Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.355/
Ședința publică din 09 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița Judecătpr Lucian
-: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 26 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru pârâta recurentă avocat G, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurent avocat G solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe cale de consecință respingerea ca netemeinice și nelegale a capetelor de cerere ale acțiunii civile depuse de către reclamantul și admise de către prima instanță pentru motivele prezentate în scris și depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7796 din 15 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis în parte acțiunea exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a constatat că reclamantul este moștenitor legal al defunctei, decedată la data de 09.09.2005 acceptând în mod tacit succesiunea; a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 10/23.01.2007 eliberat în dosarul succesoral nr. 306/2006 al Biroului Notarului Public; a constatat că masa succesorală de după defuncta - se compune din imobilul situat în A, Sud, Bloc 40,. B,. 6, înscris în CF 43364 A, cu nr. top 1954 - 1971/16; a constatat că reclamantul și pârâta au calitate de moștenitori legali ai defunctei în calitate de fiu și fiică, iar pârâta este și legatară universală; a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute testamentului autentificat sub nr. 1294/01.04.2005 pentru lipsa consimțământului; a respins capătul de cerere privind constatarea nulității relative testamentului autentificat sub nr. 1294/01.04.2005 pentru lipsa discernământului; a dispus reducțiunea liberalității, respectiv a testamentului autentificat sub nr. 1294/01.04.2005 până la cotitatea disponibilă ce poate forma obiectul liberalităților de 1 / 3; a stabilit cotele de proprietate ce revin pârâților, respectiv stabilește că reclamantului i se revine cota de 1 / 3 parte din masa succesorală și pârâtei se revine cota de 2 / 3 parte din masa succesorală; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a dispus Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară să facă cuvenitele mențiuni în CF 43364 A; a obligat pârâta la 53 lei cheltuieli de judecată către reclamant și compensează cheltuielile de avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 10/23.01.2007 emis de Biroul Notarial Public A - s-a stabilit că de pe urma defunctei, decedată la data de 10.09.2005, cu ultimul domiciliu în A,-, Bloc 40, județ Aar ămas masa succesorală care se compune din întregul imobil situat în A, Sud, Bloc 40,. B,. II,.6, județ A, înscris în CF nr. 43364 A, cu nr. top 1954 -1971/16 - în suprafață de 97 mp, iar moștenitoare acceptantă este pârâta, în calitate de fiică și legatară universală - în cotă de 1 / 1 parte, iar reclamantul în calitate de fiu, s-a stabilit că este străin de succesiune prin neacceptare.
Defuncta a fost îngrijită de pârât și de, care este mama defunctei și în ultima parte a vieții defunctei, pârâta a angajat trei femei pentru putea fi supravegheată defuncta pe toată durata celor 24 de ore. Cu aproximativ un an anterior decesului autoarei, - ca urmare agravării stării de sănătate - defuncta a locuit într-un apartament situat la parterul 29 din A, strada -, pus la dispoziție de către pârâtă, apartament situat vis - a - vis de apartamentul reclamantului.
La data de 01.04.2005 prin testamentul autentificat sub nr. 1294/2005 autoarea - văduvă, lăsat fiicei sale pârâta, să moștenească în deplină proprietate și posesie totalitatea bunurilor mobile și imobile ce vor exista în patrimoniul succesoral al autoarei, fiind instituită astfel pârâta legatară universală - menționându-se că există ca succesibil rezervatar un fiu.
Instanța de fond nu a reținut că testatoarea nu și-ar fi dat consimțământul sau s-au că nu ar fi avut discernământ la încheierea testamentului autentificat sub nr.1294/01.04.2005, având în vedere și declarația martorilor, și care au arătat că defuncta în timpul vieții vorbea normal, nu a avut probleme de comunicare, era lucidă, știa ceea ce face și chiar defuncta a fost cea care solicitat prezența notarului public pentru a încheia testamentul.
S-a reținut că testamentul s-a încheiat la reședința testatoarei, iar notarul s-a deplasat la acest imobil, deoarece testatoarea era bolnavă nedeplasabilă - conform adeverinței medicale nr. 1998/ 30.03.2005 eliberată de dr. .
În speță, consimțământul - ca fiind una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții - prevăzut de art. 948 pct.2 cod civil - este valabil, acesta nu a fost dat prin eroare, violență sau dol, și prin urmare, nu operează sancțiunea nulității absolute sau relative a testamentului autentificat.
În timpul vieții testatoarei, reclamantul a vizitat-o la reședința acesteia, iar după deces, reclamantul ajutat fiind de către martorul, transportat din locuința mamei sale, bunuri ale acesteia constând în recamier, un covor, corpuri din mobila de bucătărie, o măsuță, bibelouri și lenjerii de pat - efectuând acte de acceptare tacită și față de aceasta reclamantul ca moștenitor legal rezervatar are calitate procesuală activă.
Prima instanța a mai reținut că voința defunctei exprimată prin testament produce efecte numai în limitele cotității disponibile și numai cu respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, că reclamantul, în calitate de fiu, descendent al autoarei - succede conform prevederilor art. 669 Cod civil în părți egale cu pârâta care în calitate de fiică - și rudă de asemenea în gradul întâi - este chemată la moștenire legală și în stabilirea cuantumului rezervei descendenților - ce vizează copiii defunctei - din clasa I de moștenitori; a constatat că potrivit art. 841 Cod civil - cotitatea disponibilă ce poate forma obiectul liberalităților - respectiv testamentului fără a fi supusă reducțiunii este 1 / 3 din bunurile dispunătorului dacă lasă doi copii. Astfel, rezultă că rezerva succesorală a celor doi descendenți este de 2 / 3 din moștenire.
Întrucât rezerva succesorală este o parte a moștenirii care se atribuie rezervatarilor în calitate de moștenitori legali și ea este pretinsă de către reclamant - care are calitatea de moștenitor legal - a stabilit astfel că în urma reducțiunii liberalităților - instituită prin testamentul autentificat sub nr. 1294/01.04.2005, până la cotitatea disponibilă de 1 / 3 parte ce- revine pârâtei ca legatară universală - părților le revin din rezerva succesorală cota de 2/3 parte, situație în care - reclamantului îi revine cota de 1 / 3 parte din masa succesorală iar pârâtei îi revine cota de 2 / 3 parte din masa succesorală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta care a solicitat modificarea sentinței în parte și respingerea capetelor de cerere ale acțiunii depuse de reclamantul
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit prima instanță reținut depoziția unui singur martor cu privire la acceptarea tacită a succesiunii de către reclamant, prin faptul că acesta ar fi dus după moartea mamei sale unele bunuri de valoare nesemnificativă, de la domiciliul acesteia la el acasă. Nu au fost luate în considerare în schimb depozițiile altor patru martori care au declarat contrariul, că aceste bunuri ar fi fost donate de pârâtă reclamantului si că au fost în timpul vieții defunctei si nu după moartea acesteia, iar toate bunurile sunt si acum în posesia pârâtei și reclamantul nu a avut niciodată posibilitatea să ajungă la acestea și că nici nu a luat din bunurile defunctei, după moartea acesteia nici un bun.
Reclamantul a fost total dezinteresat de mama sa, nu a vizitat-o și nici nu ajutat-o pe parcursul celor 13 ani cât a fost paralizată, nu a fost prezent nici la moartea acesteia, iar în ultima parte a vieții defunctei deși aceasta a fost mutată într-o garsonieră cumpărată de pârâtă și care era vis a vis de reclamant, nu a vizitat-o pe defunctă.
Cu privire la starea defunctei aceasta era în deplinătatea facultăților mintale și a fost perfect lucidă până la moarte, dar imobilizată la pat și ea a fost cea care a chemat notarul pentru redacta testamentul si a lăsa toata averea fiicei ei care a îngrijit-o tot timpul bolii sale.
Cu privire la termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil în care persoana cu vocație succesorală urmează a se pronunța dacă acceptă succesiunea, este un termen de prescripție care curge de la data deschiderii succesiunii, iar această dată corespunde cu momentul morții. a decedat la 10 septembrie 2005, iar reclamantul nu a acceptat în termen de 6 luni moștenirea, ci doar la data de 8 martie 2007, la peste 1 an și șase luni de la deschiderea moștenirii astfel că trebuia să se constate prescrierea dreptului de acceptare.
Nici acceptarea tacită succesiunii de către reclamant nu poate fi reținută de prima instanță, deoarece reclamantul nu a avut niciodată posesia bunurilor pentru a se concluziona că a acceptat succesiunea conform disp. art. 689 cod civil. Pentru se reține această acceptare tacită trebuiau îndeplinite 2 condiții și anume voința succesibilului de a accepta moștenirea si conduita lui din care să rezulte intenția de accepta moștenirea, iar actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta. Un singur martor a declarat că reclamantul ar fi luat unele bunuri mobile, de mică valoare și uzate din patrimoniul defunctei dar fără a preciza nici cel puțin data exactă sau dacă aceste bunuri au aparținut defunctei.
Prin decizia civilă nr. 26 din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost espins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 7796/15.10.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Tribunalul Arad a reținut că prima instanță a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.689 și urm. art.841 și urm. art.847 și urm. din Codul Civil.
Martorul audiat la prima instanță și reaudiat în apel atestă că, la circa două săptămâni de la decesul mamei părților a luat din garsoniera acesteia: un recamier, două corpuri mobilă de bucătărie, un covor, o măsuță, lenjerie de pat, și bibelouri, bunuri pe care le-a dus în locuința lui și care și în prezent se află în locuința reclamantului.
Prima instanță a apreciat corect că acest demers al reclamantului echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii mamei sale, în condițiile art.689 și urm. din Codul Civil.
Din declarațiile martorilor, rezultă că, deși era paralizată și uneori avea dificultăți de vorbire era lucidă și chiar ea a solicitat prezența notarului pentru încheierea testamentului autentic. liberalității, rezerva succesorală și cotitatea disponibilă au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 841 și urm. art.847 și urm. din Codul Civil.
În consecință, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel că în baza art. 296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul.
În baza art. 296 rap. la art. 274 Cod procedură civilă, nu s-au acordat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 26 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul respingerii ca netemeinice și nelegale a capetelor de cerere ale acțiunii civile introduse de către reclamantul.
În motivarea recursului s- arătat că reclamantul este străin de succesiune prin neacceptarea moștenirii în termen de 6 luni, și, în aceste condiții, nu are calitatea procesuală de a cere împărțeala masei succesorale.
În continuare s-a arătat că depozițiile martorilor au fost interpretate în mod greșit, de către primele instanțe, o interpretare corectă neputând duce decât la concluzia lipsei de calitate a reclamantului.
La filele 4,5 și 6 dosar se face o descriere a unor stări de fapt privind situația unor bunuri din masa succesorală, concluzionându-se că reclamantul nu a intrat nici o dată în posesia unor bunuri ale succesiuni, toate aceste bunuri imobile și mobile, proprietatea defunctei fiind în posesia recurentei.
În finalul recursului se arată că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a disp.art. 689 din Codul Civil.
În drept au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7și 9 Cod pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este nefondat.
Potrivit disp.art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă acesta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță hotărârea Tribunalului Arad a fost motivată, în funcție de obiectul cererii de apel, în considerente instanța a răspuns la criticile formulate de către apelantă, conținutul hotărârii, susținând soluția adoptată în dispozitiv.
Ca atare, în speță nu sunt incidente disp.art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
Referitor la legalitatea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea va reține că acesta nu este incident în speță.
Recurenta a invocat în mod constant, aplicarea greșită în speță, a dispozițiile art.700 Cod Civil coroborate cu art.689 Cod civil, deoarece reclamantul nu ar fi acceptat succesiunea în termenul general de 6 luni, socotit de la deschiderea acesteia, și nu ar fi făcut acte de acceptare tacită în sensul prevăzut de art. 689 alin.1 Teza II Cod pr.civilă.
Această problemă de drept a fost corect soluționată de către primele instanțe care au reținut calitatea de moștenitor legal a reclamantului în calitate de fiu, alături de pârâtă, moștenitoare legală, în calitate de fiică și legatară universală.
Acceptarea succesiunii de către reclamantul s-a realizat în mod tacit, în sensul dispozițiilor art. 689 alin.1 Teza a II-a, prin aceia că la două săptămâni de la decesul mamei părților a luat din garsoniera defunctei un recamier, două corpuri mobilă de bucătărie, un covor, o măsuță, lenjerie de pat și bibelouri, pe care le-a dus la locuința sa, unde se află și în prezent.
Această conduită a reclamantului ilustrează intenția acestuia de acceptare tacită a succesiunii, în sensul dispozițiilor legale mai sus arătate, împrejurare corect reținută de către primele instanțe.
Ca atare, criticile din recurs cu privire la neacceptarea succesiunii sunt nefondate, reclamantul acceptând tacit succesiunea mamei sale.
În aceste condiții susținerile în sensul că reclamantul nu ar fi acceptat în mod expres succesiunea în termenul prevăzut de art.700 alin.1 Cod Civil sunt rămase fără obiect.
Referitor la aspectele privind depozițiile martorilor, acestea se circumscriu limitelor "stării de fapt", care se constată doar în fața primelor instanțe, însă din probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs va reține că starea de fapt a fost corect stabilită, inclusiv aceia referitoare la modul în care reclamantul a acceptat tacit succesiunea mamei sale.
În concluzie, Curtea va reține că primele instanțe în mod corect au stabilit calitatea de moștenitor a reclamantului, masa succesorală, persoanele cu vocație succesorală, cota parte ideală ce revine fiecărui moștenitor și toate consecințele juridice care decurg în urma stabilirii calității de moștenitor, inclusiv cele ce privesc nulitatea Certificatului de Moștenitor nr.10 din 23.01.2007, valabilitatea unor testamente, reducțiunea liberalităților sau evidențierea în Cartea Funciară.
Față de cele arătate, Curtea va reține că în speță nu sunt incidente nici unele dintre motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 Cod pr.civilă, situație în care va proceda la respingerea recursului declarat de către pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 26 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER,
Red. LL/ 29.04.2009
Dact NF/29.04.2009
Ex.2
Tribunalul Arad - Președinte,
Judecător.
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcărița Judecătpr Lucian
