Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 2290/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2290/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 148 din 21 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată și pe pârâtul intimat, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente, av. și reprezentanta reclamantei intimate, av., lipsă fiind părțile.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 01.10.2009 reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare; la data de 08.10.2009 a depus întâmpinare și pârâtul intimat, iar la data de 26.10.2009, pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei chitanța prin care a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și timbru judiciar de 0,14 lei.
Instanța pune în discuție necesitatea timbrării recursului și de către pârâta recurentă.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, pentru a avea posibilitatea de a achita taxa judiciară de timbru dispusă de instanță.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente, av. și reprezentanta reclamantei intimate, av., lipsă fiind părțile.
Reprezentantul pârâtelor recurente depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în sumă de 50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru ( 34, 35) și 0,30 lei timbru judiciar ( 33, 35-verso).
Instanța invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs care se referă la netemeinicia deciziei atacate.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente, referitor la excepția invocată de instanță, arată că motivele de recurs privesc doar motive de nelegalitate. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe și, implicit, a încheierii din 16.01.2009, în sensul de a se constata că succesiunea a fost acceptată tacit de către recurente în termenul de opțiune prevăzut de lege, fapt ce rezultă din declarația martorei ( 86) și din interogatoriul luat reclamantei ( 126), aspecte reținute de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că își menține excepția invocată prin întâmpinare, respectiv cea a inadmisibilității recursului pe considerentul că acesta vizează motive de netemeinicie și nu de nelegalitate. Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, conform motivelor invocate în întâmpinare, arătând că decizia pronunțată este în deplină concordanță cu dispozițiile legale. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 420/23 ianuarie 2009 Judecătoriei Baia Mares -a admis cererea reclamantei împotriva pârâților, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta, decedată în 23.07.2007, se compune din următoarele bunuri: imobilul în natură casa de locuit și terenul aferent în suprafață de 777 mp. situat în B M,-, înscris în CF 12.256 B M, nr. topo 3891/6/1, 3891/1, 3891/2, 2053/10, 2053/12, 2053/20/2 în valoare de 100.000 lei; autoturismul Daewoo Cielo nr. de înmatriculare MM - 99 - în valoare de 7.000 lei; certificate de trezorerie seria E 3 nr. - cu suma subscrisă de 2.000 lei, seria E 3 nr. - cu suma subscrisă de 2.000 lei, seria E 4 nr. - cu suma subscrisă de 5.000 lei, seria E 4 nr. - cu suma subscrisă de 5.000 lei, seria E 4 nr. - cu suma subscrisă de 5.000 lei, seria E 4 nr. - cu suma subscrisă de 5.000 lei, seria E 4 nr. - cu suma subscrisă de 5.000 lei, seria E 1 nr. - cu suma subscrisă de 500 lei, seria E 3 nr. - cu suma subscrisă de 2.000 lei, având suma totală subscrisă de 31.500 lei; cont privilegiu în sumă de 148.291,84 lei; depozit la termen cu rata fixă a dobânzii în sumă de 51.588,98 lei; depozit la termen cu rata fixă a dobânzii în sumă de 17.068,22 lei; conturi deschise la BCR - Sucursala B M, cont în valută în sumă de 3160,03 Euro ce reprezintă 11.692,111 lei; cont în lei în sumă de 79.713,02 lei; 1.000 acțiuni deținute la SA cu numele de ordine de - la - în valoare de 2.000 lei.
S-a constatat că moștenitorii defunctei sunt reclamanta și pârâtul, în calitate de nepoți de soră, în cote de parte fiecare.
S-a constatat că pârâtele și sunt străine de succesiunea defunctei, prin neacceptare.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă, s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecata cererii având ca obiect partajarea bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală rămasă după defuncta.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit înscrierilor din CF 12256 B M, defuncta deținea în proprietate, la data decesului, terenul de sub nr. topo 3981/6/1, topo 3891/1, topo 3891/2, topo 2053/10, topo 2053/12 și topo 2053/20/2, precum și casa de locuit edificată pe terenul de sub nr. topo 2053/12, situată în B M,-.
De asemenea defuncta deținea în proprietate și bunurile imobile incorporale cum sunt certificate de trezorerie: seria E 3 nr. -, seria E 3 nr. -, seria E 4 nr. -; seria E 4 nr. -, seria E 4 nr. -, seria E 4 nr. - seria E 4 nr. -, seria E 1 nr. -, seria E 3 nr. -. Conturi deschise la Casa de Economii și Consemnațiuni SA - Sucursala B M: cont privilegiu, 2 depozite la termen cu rata fixă a dobânzii. Conturi deschise la Banca Comercială - Sucursala B M: cont în valută - euro și cont în lei. 1.000 acțiuni deținute la SA cu numele de ordine de - la -.
Defuncta mai deținea conform unui certificat de înmatriculare și un autoturism marca Daewoo cu nr. de înmatriculare -.
Defuncta a fost fiica lui și și a fost căsătorită cu, decedat în 23.07.2003. Din căsătorie nu au rezultat copii.
Din prima căsătorie, a mai avut doi copii: și. Reclamanta și pârâul sunt fiii defunctei, decedată în 14.09.2001.
Pârâtele și sunt fiicele lui, decedat în 1956.
rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
a decedat în 23.07.2007.
Reclamanta și pârâtul au acceptat expres succesiunea acestei defuncte, în data de 07.01.2008, prin declarații autentificate de Biroul Notarului "" nr. 102 și 103.
Așadar, reclamanta și pârâtul au acceptat expres succesiunea defunctei în termenul de 6 luni de opțiune succesorală, prevăzut de art. 700 Cod civil.
În ceea ce privește pe pârâtele și, acestea au aflat despre decesul mătușii lor în luna decembrie 2007, în urma unui telefon primit de la reclamantă. Acest aspect a rezultat din declarația martorilor, și din interogatoriul pârâtelor și.
Așa cum au arătat chiar pârâtele în răspunsul la interogatoriul cu acea ocazie nu s-a discutat cu privire la vreo modalitate de partajare a bunurilor succesorale (filele 113 verso, răspunsul la întrebarea a șaptea din interogatoriu luat pârâtei și fila 119, răspunsul la întrebarea a cincea din interogatoriul luat pârâtei ).
La acea dată pârâtele erau în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil de acceptare a succesiunii, pornind de la data decesului defunctei însă pârâtele nu au făcut nici un act de acceptare expresă a succesiunii și nici nu au demonstrat că au făcut acte tacite de acceptare a moștenirii defunctei.
Pârâtele s-au deplasat în B M, numai în februarie 2008, așa cum a reieșit din declarația martorei. Or, în luna februarie 2008, pârâtele nu mai erau în termenul de 6 luni de la data decesului defunctei de acceptare a succesiunii, acesta expirând în ianuarie 2008.
Prin urmare, prima instanța a reținut că pârâtele și nu au acceptat succesiunea mătușii lor în termenul legal de 6 luni de acceptare a moștenirii prevăzut de art. 700 Cod civil.
Așadar, reclamanta și pârâtul sunt moștenitorii defunctei, în calitate de nepoți de soră, colaterali privilegiați, descendenți de gradul III.
În ședința publică din data de 16 ianuarie 2009, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind partajarea bunurilor privind masa succesorală a defunctei, prima instanță, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, luând act de declarația de renunțare formulată de reclamantă, personal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele T și solicitând schimbarea sentinței în sensul de a se constata că pârâtele au acceptat tacit, în termenul de opțiune prev. de art. 700 Cod civil, succesiunea defunctei, decedată la data de 23 iulie 2007, implicit a încheierii din 16 ianuarie 2009, în sensul de a se constata că la această masă succesorală au vocațiune reclamanta, pârâtul și pârâtele și, cărora li se cuvine succesiunea în cote egale de câte parte, în considerarea calității acestora de descendenți ai colateralilor privilegiați ai defunctei.
Prin decizia civilă nr. 148/A din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins apelul declarat de pârâte, reținând că prima instanță a făcut o corectă și atentă analiză a întregului probatoriu administrat în cauză, concluzionând în conformitate cu prevederile legale, doctrina și practica în materie că pârâtele nu au făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii în termenul expres prevăzut de art. 700 Cod civil.
Nici una din probele la care fac trimitere apelantele în motivarea declarației de apel nu constituie o probă certă care să permită interpretarea atitudinii pârâtelor în sensul urmărit de către acestea.
Apelantele nu au solicitat repunerea în termenul de opțiune succesorală și nu au dovedit cauzele temeinic justificate care să le fi împiedicat în exprimarea voinței lor de aom oșteni pe defunctă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul de a se constata că pârâții au acceptat tacit, în termenul de opțiune prevăzut de art. 700.civ. succesiunea defunctei decedată la data de 23 iulie 2007 și a se constata că la această masă succesorală au vocație și pârâtele, cărora li se cuvine succesiunea în cote egale de câte parte în considerarea calității acestora de descendenți ai colateralilor privilegiați ai defunctei.
În motivarea recursului au arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale și în mod cu totul eronat a considerat că pârâtele nu au demonstrat faptul că în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700.civ. au acceptat tacit succesiunea defunctei.
Faptul că au stabilit la notar masa succesorală și cotele de moștenire cuvenite succesorilor, înseamnă că au căzut de acord asupra întinderii masei succesorale și a moștenitorilor cărora li se cuvine succesiunea defunctei. Consideră că nu era necesar să se stabilească cotele de moștenire ce revin părților, deoarece au același grad de rudenie cu defuncta, astfel că succesiunea urma să se împartă potrivit dispozițiilor devoluțiunii succesorale legale.
Arată reaua credință a reclamantei, având în vedere faptul că aceasta a ales alt notar pentru dezbaterea succesiunii și nu a anunțat pârâtele de acest fapt, deși pârâtele au fost de acord să se dezbată succesiunea, rezultând că au dorit să moștenească averea defunctei și că în lipsa unui testament au acceptat ca aceasta să fie deferită după lege.
Consideră că faptul că s-au înțeles să aleagă notarul drept cale de stabilire a masei succesorale și a cotelor de moștenire cuvenite succesorilor înseamnă că au căzut de acord asupra întinderii masei succesorale și a moștenitorilor cărora li se cuvine succesiunea defunctei, ori o asemenea conduită presupune neapărat intenția de acceptare a succesiunii.
Intimata, prin întâmpinarea de la 18-23, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul, prin întâmpinarea de la 26-27, solicitat de asemenea, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele de recurs prin care se face referire la probe, reaprecierea acestora curtea va constata că excepția inadmisibilității acestora motive de recurs este întemeiată, avându-se în vedere că prin conținutul acestora, deși formal au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâtele învederează că prin decizie s-a făcut o greșită reținere a stării de fapt și o interpretare eronată a acesteia.
Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. și vizează numai motive de nelegalitate.
Cum motivele de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, Curtea va admite excepția inadmisibilității motivelor de recurs, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.
Curtea reține că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În motivarea recursului, printre motivele de recurs care pot fi analizate ca motive de nelegalitate, recurenții au arătat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale și în mod cu totul eronat a considerat că pârâtele nu au demonstrat faptul că în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art. 700.civ. au acceptat tacit succesiunea defunctei. Faptul că s-au înțeles să aleagă notarul drept cale de stabilire masei succesorale și a cotele de moștenire cuvenite succesorilor, înseamnă că au căzut de acord asupra întinderii masei succesorale și a moștenitorilor cărora li se cuvine succesiunea defunctei. Consideră că nu era necesar să se stabilească cotele de moștenire ce revin părților, deoarece au același grad de rudenie cu defuncta, astfel că succesiunea urma să se împartă potrivit dispozițiilor devoluțiunii succesorale legale. Consideră că faptul că s-au înțeles să aleagă notarul drept cale de stabilire a masei succesorale și a cotelor de moștenire cuvenite succesorilor înseamnă că au căzut de acord asupra întinderii masei succesorale și a moștenitorilor cărora li se cuvine succesiunea defunctei, ori o asemenea conduită presupune neapărat intenția de acceptare a succesiunii.
Curtea reține că actele invocate de către recurenți nu pot fi asimilate unor acte de acceptare a succesiunii.
Nici măcar prezența la notariat, chiar în urma citării de către notar, nu valorează acceptare a succesiunii și cu atât mai mult o înțelegere între succesibili de a se prezenta la un notar în vederea stabilirii succesiunii nu are un atare caracter.
Mai mult, faptul că s-au înțeles să aleagă notarul drept cale de stabilire nu înseamnă implicit că au căzut de acord asupra întinderii masei succesorale și a moștenitorilor cărora li se cuvine succesiunea defunctei, pentru stabilirea acestor chestiuni fiind necesar mai mult decât simpla înțelegere de a se prezenta la notar.
Actul de acceptare tacită a succesiunii este acel act care poate fi făcut doar în calitatea lor de erezi și să lase să se presupună neapărat intenția de acceptare a succesiunii, or prezența la un notar se poate face și în vederea unei declarații prin care să se arate că nu acceptă succesiunea, de aceea prezența la un notar este un act echivoc și nu poate fi încadrat în categoria actelor univoce care fac să se presupună neapărat intenția de acceptare a succesiunii și care ar putea fi făcut doar în calitate de erede cât timp poate avea și o altă semnificație, prin urmare actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită de acceptare a voinței de a accepta.
Actele de acceptare trebuie să fie neechivoce în sensul însușirii calității de moștenitor, cele echivoce, care pot da naștere la interpretări diferite, nu pot fi luate în considerare ca atare.
Potrivit art. 689 Cod civil "Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare."
Din prima parte a textului reiese că o acceptare verbală nu poate fi primită iar pentru acceptarea tacită este nevoie de materializarea acesteia într-un act concret.
Mai arată recurentele că reaua credință a reclamantei, având în vedere faptul că aceasta a ales alt notar pentru dezbaterea succesiunii și nu a anunțat pârâtele de acest fapt, deși pârâtele au fost de acord să se dezbată succesiunea, rezultând că au dorit să moștenească averea defunctei și că în lipsa unui testament au acceptat ca aceasta să fie deferită după lege.
Curtea reține că recurentele putea să facă declarația de acceptare a succesiunii la orice notar, nefiind ținute de indicarea unui anume notar de către ceilalți succesibili, art. 68 din Legea nr. 36/1995 reglementează aspectele ce țin de competența teritorială pentru deschiderea procedurii succesorale și competența de îndeplinire a procedurii succesorale în cazul în care sunt sesizate mai multe birouri, dar acestea sunt noțiuni diferite față de o simplă declarație de acceptare a succesiunii.
Recurentele arată că nu au cunoscut despre faptul morții defunctei și au aflat despre decesul acesteia prin telefonul dat de către reclamantă care nu le-a comunicat data decesului.
Curtea reține că doar ascunderea decesului luide cujusduce la prelungirea termenului de prescripție, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Oricum recurentele susțin că nu era necesar să solicite repunerea în termen deoarece au acceptat în termen succesiunea.
Cu privire la aspectul necomunicării datei decesului de către reclamantă, curtea reține că și dacă succesibili nu au știință despre deces legea nu îi protejează deoarece li se aplică același termen de 6 luni având în vedere un considerent moral și, că în acest termen este firesc ca un succesibil să se intereseze de soarta celui pe care ar trebui să îl moștenească. Dacă în acest interval un succesibil nu se interesează de soarta celui pe care ar trebui să îl moștenească atunci intervine pe drept cuvânt funcția sancționatore a prescripției extinctive, fiind firesc ca dezinteresului în materia discutată să i se dea o relevanță juridică și pentru stabilitatea circuitului juridic.
Nici o normă legală nu stabilește obligația în sarcina vreunui succesibil de a anunța ceilalți comoștenitori despre decesul celui pe care îl pot moșteni.
Singura obligație pe care o au este aceea de a nu ascunde acest deces dar între acestea există oricum o diferență, omisiunea de a anunța nu poate fi echivalată cu manopere efectuate în scopul ascunderii decesului.
Față de cele reținute anterior este imputabil doar recurentelor dezinteresul deoarece dacă un succesibil nu se interesează de soarta celui pe care ar trebui să îl moștenească atunci intervine pe drept cuvânt funcția sancționatore a prescripției extinctive, dezinteresul încadrându-se în categoria faptelor imputabile iar nu în ceea a celor neimputabile.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții și, aflați în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocat potrivit chitanței aflată la fila 24 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 148/A din 21 mai 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitele recurente, în solidar, să plătească intimatei suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - ---
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 6 ex. la data de 16.11.2009
Judecători apel -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
