Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2283/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2283/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 403 din 24 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect stabilire servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de av. și reprezentantul pârâtei intimate, av., lipsă fiind pârâta intimată.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru ( 17) și 0,15 lei timbru judiciar ( 17 verso).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23.09.2009 pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei tribunalului, cu consecință admiterii acțiunii în totalitate, instituirea unei servituți în favoarea fondului dominant, proprietatea reclamantei recurente și întabularea servituții în cărțile funciare aferente imobilelor, cu motivarea că nici una din instanțe nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci doar pe excepții. Solicită a se avea în vedere că nu se poate reține că înfundarea locului a fost o consecință a partajului. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil, menținerea hotărârii atacate, conform motivelor invocate prin întâmpinare, arătând că ceea ce se urmărește în cauză este o reanalizare a ieșirii din indiviziune care a fost făcută în baza unei convenții între părți, existând și o schiță de partajare. Susține excepția inadmisibilității întrucât locul înfundat invocat nu există. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar ( 18-19).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4750/25 octombrie 2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Turda, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii civile și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta -, împotriva pârâtei, pe excepție.
Totodată, a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3742, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 2086/2005 a fost admisă acțiunea civilă extinsă și precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, Aladar, și, având ca obiect sistarea indiviziunii.
Astfel, prin aceea sentință s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în nr. 173, nr. top. 31/1, casă din lemn cu două camere și curte de 864 mp. nr.top. 31/2, casă din lemn cu o cameră și grădină de 144 mp. și nr.top. 32 grădină de 10791 mp. astfel:
Imobilul cu nr. top. nou 31/1/1, 31/2/1, 32/1 grădină în suprafață de 11103 mp. s-a înscris în favoarea foștilor proprietari, mai puțin reclamanta și pârâta de sub B 21 și B 22; Imobil cu nr. top. nou 31/1/2, 31/2/2, 32/2 grădină de 348 mp. și casă mică - construcție pe fundație din piatră, din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 1 cameră, bucătărie, hol, având Su de 28,39 mp. și grajd, șură, ce s-a înscris în favoarea reclamantei, ca bun propriu, cu titlu de moștenire și sistare indiviziune; Imobil cu nr.top. nou 31/1/3, 31/2/3, 32/3 grădină de 348 mp. și casă mare - construcție pe fundație din piatră, din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere, hol cu intrare la pivniță și pod cu Su de 54,72 mp. și pivniță, precum și puiucul șurii sau magazie, construcție din lemn, e s-a înscris în favoarea pârâtei, a bun propriu, cu titlu de drept moștenire și sistare indiviziune.Prin considerentele sentinței civile menționate anterior s-a reținut că între pârâta și reclamanta, calitatea lor procesuală din aceea cauză, a intervenit un partaj voluntar cu privire la modalitatea de sistare a stării de indiviziune cu privire la cota de 5/384 - a parte din imobilul înscris în nr. 173, sens în care instanța a dispus efectuarea unei expertize pentru dezmembrarea imobilului conform înțelegerii părților.
Recursul formulat de către pârâta împotriva sentinței civile atacate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 701/R/2006, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, decizie irevocabilă, instanța dispunând sistarea stării de indiviziune conform înțelegerii părților, astfel că solicitarea reclamantei de a se institui o servitute de trecere pe terenul prevăzut cu nr.top. 31/1/2, 31/2/2, 32/2, grădină de 348 mp. și casă mică - construcție pe fundație din piatră, din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din o cameră, bucătărie, hol, având 28,39 mp. și grajd cu șură, atribuit conform partajului voluntar, în favoarea pârâtei, este inadmisibilă.
Astfel, instanța în temeiul dispozițiilor art. 616 cod civil a admis ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă, pe excepție.
Împotriva sentinței civile nr. 4750/25 Octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Turda, a declarat recurs, recalificat ca fiind apel în ședința publică din data de 29 Aprilie 2009, reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 403/A din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, sentința civile nr. 4750/2008, pronunțată de Judecătoria Turda fiind menținută în totul.
Analizând apelul promovat de către reclamanta, tribunalul a reținut că esențial în soluționarea apelului, este a se stabili dacă reclamanta se poate prevala de prevederile art. 616 Cod civil, care reglementează servitutea de trecere sau a locului înfundat, în condițiile în care faptul generator al "situației de loc înfundat" este partajarea judiciară a fondurilor, ca urmare a unei convenții încheiate între părți.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3742/28 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 2086/2005, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta împotriva pârâților, Aladar, și, dispunându-se partajarea imobilului înscris în nr. 173, cu nr.top. 31/1 casă de lemn cu două camere și curte, în suprafață de 164 mp. casă de lemn cu o cameră și grădină de 144 mp. cu nr. top. 31/2 și grădină în suprafață de 10.791 mp. cu nr. top. 32, prin atribuirea imobilului cu nr. top. nou 31/1/2, 31/2/2, 32/2, casă mică, compusă din o cameră, bucătărie, hol, cu suprafața utilă de 28,39 mp. grajd și șură, grădină, în suprafață de 348 mp. în favoarea reclamantei, cu titlu de moștenire și sistare indiviziune și a imobilului cu nr.top. nou 31/1/3, 31/2/3, 32/3, casă mare - construcție pe fundație din piatră, din lemn, acoperită cu țiglă, compusă din două camere, hol, hol cu intrare, la pivniță și pod, cu suprafața utilă de 54,72 mp. pivniță, puiucul șurii sau magazie, construcție din lemn și grădină în suprafață de 348 mp. în favoarea pârâtei, cu același titlu.
Din cuprinsul motivării acestei sentințe, tribunalul a reținut faptul că instanța a dat eficiență înțelegerii intervenite între reclamantă și pârâta, privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, obiectivul stabilit de către instanță pentru expertiza necesară creării loturilor fiind "identificarea terenului în litigiu, propuneri de dezmembrare și partajare, cu tabel de mișcare parcelară, prin crearea de loturi conform convenției" (35 dosar nr. 2086/2005 al Judecătoriei Turda, acvirat).
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile menționate anterior, pârâta a invocat, printre altele, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind anularea convenției de partajare și defectuoasa partajare a imobilului din perspectiva lipsei accesului în curte cu autoturismul sau cu carul pentru adunarea recoltei, prin stabilirea unui front la stradă de 8 metri și a lipsei accesului la grădina aflată în spatele anexelor, aceasta devenind o enclavă fără acces.
Cu toate acestea, instanța de recurs a respins calea de atac promovată de către pârâtă prin decizia civilă nr. 701/R/14 Iunie 2006, pronunțată în dosarul nr-, reținând în ceea ce privește nepronunțarea asupra cererii reconvenționale privind anularea partajului că pârâta se putea prevala de prevederile art. 2812Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește modalitatea de partajare, s-a apreciat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale cu privire la sistarea indiviziunii.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat că în situație litigioasă, înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor, care au înțeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului, care are un front la stradă de 8 metri și în grădina aferentă casei, accesul realizându-se prin șură.
În atare situație, apelanta nu poate reclama trecerea pe fondul pârâtei, sentința de fond fiind astfel temeinică și legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Mari, solicitând casarea deciziei civile nr. 403/A/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii reclamantei, instituirea unei servituți de trecere auto, pietonală și hipo asupra fondului aservit, proprietatea pârâtei, având nr. top. 31/1/2, 31/2/2 și 32/2 în favoarea fondului dominant, proprietatea reclamantei cu nr. top. 31/1/3. 31/2/3 și 32/3, conform expertizei întocmită în dosarul cauzei de expert și a schiței aferente, întabularea servituții instituite în cele două cărți funciare aferente imobilelor.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea recurată este omisivă și nemotivată, instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând incidența prevederilor art. 616, 480.civ. și necercetarea fondului cauzei.
Instanța de apel nu a analizat faptul juridic generator de drepturi și obligații, respectiv existența sau neexistența situației juridice de loc înfundat a terenului deținut în proprietate de către reclamantă, care este de natură a antrena sau nu incidența prevederilor art. 616 și urm.civ. referitoare la îndreptățirea acesteia de a obține o servitute de trecere către drumul public pe terenul învecinat aparținând pârâtei.
Instanța de apel nu a analizat nici probatorul administrat în cauză pentru a aprecia dacă reclamanta are în concret cale de acces spre grădină proprietate personală, cu posibilitatea trecerii unui mijloc de transport precum și împrejurarea dacă accesul existent în prezent poate fi utilizat în condiții de siguranță și respectă prevederile legale privitoare la servitutea pietonală.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 616.civ. situației concrete a terenurilor deținute de părțile din proces, reținând în mod greșit că înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor care au înțeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului și în grădina eferentă casei.
. proprietății reclamantei estre străină de conduita acesteia, aceasta fiind stabilită prin hotărâre judecătorească.
Arată că în urma modului de partajare stabilit de către instanță, reclamanta a pierdut accesul la grădina proprietate personală, convenția menționată de instanță nu stabilea și modalitatea de partajare a curții comune celor două imobile, curte prin care se face accesul la grădină. Astfel, prin actul de partajare semnat de părți nu s-a stabilit și modalitatea de partajare a curții sau cotele de proprietate asupra acesteia tocmai pentru că o partajare a curții ar fi putut determina pentru oricare dintre părți crearea situației de loc înfundat a grădinii.
Prin sistarea indiviziunii s-a creat un loc înfundat, care face imposibil accesul reclamantei la proprietatea pe care o deține, în această situație singura soluție fiind instituirea unei servituți de trecere.
Intimata, prin întâmpinarea de la 11-14 solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs constă în acela că hotărârea recurată este omisivă și nemotivată, instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând incidența prevederilor art. 616, 480.civ. și necercetarea fondului cauzei.
Curtea reține că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece instanța de apel a analizat în detaliu motivele de apel invocate, și a dezlegat în mod corect raporturile dintre părți atunci când face referire la necesitatea stabilirii dacă reclamanta se poate prevala de prevederile art. 616 Cod civil, în condițiile în care faptul generator al "situației de loc înfundat" este partajarea judiciară a fondurilor, ca urmare a unei convenții încheiate între părți. Instanța analizează apoi logic incidența situației stabilită prin sentința civilă nr. 3742/28 noiembrie 2005, prin care instanța a dat eficiență înțelegerii intervenite între reclamantă și pârâta, privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, cât și faptul că prin recursul formulat împotriva acestei sentințe, pârâta a invocat și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind anularea convenției de partajare și defectuoasa partajare a imobilului din perspectiva lipsei accesului în curte cu autoturismul sau cu carul pentru adunarea recoltei, prin stabilirea unui front la stradă de 8 metri și a lipsei accesului la grădina aflată în spatele anexelor, aceasta devenind o enclavă fără acces.
Se mai susține de către recurentă că instanța de apel nu a analizat faptul juridic generator de drepturi și obligații, respectiv existența sau neexistența situației juridice de loc înfundat a terenului deținut în proprietate de către reclamantă, care este de natură a antrena sau nu incidența prevederilor art. 616 și urm. civ. referitoare la îndreptățirea acesteia de a obține o servitute de trecere către drumul public pe terenul învecinat aparținând pârâtei.
Din cele expuse în paragraful anterior reiese fără dubiu că tocmai situația juridică de loc înfundat a terenului deținut în proprietate de către reclamantă a constituit obiectul analizei instanței de apel.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 616.civ. situației concrete a terenurilor deținute de părțile din proces, reținând în mod greșit că înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor care au înțeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului și în grădina eferentă casei. . proprietății reclamantei estre străină de conduita acesteia, aceasta fiind stabilită prin hotărâre judecătorească. Arată că în urma modului de partajare stabilit de către instanță, reclamanta a pierdut accesul la grădina proprietate personală, convenția menționată de instanță nu stabilea și modalitatea de partajare a curții comune celor două imobile, curte prin care se face accesul la grădină. Astfel, prin actul de partajare semnat de părți nu s-a stabilit și modalitatea de partajare a curții sau cotele de proprietate asupra acesteia tocmai pentru că o partajare a curții ar fi putut determina pentru oricare dintre părți crearea situației de loc înfundat a grădinii. Prin sistarea indiviziunii s-a creat un loc înfundat, care face imposibil accesul reclamantei la proprietatea pe care o deține, în această situație singura soluție fiind instituirea unei servituți de trecere.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece nu se poate reține că înfundarea proprietății reclamantei estre străină de conduita acesteia, aceasta fiind stabilită prin hotărâre judecătorească cât timp hotărârea judecătorească, sentința civilă nr. 3742/28 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 2086/2005, este rezultatul voinței părților, convenției de partaj a acestora.
Convenția de partaj menționată nu stabilea și modalitatea de partajare a curții comune celor două imobile, dar stabilea modul de partajare a construcțiilor existente pe teren iar construcțiile nu se pot partaja decât atribuind terenul de sub ele persoanei căreia i se atribuie și construcția, prin urmare părțile au avut și reprezentarea partajului cel puțin a terenului de sub construcții.
Prin urmare, prin chiar modul în care s-au partajat construcțiile, și evident terenul de sub acestea, reieșea fără dubiu crearea unui loc înfundat, sau cel puțin cu un acces pietonal mai greoi și un acces imposibil cu vehicule. Față de acestea este evident că părțile au acceptat la momentul încheierii convenției de partaj crearea unui loc înfundat sau cel puțin a unei parcele cu un acces mai greoi.
Această convenție și reprezentarea avută de către părți la momentul încheierii ei privind cel puțin partajul construcțiilor și a terenului de sub acestea au dus la crearea locului înfundat prin fapta proprie a proprietarului, drept pentru care acesta nu mai poate solicita stabilirea unei servituți de trecere deoarece se presupune că a acceptat situația de la momentul încheierii convenției prin chiar încheierea acesteia.
Nu este lipsit de importanță nici ceea ce a reținut instanța de apel, anume că prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 3742/28 noiembrie 2005, pârâta a invocat, printre altele, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind anularea convenției de partajare și defectuoasa partajare a imobilului din perspectiva lipsei accesului în curte cu autoturismul sau cu carul pentru adunarea recoltei, prin stabilirea unui front la stradă de 8 metri și a lipsei accesului la grădina aflată în spatele anexelor, aceasta devenind o enclavă fără acces, iar instanța de recurs a respins calea de atac promovată de către pârâtă prin decizia civilă nr. 701/R/14 Iunie 2006, reținând în ceea ce privește nepronunțarea asupra cererii reconvenționale privind anularea partajului că pârâta se putea prevala de prevederile art. 2812Cod procedură civilă, iar în ceea ce privește modalitatea de partajare, s-a apreciat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale cu privire la sistarea indiviziunii.
Această apreciere reținută de instanța de apel are relevanță deoarece reiese efectul puterii de lucru judecat al sentinței civile nr. 3742/28 noiembrie 2005 și al deciziei pronunțată în recursul împotriva acesteia, fiind imposibil a se stabili în prezenta cauză în alt sens decât cel stabilit prin aceste hotărârii judecătorești.
Față de toate acestea instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 616 Cod civil, stabilind că înfundarea locului este rezultatul neprevederii coproprietarilor, care au înțeles să sisteze indiviziunea într-o modalitate care a dus la crearea unui acces greoi în curtea imobilului.
Un alt motiv de recurs constă în acela că instanța de apel nu a analizat nici probatorul administrat în cauză pentru a aprecia dacă reclamanta are în concret cale de acces spre grădină proprietate personală, cu posibilitatea trecerii unui mijloc de transport precum și împrejurarea dacă accesul existent în prezent poate fi utilizat în condiții de siguranță și respectă prevederile legale privitoare la servitutea pietonală.
Cu privire la acest motiv de recurs, curtea va admite excepția inadmisibilității, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de re curs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept, fiind limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. și poate viza numai motive de nelegalitate.
Curtea reține că art. 304 pct. 10.pr.civ. potrivit căruia "când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii" și art. 304 pct. 11.pr.civ. potrivit căruia "modificarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate" au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 astfel încât dezvoltarea unui motiv de recurs care nu mai este prevăzut după modificarea art. 304 prin OUG nr. 138/2000 este inadmisibilă în prezenta cale extraordinară de atac.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta -, aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocat potrivit chitanței aflată la fila 18 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 403/A din 24 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - ---
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 10.11.2009
Judecători apel -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
