Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.398
Ședința publică de la 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 673 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.4825 din 01 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații intervenienți și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat - și intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind intimații intervenienți și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat -, pentru recurentul reclamant, a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbre judiciare de 0,3 lei.
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus împuternicire avocațială nr.- din 26.03.2009.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat -, pentru recurentul reclamant, a solicitat, într-o primă teză, admiterea recursului, conform motivelor scrise, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; într-o a doua teză, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile, ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de fata.
1. Prin încheierea de admitere în principiu din data de 14.12.2007 s-a admis în parte și în principiu cererea formulată de reclamantul.
S-a admis în principiu cererea formulată de pârâtul în dosarul nr- (conexat).
S-a admis în principiu cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de intervenienții și.
S-a constatat deschisă, la data de 15.09.2005, succesiunea defunctei, cu ultimul domiciliu în
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți ai reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor, având o cotă de din moștenire, și a pârâtului, în calitate de descendent de gr. I, cu o cotă de .
S-a constatat masa succesorală compusă din cota de din următoarele bunuri: mobilă de sufragerie, compusă din canapea, două fotolii și cinci corpuri; șifonier, mobilă de bucătărie din alb, compusă din 6 corpuri (dintre care două suspendate) și aragaz, restul cotei de revenind reclamantului.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune în cotele menționate și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea evaluări bunuri mobile pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor.
Cererea formulată de pârât în subsidiar privind constatarea dreptului de proprietate asupra casei s-a dispus a fi soluționată odată cu fondul.
La data de 18.03.2008 pârâtul a depus o cerere prin care a solicitat ca bunurile mobile ce constituie masa partajabilă să fie atribuite în întregime reclamantului, arătând că renunță la sulta ce i se cuvine.
2. Prin sentința civilă nr. 4825 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost admisă cererea formulată de pârâtul în dosarul nr- (conexat).
A fost admisă cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de intervenienții și, ambii cu domiciliul în C,-, Jud.
Au fost atribuite reclamantului următoarele bunuri mobile: mobilă de sufragerie compusă din canapea, două fotolii și cinci corpuri; șifonier, mobilă de bucătărie din alb, compusă din 6 corpuri (dintre care două suspendate) și aragaz.
S- luat act de renunțarea pârâtului la sultă.
A fost respinsă cererea formulată de pârât în subsidiar privind constatarea dreptului de proprietate asupra clădirii.
fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 989 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, astfel că instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a admis cererea formulată de pârâtul în dosarul nr- și a admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de intervenienții și.
La formarea si atribuirea loturilor, instanța a ținut seama conform prevederilor art. 6739Cod. pr. civ. de acordul parților, cotele parți cuvenite fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor.
Astfel, instanța a atribuit reclamantului bunurile mobile reținute în masa succesorală, având în vedere și atitudinea pârâtului care a solicitat acest lucru, renunțând la sultă și faptul că reclamantul avea o cota mai mare (cota proprie de din aceste bunuri, dobândite în timpul căsătoriei cu defuncta, la care se adăuga cota de 1/8 (respectiv 174 din J), în calitate de moștenitor al defunctei soții.
În privința cererii privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcției, formulată de pârât, instanța a reținut că aceasta are un caracter subsidiar, pârâtul solicitând ca, în cazul în care instanța va aprecia că reclamantul-pârât are o contribuție la casa construită pe terenul său, să constate dreptul său exclusiv de proprietate asupra clădirii, în baza art. 489 și urm. civ.
Ori, instanța nu a reținut vreo contribuție a reclamantului la realizarea construcției, astfel că instanța a respins această cerere a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - calificat ca fiind apel în raport de disp. art. 282 ind.1 cpc - apelantul reclamant.
A motivat în esență că s-a interpretat greșit probatoriul administrat, trecându-se peste actele din care reiese că imobilul casă de locuit a fost construit în timpul conviețuirii cu autoarea. Împreuna cu soția a vândut un apartament iar banii obținuți au fost folosiți la construirea casei.
Instanța a răsturnat prezumția de bun comun.
A fost admisă greșit și cererea de intervenție deoarece trebuia completat probatoriul și stabilit cu exactitate contribuția fiecărei părți.
Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
2. Prin decizia civila nr. 673 din 17 dec. 2008 Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 4825 din data de 01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul -, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații intervenienți și.
A fost obligat apelantul la plata către intimatul pârât a sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Pentru a putea fi aplicabilă prezumția de bun comun prevăzuta de art. 30 fam. trebuia a se dovedi că imobilul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei. Or, s-a invocat numai că bunul a fost construit în timpul căsătoriei, fără a se face dovada că ar fi intrat în proprietatea devălmașă a soților.
Astfel, potrivit disp. art. 492 din cpc, "orice construcție, plantație sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedește din contra."
Or, ceea ce se dorește a se dovedi de către reclamant este numai că a avut o contribuție la edificarea construcției, fără a se dovedi lipsa de contribuție sau contribuția minoritară a proprietarului terenului.
De fapt, toate probele administrate în cauză atestă în mod clar că pârâtul intimat a avut o contribuție majoritară la edificarea construcției în discuție și de altfel, toate actele au fost întocmite pe numele său, inclusiv autorizația de construire, ceea ce demonstrează fără dubiu cine era considerat proprietarul noului edificiu.
Martorii propuși de reclamant nu au putut afirma că reclamantul a avut o contribuție financiară, ci numai că a contribuit prim munca sa fizică, exceptând martorul a cărui declarație este contradictorie.
Or, prima instanță nu a negat că reclamantul nu ar avea vreo contribuție la edificarea imobilului, ci a reținut în mod corect că respectiva contribuție nu este semnificativă, de natură a justifica constatarea unui drept de proprietate devălmașă, iar reclamantul poate numai solicita reținerea unui drept de creanță cu a cărui constatare instanța nu era învestită.
Reclamantul nu deține acte prin care să demonstreze contribuția sa la edificarea imobilului, după cum nici un martor nu a putut afirma că banii obținuți din vânzarea apartamentului ar fi fost folosiți la construirea casei. În plus, soția sa era grav bolnavă, iar tratamentul pe care îl necesita solicita mijloace financiare considerabile.
Probatoriul administrat la prima instanță - înscrisurile depuse coroborate cu numai puțin de 8 declarații testimoniale - nu sunt de natură a proba contribuția semnificativă a celor doi soți la edificarea imobilului casă de locuit, în condițiile în care unul este pensionar și avea numai o contribuție re prezentată de munca sa fizică, iar cel de-al doilea era grav bolnav.
Nu s-a putut stabili pe marginea argumentărilor de mai sus și chiar a motivelor de apel - prin care se recunoaște contribuția intervenienților - că a fost admisă în mod greșit și cererea de intervenție.
3. Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul reclamant, in termen, motivat si timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: motivele de apel sunt analizate sumar, ceea ce echivaleaza cu o necercetare a fondului; motivarea instantei este contradictorie cu privire la existenta unei contributii si caracterul acesteia, semnificativa sau nu si a unui drept de proprietate sau de creanta, a celor doi soti in privinta imobilului edificat pe terenul ce apartine intimatului si care, bineinteles, a obtinut si autorizatie de construire; in mod gresit nu s-a dat importanta cuvenita si imprejurarii incontestabile a faptului ca cele doua familii s-au gospodarit impreuna si ca sotii au instrainat in acelasi an - 1999, apartamentul bun comun, pentru a se muta impreuna cu intimatul si de a construi impreuna, potrivit intelegerii existente; instanta de apel a pronuntat o solutie cu incalcarea principiul aflarii adevarului si a disp. art. 129 alin, 4 si 5 care consacra rolul activ al instantei; desi a fost incuviintata proba cu martori, in mod gresit si contrar disp. art 188 Cod procedura civila si fara a emite mandat de aducere, a dispus decaderea din proba testimoniala, desi utilitatea acesteia era categorica; instanta de apel a aplicat gresit disp. art. 30 Codul familiei si ale art. 492 Cod civil, ce instituie o prezumtie relativa; solutia privind cererea de interventie nu este motivata in fapt si in drept.
Invoca in drept, cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Solicita admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Recursul de fata este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
- În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.(1) pct. 5 din Codul d e procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice. Deci, răspunsul judecătorului la fiecare argument invocat de părți poate fi și implicit.
În speță, decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat argumentele apelantului reclamant, conform art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. În orice caz, motivarea unei hotărâri judecătorești este o împrejurare care ține de conținut, iar nu de volum, iar instanța de apel nu a omis să analizeze vreun motiv de apel. Aceleași argumente sunt valabile și pentru critica vizând soluția dată cererii de intervenție, care de altfel, a fost formulată în interesul pârătului.
În consecință, Curtea constată neîntemeiată critica vizând nemotivarea corespunzătoare deciziei, încadrată în prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, cuprinsă în recursul apelantului reclamant.
- Motivarea deciziei atacate nu cuprinde elemente contradictorii sau considerente care să se contrazică sau să se excludă reciproc. Astfel, instanța de apel a reținut în raport cu starea de fapt conturată din evaluarea probatoriului administrat, ca reclamantul nu a făcut dovada unei coachiziții, deci a dobândirii unui drept de proprietate comună pe cote părți asupra construcției în litigiu, titularii cotelor fiind pe de-o parte familia și pe de altă parte, intimatul pârât.
Față de această concluzie, evident că instanța nu a mai analizat prin prisma disp. art. 30 din Codul familiei, eventualul regim juridic de bun comun al soților, al pretinsei cote în coachiziționarea construcției.
De asemenea, instanța de apel a expus ipoteza de lucru potrivit căreia numai o contribuție substanțială și dovedită a celor doi soți la edificarea construcției împreună cu intimatul - fiul soției decedate, evident pe baza unei înțelegeri și pe terenul acestuia din urmă, ar fi justificat concluzia existenței unei coproprietăți, deci a unui drept real de proprietate exercitat în modalitatea de proprietate comună pe cote părți de către titularii cotelor și cu regim juridic de bun comun al cotei soților în timpul vieții soției.
În acest context și în lipsa unei dovezi contrare, interpretarea și aplicarea disp. art. 492 Cod civil, potrivit cărora, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ pe cheltuiala sa și că sunt ale lui, s-a făcut riguros corect.
În aceiași ordine de idei și fără a se contrazice, instanța de apel stabilit coordonatele stării de fapt, în sensul existenței unei contribuții dar nesemnificative, și mai ales în natură, care ar fi putut naște în patrimoniul soților, respectiv al reclamantului, un eventual drept de creanță, a cărui valorificare nu s-a cerut.
- Celelalte argumente în susținerea acestor critici în recurs, prin care se tind la reaprecierea probelor, la stabilirea unei alte situații de fapt și la modificarea pe fond a deciziei, se vor înlătura neputând face obiectul unei analize în recurs și ținând seama și de faptul că recurentul nu a depus nici înscrisuri noi în sensul art. 305 Cod procedură civilă, care să provoace o reconfigurare a stării de fapt cu toate consecințele ce ar decurge de aici în planul raporturilor juridice dintre părți, astfel:
Potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II -
Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă.
Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9), numai pentru motive de nelegalitate, spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
În consecință, argumentele din recurs care vizează practic și modul greșit de stabilire a stării de fapt invocată de recurent, nu vizează nelegalitatea hotărârii, nu pot fi primite și nu pot face obiectul de analiză în această cale extraordinară de atac.
- Nici critica vizând lipsa de rol activ al instanței și aplicarea necorespunzătoare a disp. art. 188 Cod procedură civilă, nu este întemeiată.
Așa cum s-a arătat și în precedent, statuarea asupra elementelor de fapt, pe baza probatoriului administrat, dar și asupra utilității acestuia premergător administrării - cade exclusiv în sarcina instanțelor fondului, în recurs putând fi valorificate doar aspecte de nelegalitate, respectiv în ce măsura instanța a aplicat corect legea la situația de fapt determinată sau în ce măsură instanța a nesocotit anumite dispoziții legale privind admisibilitatea unor probe sau a săvârșit neregularități în administrarea acestora, atrăgând după caz incidența disp. art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
De aceea criticile in legătură cu modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra necesității probelor și asupra concludenței acestora și a determinat situația de fapt, exced conținutului motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, potrivit disp. art. 188 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, împotriva martorului care lipsește la prima citare, instanța poate emite mandat de aducere și poate păși la judecată dacă după emiterea mandatului, martorul nu se înfățișează.
În speță, nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale, contrar susținerilor recurentului reclamant, astfel:
Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, potrivit art. 167 alin. 1 Cod procedura civila.
Probele se hotarasc prin incheieri date in cursul judecatii, in sensul disp. art. 255 alin. 2 Cod procedures civila.
Aceste incheieri premergatoare sentintei sau deciziei sunt preparatorii, iar nu interlocutorii, astfel ca judecatorii nu sunt tinuti de ele, asa cum rezulta din interpretarea disp. art. 268 alin. 2 si 3 Cod procedura civila. Prin urmare, instanta incuviinteaza si aceiasi instanta poate sa revina asupra probei, dar prin incheiere motivata, potrivit art. 268 alin. 4 Cod procedura civila. Asadar, este atributul exclusiv al instantei de hotari asupra necesitatii unei probe si de a aprecia, dupa administrare, asupra utilitatii acesteia, sub raportul pertinentei si concludentei.
In cauza de fata, tribunalul nu a dispus decaderea din proba ca sanctiune aplicata partii in sensul art.186 alin. 2 rap la art. 103 alin. 1 teza II Cod procedura civila, pentru a verifica daca instanta a indeplinit actul de procedura cu respectarea formelor legale prescrise de art. 188 Cod procedura civila si daca s-a produs vreo vatamare partii, ci a revenit asupra probei testimoniale, reapreciind asupra necesitatii acesteia, in raport cu probele administrate deja in cauza, dar si cu faptele ce se pretind a fi dovedite, instanta concluzionand in esenta, in sensul inutilitatii probei. Incheierea prin care s-a dispus in acest mod satisface cerinta motivarii aratata in precedent, rezultand clar procedeul folosit de instanta, chiar daca nu este amplu motivata si nu cuprinde temeiul legal al solutiei dispuse in aceasta privinta, dar contine elementul esential de apreciere.
In concluzie, Curtea retine ca actul de procedura intocmit de instanta nu s-a facut cu nesocotirea formelor prescrise de lege privind administrarea probei testimoniale, neexistand niciun caz de anulare din cele prev. de art. 105 alin. 2 si de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
- În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că indicarea acestuia s-a făcut in mod formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu rezultă că se invocă greșia interpretare a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci interpretarea eronată a unor probe, ce constituie o chestiune de fapt și care nu justifică invocarea cazului de modificare invocat.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va repinge ca nefondat.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs formulata de intimatul, se va respinge ca neintemeiata, nefiind dovedite existenta si intinderea acestor cheltuieli - potrivit art. 1169 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 673 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr.4825 din 01 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimații intervenienți și.
Respinge cererea intimatului pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. 2 ex
2 ex/24.04.09
Tehn. Red.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu
