Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2612/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1554
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Negoescu Gândac Mihai
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.864/20.06.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți - pârâți și -.
Obiectul pricinii - succesiune.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 864 din 20 iunie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți - pârâți și, împotriva sentinței civile nr. 16147 din 01 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanta - pârâtă - reclamantă ; a respins apelul declarat de apelanta - pârâtă - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 16147 din 01 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu apelanții - reclamanți - pârâți și, ca nefondat; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a constatat că bunurile imobile au valoarea totală de 395.000 lei; a obligat pârâta - reclamantă la plata către fiecare reclamant - pârât a unei sulte de câte 148.125 lei (aferentă bunurilor mobile); a compensat în parte sultele datorate și în final obligă pârâta - reclamantă să plătească fiecărui reclamant câte 146.592 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii; a menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate; a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2761/299 din 09 noiembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta, partajul averii succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctului tată al reclamanților, sistarea stării de indiviziune și atribuirea bunurilor cu plata unei sulte corespunzătoare, obligarea pârâtei la plata contravalorii bunurilor care li se cuvin reclamantelor cu titlu de sultă conform cotei de 3/8 din masa succesorală evaluată estimativ pentru fiecare coindivizar la suma de 20.000 euro, plătiți în lei la cursul BNR din ziua plății, obligarea pârâtei la plata dobânzilor la sumele care li se cuvin reclamanților cu titlu de sultă începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data plății efective a sultei, iar în situația în care pârâta nu plătește sulta în termenul de o lună de la stabilirea acesteia, scoaterea la licitație a bunurilor imobile și atribuirea contravalorii acestora conform cotelor stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 17/2004, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru apartamentul nr. 11 din-,. 2, sectorul 1, B, pentru perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2004 și până la data primirii de către reclamanți a bunurilor care compun masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au învederat faptul că tatăl acestora, a decedat la data de 29 decembrie 2003 în B, sectorul 1, iar moștenitorii acestuia sunt părțile din prezenta cauză, reclamanții cu câte o cotă de 3/8 din masa succesorală, iar pârâta în calitate de soție supraviețuitoare, căreia i-a revenit o cotă de 2/8 din masa succesorală, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 17 din 29 aprilie 2004.
Au mai arătat că masa succesorală este compusă din bunuri mobile, respectiv un număr de 11 părți sociale cu o valoare nominală de 100.000 lei/rol fiecare, reprezentând 60% din capitalul social al SC Co SRL, precum și un număr de 10 părți sociale cu o valoare nominală de câte 100.000 lei/rol fiecare, reprezentând 50% din capitalul social al SC - SRL, iar ca bunuri imobile au rămas cota indiviză de din apartamentul nr. 11, situat în B,-,. 2, sectorul 1, apartamentul fiind dobândit în timpul căsătoriei defunctului cu pârâta, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1858 din 22 martie 1996, cealaltă cotă de din apartament aparținându-i soției supraviețuitoare cu titlu de bun comun, precum și o cotă indiviză de din suprafața de 478 mp. de teren intravilan situat în comuna, sat, județul I, din care 414,426 mp. proprietate exclusivă, iar diferența de 63,57 mp. în indiviziune reprezentând drum de acces la proprietate și la malul lacului, terenul fiind dobândit în timpul căsătoriei de către defunct împreună cu pârâta, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5183/1995 și nr. 554/1996, iar atribuirea în deplină proprietate și posesie fiind efectuată prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 340 din 25 aprilie 1996, rectificat prin încheierea de rectificare nr. 5486/2000, cealaltă cotă de din teren aparținându-i pârâtei, cu titlul de bun comun.
Au mai susținut că pârâta mai deține și alte bunuri pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei cu defunctul, bunuri pe care le-ar ascunde cu rea - credință, refuzând chiar să le restituie bijuteriile provenite de la bunica paternă.
Au mai arătat că întrucât pârâta are posesia și administrarea bunurilor mobile și imobile, iar reclamanții au domiciliul în Israel, partajarea bunurilor fiind greu de realizat în natură, urmând a fi obligată pârâta la plata unei sulte corespunzătoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 734 și art. 762 Cod civil, art. 482 - 483 Cod civil, art. 6731Cod de procedură civilă și următoarele, art. 274 Cod de procedură civilă.
La data de 16 ianuarie 2006 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, respectiv ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care compun masa succesorală, prin formarea unor loturi și atribuirea acestora către toți moștenitorii, cu obligarea la plata sultelor pentru egalizarea cotelor, respingerea ca neîntemeiat a capetelor de cerere având ca obiect dobânda și lipsa de folosință, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
In motivare, pârâta - reclamantă a învederat că dorește să se includă în lotul acesteia cotele de din bunurile imobile care compun masa succesorală, precum și 10 părți sociale la SC - SRL, fiind inadmisibile capetele de cerere privind dobânda și contravaloarea lipsei de folosință, având în vedere că reclamanții locuiesc în Israel și nu au posibilitatea efectivă de a folosi imobilele în cauză, iar pe de altă parte, soția supraviețuitoare are un drept de abitație asupra întregului imobil până la data ieșirii din indiviziune conform Legii nr. 319/1944.
Prin cererea reconvențională, pârâta - reclamantă a solicitat în contradictoriu cu reclamanții - pârâți obligarea acestora la plata cotei părți din pasivul succesoral, de 10.000 lei/ron, reprezentând cheltuielile de înmormântare ocazionate de decesul autorului părților, precum și a cotei părți din pasivul succesoral reprezentând datoriile pe care defunctul le-a făcut la stat, în calitate de administrator la SC Co SRL și pe care pârâta - reclamantă le-a achitat personal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 6731Cod de procedură civilă, art. 274 Cod de procedură civilă.
La data de 18 ianuarie 2006 reclamanții - pârâți au precizat cererea principală, respectiv au solicitat obligarea pârâtei - reclamante la plata contravalorii lipsei de folosință pentru apartamentul nr. 11 pe perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2004 și data la care aceștia vor primi de la pârâta - reclamantă sulta care li se cuvine pentru apartamentul în cauză, fiind estimată provizoriu la suma de 50 euro/lună.
La data de 01 februarie 2006 pârâta - reclamantă a precizat capătul de cerere privind pasivul succesoral, respectiv suma de 29.500 lei/ron, reprezentând datoriile pe care defunctul despre a cărui moștenire este vorba în timpul vieții în calitate de administrator.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește criticile făcute de toți apelanții cu privire la expertizele tehnice, tribunalul a reținut că atât apelanții - reclamanți și, cât și apelata - pârâtă - reclamantă au susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul valorii stabilite cu privire la apartament, ca urmare a respingerii solicitărilor acestora privind efectuarea expertizei către un expert precum și a obiecțiunilor.
Criticile au fost parțial fondate.
Cu privite la specializarea expertului, tribunalul a reținut că acesta trebuie să se regăsească pe lista experților tehnici agreați de către Ministerul Justiției, aspect ce rezultă din listele puse la dispoziția instanțelor de către birourile specializate locale.
Ori, această condiție este îndeplinită de către expertiza efectuată în fața instanței de fond.
Tribunalul a reținut că nu s-au invocat motive care să atragă nulitatea expertizelor efectuate în fața instanței de fond, ori alte nereguli.
Nefondate au fost și criticile privind lipsa răspunsului la obiecțiunile formulate de către părți.
Este prerogativa instanței, recunoscută prin dispozițiile art. 129 Cod de procedură civilă de a aprecia în ce măsură obiecțiunile formulate de către părți sunt relevante, precum și a aprecia dacă expertul tehnic a răspuns prin raport la toate obiectivele încuviințate de instanță astfel încât instanța să își poată forma o opinie pertinentă. Cu aceste argumente tribunalul a răspuns și criticilor din motivul nr. 5 din apelul declarat de apelanții - reclamanți.
Având în vedere însă criticile în ansamblul lor, efectul devolutiv al apelului, precum și perioada scursă de la efectuarea expertizelor și evoluția pieței imobiliare în acest timp, tribunalul a apreciat că este în interesul tuturor părților să refacă o parte din probatoriul administrat în fața instanței de fond, motiv pentru care a încuviințat și administrat proba cu expertize tehnice evaluare bunuri imobile și expertiză contabilă pentru evaluarea bunurilor mobile.
Sub acest aspect, tribunalul a admis capătul apelului declarat de apelanții și și a dispune refacerea calculelor privind întinderea cotelor ce se cuvin părților litigante în raport de cota legală stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 17 din 29 aprilie 2004.
În ceea ce privește bunurile imobile, au rezultat următoarele valori: pentru apartament nr. 11, situat în B,-,. 2, sector 1, valoarea de 650.000 lei (echivalent în euro de 1 75.000), iar pentru terenul intravilan situat în comuna valoarea de 140.000 lei (în echivalent în euro suma de 38.000), astfel cum rezultă din răspunsul la obiecțiuni dat de domnul expert -, raport pe care tribunalul pe această cale l-a omologat.
A rezultat un total masă partajabilă pentru aceste bunuri de 790.000 lei (213.000 euro), care raportat la cotele legale face ca pentru cota de 2/8 cuvenită soției supraviețuitoare este de 98.750 lei, pentru cotele de câte 3/8 cuvenite apelanților este de câte 148.125 lei.
Asupra acestor cote s-a imputat datoria de 1532,5 lei pentru fiecare reclamant către pârâta - reclamantă (potrivit sentinței civile), rezultând după compensare câte 146.592,5l ei sume cuvenite fiecărui reclamant, respectiv 146.592,5 lei pentru reclamantul și suma de 146.592,5 lei pentru reclamanta.
Tribunalul a avut în vedere poziția procesuală a părților privind atribuirea în natură, respectiv faptul că reclamanții nu au solicitat atribuirea în natură, astfel că sumele menționate mai sus și cuvenite reclamanților cu titlul de sulă urmează a fi achitate acestora de către pârâta - reclamantă, precum și dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă.
Tribunalul a apreciat ca nefondate criticile privind termenul în care urmează a fi achitată sulta.
În lipsa unor dispoziții clare privind plata sultelor, tribunalul a apreciat că instanța de fond, făcând aplicarea prin analogie a dispozițiilor prevăzute de art. 67310alin. 4 Cod de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 67311alin. 2 Cod de procedură civilă la stabilirea termenului privind plata sultei.
Termenul de șase luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii fiind un termen rezonabil și echitabil în raport și de întinderea obligației.
Cu referire la obligarea pârâtei la plata sultei prin încheiere de ședință, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 67310Cod de procedură civilă nu pot fi aplicate direct în calea de atac a apelului.
Criticile privind respingerea pretențiilor reclamanților de a li se achita contravaloarea lipsei de folosință au fost fondate, în raport de drepturile recunoscute soțului supraviețuitor de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 319/1944, reținute judicios de către instanță.
Mai mult, reclamanții nu au administrat probe din care să rezulte că au fost împiedicați de către pârâta - reclamantă să folosească bunurile succesorale, iar actele materiale de folosință asupra bunului aflat în coproprietate poate fi făcută de către oricare dintre coproprietar, atâta timp cât nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.
Nefondate au fost criticile privind obligarea pârâtei - reclamante la plata dobânzii legale aferente sultei, atâta timp cât obligația nu este scadentă, dată de la care eventual s-ar putea percepe o astfel de dobândă, acest argument venind a se adăuga la cele reținute în mod judicios și temeinic de către instanța de fond.
Și nefondate au fost criticile privind refuzul instanței de a scoate bunurile la licitație publică, atâta timp cât oricare dintre coproprietari dorește atribuirea bunurilor în lotul său, măsura nu se justifică nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 67311Cod de procedură civilă, iar în ceea ce privește perioada ulterioară stabilirii sultei, este o chestiune care privește punerea în executare silită a prezentei hotărâri.
Cu privire la pasivul succesoral constând în cheltuieli de înmormântare, tribunalul a respins aceste critici, care au fost făcute generic, fără a se preciza în ce a constat contribuția reclamanților, aspect care nu a fost relevat de către instanță, precum și pe acelea privind suprafața de teren din comuna de 680 mp. ori ascunderea de către apelanta, cu rea - credință, a unor bunuri din masa succesorală, de exemplu bijuteriile de familie, astfel încât tribunalul să poată verifica legalitatea și temeinica hotărârii sub acest aspect.
Tribunalul a reținut că apelanții - reclamanți aveau obligația, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă și art. 1169 Cod civil, de a-și dovedi toate susținerile și apărările.
Instanța, în valorificarea rolului activ recunoscut acesteia de dispozițiile art. 129 Cod de procedură civilă, nu se poate substitui voinței părților, fără a încălca principiile disponibilității și egalității părților, care guvernează procesul civil.
În ceea ce privește valoarea aferentă apartamentului, tribunalul a apreciat criticile ca fiind nefondate, din perspectiva răspunsului dat de către domnul expertul - în răspunsul la obiecțiuni, valoarea terenului fiind absorbită în aceea a apartamentului, terenul fiind situat sub construcție și, în consecință aferent și celorlalte apartamente.
In sfârșit, nefondate au fost și criticile privind cheltuielile de judecată, motiv de critică formulat de către toți apelanții, având în vedere faptul că sistarea stării de indiviziune profită tuturor părților, fiind statuat atât în doctrină cât și în jurisprudență că în această materie nu există "reclamanți" și "pârâți" în sensul clasic al acestor noțiuni.
Cu referire la apelul incident declarat de către apelanta - pârâtă, tribunalul la respins ca nefondat.
Tribunalul a reținut că apelanta s-a limitat la a solicita atribuirea părților sociale de la cele două societăți comerciale, fără a motiva aceste solicitări.
Tribunalul a reținut că părțile sociale constituie proprietatea celor două societăți comerciale, în consecință supuse dispozițiilor legale în materia societăților comerciale.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă a admis apelul declarat de apelanții - reclamanți - pârâți și și a respins apelul declarat de apelanta - pârât, a schimbat în parte sentința civilă criticată în sensul că a constatat că valoarea bunurilor imobile este de 395.000 lei (aferentă cotei succesorale de, restul constituind dreptul de proprietate al pârâtei, în calitate de soț supraviețuitor), a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant - pârât a câte 148.1251 lei (aferentă bunurilor imobile), a compensat în parte aceste sulte cu datoria reclamanților și a obligat în final pe pârâta - reclamantă la plata către fiecare reclamant a câte 146.592,5 cu titlul de sultă, în termen de șase luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii, a menținut dispozițiilor sentinței, ca fiind temeinice și legale.
Pentru aceleași considerente, avute în vedere la analizarea criticilor privind cheltuielile de judecată efectuate la fond, tribunalul a dispuns și compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de către părți în apel, precum și poziția procesuală ireconciliabilă, în consecință culpabilă, pe tot parcursul judecării.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 307 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, instanța de apel a greșit când nu a reținut niciuna din apărările sale și nu a dezlegat problemele de drept (art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă); că nu a făcut aplicarea corectă a art. 6731și 6732Cod de procedură civilă, respectiv nu a stabilit corect care bunuri sunt comune (caracterul acestora) mai ales cu privire șa terenul de 42,52 mp. dat în folosință, în expertiză s-a inclus și valoarea apartamentului și a terenului, care nu era supus partajului (terenul având valoare de 149.000 euro conform expertului iar construcția 26.000 euro).
Ca atare ar datora reclamanților numai 88.710 lei, respectiv 44.355 lei către fiecare reclamant.
Referitor la terenul de 378 mp. din comuna (evaluat la 38.000 euro) conform expertului, expertul nu a avut în vedere metodele de evaluare (art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă). Expertul a luat în considerare valoarea potențială.
De asemenea, instanța a respins apelul incident privind la părțile sociale (Legea nr. 31/1990) fiind o societate comercială cu răspundere limitată (filele 2 - 5 dosar curte, motive de recurs).
Recursul este nefondat.
de atac a recursului este prevăzută de art. 299 și următoarele Cod de procedură civilă (fiind o cale extraordinară de atac - nedevolutivă - de reformare) iar motivele sunt strict și limitative prevăzute de lege (art. 304 pct. 1 - 9) referindu-se numai la legalitatea deciziei recurate.
Recurentul a indicat numai motive de modificare a deciziei nu și de casare (art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă).
Art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs (nemotivarea hotărârii) dar când cuprinde și motive contradictorii străine pricinii - există contradicție între considerente, lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială, instanța de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate fără să răspundă motivelor de critică.
Or, dacă se cercetează motivele scrise de recurs (filele 2 - 5 dosar curte), niciuna din aceste ipoteze nu se regăsește.
Criticile referitoare la nemotivarea hotărârii (chiar superficial) nu subzistă, decizia recurată fiind amplu motivată și argumentată la criticile formulate.
Art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se referă la principiul înscris în art. 969 alin. 1 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În motivele scrise nu există nicio referire la acest aspect, iar recurenta trebuie să arate în motivare în ce constă schimbarea sau înțelesul unui act juridic, simplă afirmație (care nu este formulată) nefiind de natură a duce la admiterea recursului.
De asemenea art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la două ipoteze: lipsa de temei legal (nu nemotivarea hotărârii), anume când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect aplicată (a nu se confunda cu încălcarea legii sau nemotivarea).
Or, această ipoteză nu se regăsește formulată în motivele de recurs scrise și nici nu subzistă decizia recurată fiind corect redactată.
Referitor la problema expertizei, la modalitățile în care s-a efectuat acesta, la modul de calcul al expertului poate fi criticată la fond, formulate obiecțiuni, etc. ținând de interpretarea materialului probator, de netemeinicie (care nu este cenzurate în recurs) și nu de legalitate.
Și aplicarea art. 6731și art. 6732Cod de procedură civilă nu pot fi reținute ca motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
A doua ipoteză a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a legii - adică aplicarea normei generale în dauna celei speciale, o normă ce nu este incidentă în speță, legea română deși există un element de extraneitate și s-a dat o interpretare necorespunzătoare textului de lege (corespunzător situației de fapt reținute).
Or, nici una din aceste dispoziții nu au fost încălcate de instanța de apel (chiar cu referire la art. 6731și art. 6732Cod de procedură civilă) așa încât, motivele de recurs, strict pe nelegalitate, nu pot fi primite.
Aceiași situație se referă și la rezolvarea apelului incident.
În fapt, recurenta, practic solicită o nouă rejudecare (devolutiv) practic motivarea recursului fiind cea a unui apel, ceea ce nu poate fi primit.
Ca atare, deoarece motivele de recurs sunt neîntemeiate, conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 864 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți - pârâți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -- - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./22.12.2009
-4.-roșu;
Jud.1.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Negoescu Gândac Mihai
