști s-a constatat legal sesizat și competent material s soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedur civil și art. 282 și urm. Cod de procedur civil.
Verificând decizia apelat, prin prisma criticilor invocate, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedur civil, Curtea apreciaz c apelul prezent este nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Curtea constat sub un prim aspect, împrejurarea c toate criticile expuse de apelant în cadrul motivelor sale de apel, vizeaz aplicarea prevederilor art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005, și în cauza prezent, ca urmare a faptului c la momentul intrrii în vigoare a Legii nr. 247/2005 care stabilea o nou procedur și noi modalitți de acordare a msurilor reparatorii prin echivalent, decizia administrativ nr. 23 din 05 martie 2004, emis în baza Legii nr. 10/2001(fila 13 dosar fond I), fusese deja contestat în instanț, unde se formase dosarul civil nr. 808/2004 (fila 15 dosar fond I). Apelanta apreciaz c, nefiind definitiv decizia administrativ la momentul intrrii în vigoare a noi legii, se impune aplicarea art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în cauz, efectele viitoare și prezente ale raportului juridic nscut în trecut, ca urmare a prelurii abuzive de ctre stat, a imobilului, fiind guvernate de aceast lege nou, legea veche rmânând fr aplicare.
Curtea constat c toate aceste critici sunt nefondate, deoarece, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în cadrul sentinței apelate, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanț de recurs, a stabilit în mod irevocabil în cauz, prin decizia civil nr. 4794 din 09 iulie 2008, c: "prevederile cuprinse în art. 16 și urmtoarele din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind procedurile administrative pentru acordarea despgubirilor, nu se aplic și în cazul deciziilor sau dispozițiilor emise anterior intrrii în vigoare a acestei legi, dac au fost contestate în termenul prevzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum aceast lege a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
În consecinț, deciziile sau dispozițiile care s-au aflat pe rolul instanțelor la data intrrii în vigoare a noii legi, ca urmare a atacrii lor cu contestație, precum și cele atacate ulterior pe aceast cale, în termenul legal, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor, ci rmân supuse controlului instanțelor judectorești, sub aspectul legalitții și temeiniciei.
În raport de situația de fapt și de drept reținut în acest litigiu, precum și de prevederile recursului în interesul legii, dispozițiile art. 16 și urmtoarele din Legea nr. 247/2005 nu se aplic, astfel c dosarul privind acordarea msurilor reparatorii în echivalent în sum de 1.617.618.264 lei/rol contestatorului, stabilit prin sentința civil nr. 1307/2004 a Tribunalului Harghita, nu se mai înainteaz Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor".
Înalta Curte, fundamentându-și decizia sa de speț, pe dispozițiile obligatorii conform art. 329 alin. 3 Cod de procedur civil, ale deciziei sale nr. 52 din 04 iulie 2007, pronunțate în cadrul unui recurs în interesul legii, a tranșat așadar, în speț, dou probleme importante.
Astfel, pe de o parte, a stabilit în mod general, inaplicabilitatea art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în cazul dispozițiilor administrative, emise în baza Legii nr. 10/2001, anterior intrrii în vigoare a noii legi și contestate în instanț, iar pe de alt parte, transpunând aceast soluție de drept la cazul concret, a stabilit c dosarul administrativ privindacordarea(deci, nu propunerea de acordare a) msurilor reparatorii în echivalent, al intimatului, nu va mai fi înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor, evident ca urmare a neaplicrii art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 315 Cod de procedur civil: "În caz de casare, hotrârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitții administrrii unor probe sunt obligatorii pentru judectorii fondului."
Așadar, în rejudecare, tribunalul, ca de altfel și prezenta instanț de apel, sunt ținute de dezlegrile date de instanța de recurs, acestor probleme de drept și sunt obligate s le aplice în modul stabilit.
În consecinț, toate criticile apelantei subsumate acestui prim aspect, devin nefondate.
Sub un al doilea aspect, Curtea constat faptul c apelanta precizeaz în motivele sale de apel, faptul c în condițiile Legii nr. 10/2001 modificate prin Legea nr. 247/2005, ea poate avea doar obligația legal de a propune acordarea de msuri reparatorii, nu și pe aceea de a le acorda efectiv, așa cum se solicit, aceast obligație revenind în prezent, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despgubirilor.
Aceste critici sunt de asemenea, nefondate, deoarece apelanta ignor izvorul obligației la care face referire. Acesta nu este Legea nr. 10/2001 în forma modificat, ci sentința civil nr. 1307/2004 a Tribunalului Harghita definitiv și irevocabil, care, intrat în puterea lucrului judecat, trebuie respectat și executat întocmai. Aspectele legate de modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, țin de fondul acelei cauze soluționate irevocabil, atât timp cât sentința a rmas irevocabil la data de 03 noiembrie 2005, ulterior deci intrrii în vigoare a Legii nr. 247/2005, la data de 25.07.2005.
Pe de alt parte, Curtea constat înc o dat, c art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, la care apelanta face trimitere pentru a-și circumstanția obligațiile sale prezente legale, nu este aplicabil în cauz, în virtutea art. 315 Cod de procedur civil, dat fiind decizia nr. 4794 din 09 iulie 2008 instanței supreme, care a stabilit c deciziile administrative contestate și aflate pe rolul instanțelor de judecat la data intrrii în vigoare a Legii nr. 247/2005 - cum a fost și cazul deciziei administrative nr. 23/2004, sentința de modificare a sa rmânând irevocabil la data de 03 noiembrie 2005, astfel cum am artat, nu intr în domeniul de aplicare al art. 16 din Titlul VII al Legii menționate.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedur civil, Curtea va respinge ca nefondat, apelul promovat, reținând c tribunalul a pronunțat o hotrâre temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul promovat de apelanta-pârât AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 230 din 18 februarie 2009, Tribunalului Bucure ști - Secția a IV Civil, pronunțat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat T,-, jud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /20.11.2009
Tehnodact. / 4 ex./ / 10.12.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena
