Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.160
Sedința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva Deciziei civile nr. 401/A/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și și intervenienta intimată ( decedată), având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta recurentă personal și asistată de avocat, aflată și în reprezentarea reclamantului recurent, pârâtul intimat personal și pârâtul intimat personal și asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar stabilite prin rezoluție din data de 25.01.2008 și copia certificatului de deces a intervenientei intimate.
Reprezentanta reclamanților recurenți, la întrebarea instanței, a susținut faptul că moștenitorii intervenientei intimate sunt recurenții în cauză și .
Totodată, reprezentanta reclamanților recurenți a solicitat comunicarea întâmpinării depuse la dosar și acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul pârâtului intimat a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării pentru reprezentanta reclamanților recurenți și a respins cererea de amânare, ca neîntemeiată, în raport de data depunerii acesteia, respectiv la data de 14.02.2008.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea acțiunii principale în sensul partajării în natură a imobilului din,-, jud. A, cu cheltuieli de judecată, constând în taxe de timbru și onorariu de avocat pentru toate fazele procesuale.
Totodată, reprezentanta reclamanților recurenți a învederat instanței faptul că instanța de apel a încălcat principiul tantum devolutum quantum appellatum și a ignorat dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă.
Reprezentantul pârâtului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare, învederând că există supliment de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin Decizia civilă nr.401/A/13.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis apelul reclamanților recurenți împotriva sentinței civile nr.46 din 24.01.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei G, pe care a modificat-o în parte, în privința compunerii și valorii masei succesorale, a loturilor atribuite părților în urma ieșirii din indiviziune și cuantumului sultei, în sensul că s-a constatat că masa succesorală a defunctei se compune din activul reprezentat de cota de din următoarele bunuri, dobândite: casa de locuit ( construcția) situată în,-, jud. A, înscrisă în F nr. 112 sub nr. top 269-270/b în valoare de 89.600 lei, tractor U 650 în valoare de 9795 lei, cultivator în valoare de 1847 lei, disc în valoare de 2700 lei, remorcă pentru tractor în valoare de 585 lei, troliu în valoare de 800 lei, 2 grape în valoare de 1200 lei, plug în valoare de 1500 lei, 1 mobilă bibliotecă în valoare de 2000 lei, 1 mobilă combinată în valoare de 3000 lei, colțar, fotoliu, masă ovală în valoare de 1500 lei, recamier în valoare de 200 lei, aragaz cu butelie în valoare de 200 lei, frigider Arctic în valoare de 300 lei, covor persan 4/4m în valoare de 200 lei, 2 mochete 2/2m în valoare de 100 lei, adică bunuri în valoare totală de 57763, 5 lei, precum și din pasivul de 2400 lei reprezentând costul unei cruci de marmură și manopera de montare pe mormânt, suportate exclusiv de pârât.
Totodată, instanța a constatat că reclamanții datorează pârâtului suma de 1800 lei, contribuție la acoperirea pasivului succesoral.
De asemenea, s-au inclus în lotul atribuit pârâtului următoarele bunuri: troliu în valoare de 800 lei, 2 grape în valoare de 1200 lei și plug în valoare de 1500 lei, valoarea totală a bunurilor din lotul atribuit acestuia devenind 108.027 lei ( din care 57.763, 5 lei reprezintă cota de ca bun propriu), iar valoarea totală a bunurilor din lotul atribuit reclamanților rămânând 7500 lei.
S-a constatat că valoarea sultei la care este obligat pârâtul către reclamanți după compensarea cu datoria de 1800 lei - contribuție la pasivul succesoral - este de 34.022, 625 lei.
În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței apelate, iar apelul intervenientei împotriva aceleiași sentințe a fost respins.
Intimatul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 19,3 lei cheltuieli de judecată parțiale, în apel.
Tribunalul a reținut că prima instanță, deși a reținut că în masa succesorală după defuncta intră cota de din troliul în valoare de 800 lei, a omis să includă acest bun, în vreunul dintre loturile atribuite părților. De asemenea, s-a reținut că nu a fost inclusă în masa succesorală cota de din cele 2 grape pe care pârâtul le-a indicat în cererea reconvențională, ca bunuri succesorale, iar reclamanții le-au recunoscut, ele fiind dovedite și prin depoziția martorului.
În aceeași situație s-a apreciat a fi și cota de din plugul în valoare de 1500 lei.
În baza art. 6739Cod procedură civilă Tribunalul a inclus aceste bunuri în lotul pârâtului, având în vedere destinația lor agricolă cât și componența bunurilor din lotul pârâtului, stabilită de prima instanță, care relevă aceeași destinație a bunurilor.
Relativ la valoarea bibliotecii, a mobilei combinate, a colțarului, fotoliului și mesei ovale, Tribunalul a reținut temeinicia hotărârii atacate, întrucât reclamanții nu au dovedit alte valori cu privire la aceste bunuri, în raport cu cele indicate de pârât în cererea reconvențională.
Relativ la cererea de intervenție, Tribunalul a reținut că aceasta are un pronunțat caracter de cerere în interes propriu, întrucât intervenienta formulează pretenții proprii în legătură cu imobilul din litigiu, pretenții care consacră un drept de creanță în favoarea intervenientei, iar nu drepturi succesorale, intervenienta fiind înlăturată de la succesiunea fiicei sale defuncte, care a lăsat descendenți, potrivit art. 670 cod civil și principiului proximității clasei de moștenitori.
S-a apreciat că eventualele drepturi de creanță pretinse de la fiica și ginerele său putea fi revendicate de intervenientă, potrivit art.3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, în termen de 3 ani de la data încetării căsătoriei debitorilor, prin decesul lui ( 1998).
S-a reținut, totodată, că valoarea imobilului nu face obiectul apelului, iar atribuirea imobilului către pârât a fost apreciată ca o măsură temeinică și legală, în raport cu dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, întrucât pârâtul are o cotă de proprietate net superioară cotei reclamanților, nu mai are în proprietate un alt imobil iar situația conflictuală dintre părți nu indică o posibilă conviețuire a acestora,rezultată în urma unui partaj în natură al imobilului.
În plus, s-a reținut că nici din punct de vedere tehnic imobilul nu este comod partajabil, aspect confirmat de expertul tehnic judiciar, care invocă unele dezavantaje legate de utilizarea curții și grădinii imobilului, inclusiv a anexelor, exclusiv de către pârât, la care se adaugă dezavantajul izvorât din necesitatea efectuării unor investiții de către pârâți, pentru asigurarea folosinței imobilului în conformitate cu natura și destinația sa.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă cu referire la art. 6735(2), art. 295 (1) și art. 276 Cod procedură civilă, invocându-se și dispozițiile art. 312 (3) Cod procedură civilă, sub acest ultim aspect, solicitându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, în vederea soluționării petitului privind partajarea în natură a imobilului.
Astfel, hotărârea este criticată prin aceea că instanța a nesocotit dispozițiile art. 6735(2) Cod procedură civilă, ignorând probele administrate, din care rezultă că imobilul din litigiu este comod partajabil, cât și voința părților din proces, care au solicitat partajarea în natură, conform folosinței faptice a imobilului.
În același context, se susține că instanța a utilizat, ca și criteriu de atribuire a imobilului către pârât, exclusiv, câtimea cotei de proprietate a acestuia, ignorând celelalte criterii prevăzute de lege, cadru în care se apreciază nevoia completării probatoriului, prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză.
Hotărârea este criticată și sub aspectul că instanța a modificat sentința Judecătoriei G în privința completării masei succesorale, cu privire la bunurile mobile - troliu, 2 grape, un plug deși apelul declarat în cauză nu a vizat aceste bunuri, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 295 (1) Cod procedură civilă.
În sfârșit, hotărârea este criticată și sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, în raport cu împrejurarea că instanța a fost investită cu cereri formulate de toate părțile în proces.
Se mai susține nesocotirea dispozițiilor art. 243 (1) pct.1 Cod procedură civilă, întrucât, la data de 08.11.2007, intervenienta a decedat, respectiv după încheierea dezbaterilor din apel (06.11.2007), dar înainte de pronunțarea Deciziei civile nr.401/A/13.11.2007.
În cauză, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților, motivele invocate nefiind fondate, căci instanța a valorificat dispozițiile art. 6799Cod procedură civilă, iar relațiile conflictuale dintre părți, constatate judiciar prin aplicarea unor sancțiuni contravenționale și chiar penale ( sentința penală nr. 4/24.01.2008 a Judecătoriei G), au fost argumente serioase împotriva unui partaj în natură cu care acesta, inițial, a fost de acord, însă, ulterior, și-a schimbat poziția în raport cu comportarea reclamanților.
Relativ la bunurile mobile se arată că acestea au fost vizate în întâmpinarea depusă în apel, iar reclamanții nu s-au manifestat, în sens contrar, cu privire la aceste bunuri.
De asemenea, se susține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă, întrucât cheltuielile de judecată nu au fost contestate nici la instanța de fond și nici în apel.
La dosar s-a depus copia minutei sentinței penale nr. 100/15.11.2006, din care rezultă că reclamantul - a fost condamnat la un an închisoare, în condițiile art. 71 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 (2) Cod penal la plângerea părții vătămate, pârât în cauza de față, precum și sentința penală nr.4/24.01.2008, prin care același reclamant a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în detenție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 (2) Cod penal și 217 (1) Cod penal, la plângerea pârâtului din prezenta cauză, precum și adeverința nr. 1304/27.08.2006 emisă de Primăria Comunei și precizarea expertului - ( 23 dosar recurs) din care rezultă că imobilul nu este comod partajabil, în raport cu destinația și natura sa precum și certificatul de deces nr. - din 09.11.2007 privind pe intervenienta în cauză, sentința penală nr. 174/2005, sentința penală nr. 100/2006 pronunțată de Judecătoria G și declarația martorului dată în dosar nr- al Judecătoriei
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate în raport cu dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este fondat, în raport cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă invocate, precum nici cu alte temeiuri de casare sau modificare a hotărârii, prevăzută de art. 304 Cod procedură civilă, 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală prin prisma dispozițiilor art. 673/5/9 Cod procedură civilă, căci Tribunalul Arada apreciat temeinicia și legalitatea sentinței apelate, cu privire la atribuirea imobilului în cauză către pârât, în raport cu probele administrate în cauză, cu observarea criteriilor legale și jurisprudențiale privind partajul.
Astfel, instanța a avut în vedere cota de proprietate a pârâtului, soț supraviețuitor al defunctei în cauză, de 10/16 părți din imobil, față de cotele reclamanților de către 3/16 părți fiecare, în calitate de fii ai defunctei, cât și de alte împrejurări, precum faptul că pârâtul nu are în proprietate o altă locuință; faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, din punct de vedere tehnic, aspect stabilit prin administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, analizată de instanță în considerentele hotărârii recurate, astfel cum s-a arătat mai sus, la care s-au adăugat relațiile tensionate dintre părți, instanța apreciind rezonabil că o conviețuire pașnică în situația partajării imobilului în natură nu este posibilă, concluzie argumentată de hotărârile de condamnare ale fiului pârâtului, reclamant în cauza de față, depuse la dosarul cauzei.
La toate acestea, instanța de recurs adaugă un criteriu de ordin moral reprezentat de respectul datorat de către copii părinților săi, criteriu care se opune oricărei alte soluții decât cea pronunțată în cauza de față.
Prin urmare, nu corespunde adevărului susținerea recurenților, în sensul că instanța a atribuit imobilul pârâtului, utilizând un criteriu exclusiv, și anume cel legat de câtimea cotelor de proprietate ale părților.
Nu corespunde adevărului nici afirmația potrivit căreia și pârâtul în cauză a solicitat partajarea imobilului în natură, întrucât, pe parcursul procesului, acesta și-a schimbat poziția, în raport cu atitudinea agresivă a reclamantului său fiu, consemnată în plângerea penală adresată instanței penale, care a pronunțat sentința penală nr.4 din 24.01.2008.
Motivul de recurs referitor la completarea masei succesorale cu bunurile mobile arătate este, de asemenea, neîntemeiat, căci, din declarația de apel formulată de către reclamanți, rezultă că aceștia au criticat hotărârea și prin prisma modului de partajare a bunurilor mobile, pe de o parte, iar, pe de altă parte, la întâmpinarea formulată de către intimatul pârât, în apel, reclamanții apelanți nu au răspuns în nici un fel.
În plus, în cursul procesului, la instanța de fond, aceștia au recunoscut calitatea de bunuri succesorale a bunurilor mobile în discuție, cu privire la care instanța de apel s-a pronunțat.
Nici critica relativă la ignorarea dispozițiilor art. 243 (1) pct.1 Cod procedură civilă nu este întemeiată, în raport cu împrejurarea că intervenienta în cauză a decedat la data de 09.11.2007 iar moștenitorii acesteia sunt chiar reclamanții în cauză, astfel cum s-a stabilit la acest termen de judecată, aspect constatat în practicaua prezentei decizii.
Hotărârea atacată este legală și prin prisma aplicării dispozițiilor art. 274-276 Cod procedură civilă, întrucât instanța a acordat cheltuieli de judecată parțiale, luând în considerare limitele în care a admis apelul.
De altfel, recurenții nu concretizează în nici o formă critica hotărârii în ceea ce privește modul de acordare a cheltuielilor de judecată.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 312 (3) Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a valorificat expertiza în cauză, raportând-o la criterii de natură a asigura menținerea funcționalității bunului, după natura și destinația sa.
În cazul de față este vorba de un imobil destinat locuirii, aspect sub care, în mod legitim, instanțele au apreciat că prin apartamentarea imobilului nu s-ar satisface cerințele de folosință normală a acestuia, dezavantajele unui partaj în natură fiind expres arătate în considerentele deciziei atacate, astfel cum s-a evidențiat în cuprinsul prezentei decizii.
În altă ordine de idei, Curtea reține că acest ultim motiv de recurs excede dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, vizând, în realitate, temeinicia hotărârii atacate, iar nu legalitatea acesteia, prin prisma dispozițiilor art. 728 Cod civil, 67310Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva Deciziei civile nr. 401/A/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/25.02.2008
DACT.S/2ex/29.02.2008
INST.APEL--- Tribunalul Arad
INST.FOND--Jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
