Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 169/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.169
Ședința publică din 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 510 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat CONSILIUL LOCAL, jud. A, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că obiectul dosarului îl constituie evacuare și nu succesiune.
Totodată constată că reclamantul intimat a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, situație față de care lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.525 din 24 august 2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria G a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul Consiliul local reprezentat de Primarul Comunei în contradictoriu cu pârâtul și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat la nr. 135 B in sat, comuna; a respins capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâtului la plata întregii chirii către reclamant începând cu data introducerii acțiunii până la data când spațiul închiriat va fi disponibil.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din cuprinsul contractului de închiriere nr. 215/10.02.2005, încheiat între Primăria comunei și pârâtul termenul pentru care s-a convenit închirierea este de 1 an de la data de 01.01.05 până la 01.01.2006, iar contractul nu s-a reînnoit în temeiul OUG nr. 8/2004 privind prelungirea unor contracte de închiriere pe durata prevăzută de acest act normativ de 5 ani, deoarece termenul de închiriere stabilit foarte clar de părți la data de 10.02.2005, deci stabilit la o data ulterioară intrării in vigoare a acestei legi, este de 1 an și este un termen derogatoriu de la orice dispoziții normative speciale privind contractele de închiriere locuințelor. De altfel, acest act normativ nici nu este aplicabil contractului de închiriere încheiat de pârât întrucât reglementează durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a OUG nr. 8 /2004, ceea ce nu este cazul cu contractul de închiriere din prezentul dosar contract care s-a încheiat in anul 2005.
Instanța de fond a reținut că în lipsa unor dispoziții normative speciale aplicabile acestui contract de închiriere, se impune a se cerceta dacă contractul de închiriere s-a reînnoit după data expirării duratei sale, deci după data de 01.01.2006, in temeiul și in condițiile dispozițiilor cu caracter general ale art. 1437 cod civil care reglementează tacita relocațiune. A apreciat având in vedere împrejurarea că reclamantul Consiliul local a solicitat pârâtului prin adresa nr. 541/23.04.2007 să elibereze spațiul închiriat până la data de 1 iulie 2007, iar în data de 21 mai 2008 s-a solicitat pârâtului să părăsească locuința, împrejurarea că la data de 09.04 2009 reclamantul l-a acționat in justiție pe pârât în prezenta cauză cerând evacuarea acestuia, nu sunt întrunite condițiile de reînnoire a închirierii cerute de art. 1437 Cod civil, deoarece reclamantul s-a opus la reînnoirea contractului de închiriere și nu și-a dat consimțământul fie și tacit la reînnoirea contractului.
S-a reținut că a operat tacita reînnoire a contractului in condițiile art. 1437 Cod civil deci pe durată nedeterminată, acțiunea de chemare in judecată pentru evacuare depusă de reclamant la data de 09.04.2009 constituie manifestarea neechivocă a voinței reclamantului de denunțare a contractului, așadar cel târziu la data introducerii cererii de chemare in judecată contractul este denunțat, nefiind posibilă reînnoirea sau prelungirea acestuia, fiind incidente așadar dispozițiile art. 1438 civil.
In aceste condiții, a apreciat că nu sunt aplicabile contractului de închiriere nici dispozițiile OUG nr. 44/13.05.2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuință, având in vedere două motive, si anume, in primul rând, la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe in privința contractului de închiriere încheiat de pârât nu era incidentă tacita relocațiune in condițiile art. 1437. civil, iar in al doilea rând la data de 09.04.2009 deci anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe in vigoare reclamantul a acționat in judecată pe pârât in prezentul dosar pentru evacuare.
Reținând că dispozițiile OUG nr. 44/13.05.2009 se aplică in favoarea chiriașilor ale căror contracte de închiriere au fost prelungite in temeiul OUG nr. 8/2004 privind prelungirea unor contracte de închiriere, or, așa cum s-a arătat mai sus, prezentul contract de închiriere fiind încheiat in anul 2005 nu intră sub incidența OUG 8/2004 nefiind in curs de executare la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe, așadar nu intră nici sub incidența OUG 44 /13.-
In ce privește capătul de cerere din acțiune prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata întregii chirii către reclamant începând cu data introducerii acțiunii până la data când spațiul închiriat va fi disponibil, prima instanță a apreciat că acesta nu este fondat deoarece din moment ce a intervenit încetarea contractului de închiriere anterior introducerii acțiunii reclamantului, pârâtul nu poate fi obligat la plata unor sume de bani cu titlu de chirie începând cu data introducerii acțiunii, deci la executarea in natură a unui contract inexistent respectiv a unei obligații de plată a chiriei care a încetat.
Pentru aceste motive, în baza art. 1438 Cod civil, art. 1431 Cod civil, art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996, art. 1092 Cod civil, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamant și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat la nr. 135 B în sat, comuna.
Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat a declarat apel pârâtul și a solicitat schimbarea hotărârii și respingerea acțiunii de evacuare.
Apelantul critică hotărârea instanței de fond care a fost dată cu încălcarea legii, deoarece s-a acordat mai mult decât s-a cerut și nu sa-a pronunțat asupra excepției nulității acțiunii bazată pe lipsa oricărui element de identificare a spațiului locuibil închiriat până în data de 1 ianuarie 2006, care este proprietatea privată a comunei nefiind indicate nr. top. sau de carte funciară, număr casă, apartament, fiind incidente disp. art. 133 cod procedură civilă.
De asemenea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei de a promova acțiunea în evacuare, iar Primarul comunei nu poate reprezenta legal Consiliul local al comunei, și nici Consiliul local nu are calitatea de a ataca în justiție un act administrativ privind un bun imobil.
Cu privire la reținerea de către instanța de fond referitoare la neaplicarea dispozițiilor OUG nr. 8/2004 la contractul de închiriere dedus judecății arată cp la data de 8 aprilie 2004 contractul de închiriere era în vigoare și intră sub incidența disp. alin, 1 din articol unic al OUG nr. 8/2004, prorogarea termenului fiind dispusă de lege. În mod nelegal și nu la cererea chiriașului reclamantul în perioada de valabilitate a acestui contract de închiriere, la dat de 15.02.2005 retroactiv cu începere e de la 1.01.2005a perfectat un nou contract de închiriere pentru același spațiu locativ scadent la 1.01.2006, care însă este nul de drept și nu poate fi luat în considerare contractul nu poate deroga de la legea imperativă. Referitor la plata chiriei, reclamantul a recunoscut că plata acesteia nu poate fi făcută în lipsa unui contract de închiriere, iar dacă contractul încetat anterior promovării acțiunii adică la 1.01.2006 chiria achitata si încasată de reclamant reprezintă suma nedatorată iar instanța de fond trebuia să dispună ca atare.
În drept au fost invocate disp. art. 282 si urm. cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 9 noiembrie 2009 Consiliul local a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate, deoarece s-a făcut o apreciere corectă a probelor administrate.
Cu privire la primul motiv de apel al nulității acțiunii obiectul litigiului este foarte clar, respectiv evacuarea chiriașului din apartamentul situat în blocul de locuințe din, de la nr. 135/B cu destinația de locuință de serviciu si aflată în proprietatea publică a Consiliul local,
Referitor la susținerea că în anexa nr. 212/15.02.2005 este menționat un alt imobil la nr. 135, apelantul a fost de acord cu cele înscrise în fișași a semnat alături de proprietarul imobilului.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a Consiliul local art. 67 alin. 1 la care se referă apelantul a fost modificat prin Legea nr. 286/2006, lege care a modificat și Legea nr. 215/2001 care prevede că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relația cu alte autorități publice cu persoane fizice sau juridice.
Cu privire la neaplicarea dispozițiilor OG nr. 8/2004 contractul de închiriere nr. 215/10.02.2005 a fost încheiat pe termen de 1 an respectiv de la 1.01.2005 până la 1.10.2006, fiind un termen derogatoriu de la orice dispoziții speciale privind contractele de închiriere a locuințelor.
Referitor la plata chiriei până la predarea imobilului către Consiliul local chiriașul are obligația de a plăti chiria cât timp folosește imobilul iar chiria plătită din 2006 nu reprezintă o sumă nedatorată, deoarece imobilul este ocupat de chiriaș.
În drept au fost invocate disp.art. 115-118 cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 510 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului local al comunei.
A fost respins apelul declarat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr.525 din 24 august 1009, pronunțată de Judecătoria G în contradictoriu cu intimatul reclamant Consiliul local.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Arada reținut următoarele:
Instanța de fond în mod corect a soluționat cauza, nu poate fi primit motivul de apel privind nulitatea acțiunii pentru lipsa obiectului, deoarece obiectul litigiului este evacuarea chiriașului din apartamentul situat în blocul de locuințe din, de la nr.135/B, cu destinația de locuință de serviciu, apartamentul este identificat, chiriașul nu ocupă mai multe locuințe de serviciu.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a Consiliului local, tribunalul având în vedere că acțiunea a fost semnată de primar, primar care reprezintă atât comuna care este proprietar al apartamentului cât și Consiliul local al comunei, apreciază că acest viciu este acoperit.
Cu privire la neaplicarea dispozițiilor nr.OG8/2004, privind prelungirea contractelor de închiriere, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că termenul pentru care s-a convenit închirierea este de 1 an de la data de 01.01.05 până la 01.01.2006, iar contractul nu s-a reînnoit în temeiul OUG nr. 8/2004 privind prelungirea unor contracte de închiriere pe durata prevăzută de acest act normativ de 5 ani, deoarece termenul de închiriere a fost stabilit foarte clar de părți la data de 10.02.2005, deci a fost stabilit la o dată ulterioară intrării in vigoare a acestei legi, este de 1 an și este un termen derogatoriu de la orice dispoziții normative speciale privind contractele de închiriere locuințelor.
Împotriva deciziei civile nr. 510 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și respingerii acțiunii în evacuare.
În drept, recurentul a făcut trimitere la prev. art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.
La filele 19 - 21 depus întâmpinare Consiliul Local, jud. A, solicitând respingerea recursului deoarece hotărârile primelor instanțe sunt legale și temeinice.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și prin raportare la dispozițiile art. 299 - 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cererea de recurs se depune, în termenul prev. de art. 301 Cod procedură civilă, la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității (art. 302 Cod procedură civilă ).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității, mențiunile arătate la art. 302 ind. 1 Cod procedură civilă.
Cu ocazia examinării cererii de recurs Curtea a constatat că aceasta nu este semnată de către recurentul, după cum rezultă din scriptul existent la fila 8, iar la termenul de judecată din 25 februarie 2010 recurentul legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă a înaintat dovada achitării taxei de timbru, și o cerere prin care solicita judecarea cauzei în lipsă.
Față de aceste împrejurări Curtea va constata că, nu poate trece la examinarea cererii de recurs deoarece aceasta este lovită de sancțiunea nulității, în condițiile art. 302 ind. 1 lit. d Cod procedură civilă, cererea de recurs nefiind semnată de către titularul acestei căi extraordinare de atac.
Ca atare se va constata nul recursul declarat de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 510 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 510 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 08.03.2010
Tehnored /09.03.2010
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
