Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.397
Ședința publică de la 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.530 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj și sentinței civile nr. 6280 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât -, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât - -, reprezentat de avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței nedepunerea de către recurenta reclamantă a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și timbrul judiciar în valoare de 1,5 lei, precum și faptul că recursul este nemotivat; recurenta reclamantă a depus o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei, pentru imposibilitate de prezentare, fiind trimisă de urgență la Spitalul Județean C, anexând un bilet de trimitere, după care;
Instanța, pentru a da posibilitatea recurentei reclamante de a se prezenta și a depune la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, a lăsat cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a răspuns intimatul pârât - -, reprezentat de avocat, lipsind recurenta reclamantă.
S-a pus în discuție cererea de amânare, în raport de excepția netimbrării.
Apărătorul intimatului pârât s-a opus la cererea de amânare, susținând că o asemenea cerere nu poate fi avută în vedere spre examinare decât în condițiile achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța, constatând că la dosar nu există dovada executării obligației de plată a taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar și, având în vedere că potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, taxele se plătesc anticipat, a apreciat că cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare nu poate fi admisă în condițiile în care recurenta reclamantă, fără nicio justificare, nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru, a respins cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă, acordând cuvântul asupra excepției de netimbrare a recursului.
Avocat, pentru intimatul pârât - -, a solicitat anularea recursului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
La data de 10 septembrie 2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul - -, solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor mobile și imobile pe care părțile le-au dobândit împreună.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul este fiul său, iar, după majoratul acestuia, părțile au locuit împreună, dobândind o casă cu 2 camere și terenul aferent în suprafață de 41 mp, situată în municipiul -, prin efectul unui antecontract de vânzare cumpărare întocmit de reclamantă în calitate de cumpărătoare, și ulterior prin înscris autentic întocmit pe numele pârâtului.
Reclamanta a susținut că prețul imobilului a fost achitat din economiile sale, în parte, din prețul rezultat în urma vânzării unui autoturism marca OLTCIT, aflat în proprietatea sa, precum și printr-un împrumut achitat exclusiv de către reclamantă, conform contractului nr. 13132 din 25 iunie 1992 și declarației autentificate sub nr. 15668 din 3 august 1992.
Se menționează că părțile contractante au înscris un preț simulat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentic.
Reclamanta a mai enumerat în masa bunurilor partajabile un autoturism 1310, arătând că l-a cumpărat în nume propriu conform facturii seria C nr. 56415 din 29 decembrie 1989, dar l-a înstrăinat pârâtului prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2964 din 11 februarie 1992, fără ca actul juridic să își producă efectele, precum și o serie de piese de mobilier, bibelouri, alte obiecte de gospodărie casnică.
La data de 17 noiembrie 2003, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că anterior reclamanta a introdus o acțiune similară, prin care a solicitat să se constate contribuția sa exclusivă la dobândirea bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 2964/1992 și nr. 12139/1992; a invocat inadmisibilitatea acțiunii, în condițiile în care prin hotărârile atașate întâmpinării s-a constatat dreptul său de proprietate exclusivă asupra bunurilor ce se cer a fi partajate.
Prin sentința civilă nr.3113, pronunțată la data de 29 martie 2004, în dosarul nr.17840/2003 al Judecătoriei Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut inadmisibilitatea cererii de partaj judiciar având ca obiect bunurile imobile enumerate în cuprinsul cererii, având în vedere dreptul de proprietate exclusiv al pârâtului asupra acestor bunuri; în privința bunurilor mobile, prima instanță a reținut lipsa de obiect, în condițiile existenței unui drept de proprietate exclusiv al reclamantei, asupra acestor bunuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, la data de 24 iunie 2004, reclamanta. apel respins prin decizia civilă nr. 1251 din 23 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 360/CIV/2005.
În termenul legal, reglementat de art. 301. pr. civilă, a declarat recurs în cauză reclamanta, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Prin decizia civilă nr. 742/30.05.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul reclamantei, a casat ambele hotărâri pronunțate anterior și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Curtea a apreciat că, în raport de motivarea acțiunii, instanțele aveau obligația de a analiza pe fond cererea, respectiv de a verifica dacă părțile s-au gospodărit împreună, dacă au dobândit bunuri în perioada invocată și, în caz afirmativ, care este cota de contribuție a fiecărei părți la dobândirea acestora.
A considerat că se impune a se avea, de asemenea, în vedere susținerea reclamantei privind imposibilitatea morală de a preconstitui probe care să ateste convenția dintre părți.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr- la data de 25.06.2007.
Prin sentința civilă nr.6280 din 23.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 13139/25.06.1992, numitul a vândut pârâtului din prezenta cauză un imobil situat în C, str. - - (fostă str. - -), nr. 18, jud. D, compus din teren în suprafață de 41 mp și o casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu două camere și hol, consemnându-se plata unui preț de 50.000 lei, iar prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 2964/11.02.1992, reclamanta (fostă ) a vândut pârâtului, fiul său, un autoturism 1310, fabricat în anul 1989, ce face obiectul litigiului de față, cu prețul de 73.000 lei.
De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta a încercat să obțină declararea simulației celor două contracte de vânzare-cumpărare precizate anterior, cerere respinsă prin decizia civilă nr. 694/13.03.2000 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 2665/R din 29.09.2000 a Curții de Apel Pitești și că în cadrul acestui litigiu însăși reclamanta a susținut că imobilele casă și teren, precum și autoturismul 1310 sunt proprietatea sa exclusivă, fără să amintească de vreo convenție de coachiziție intervenită între părți.
Totodată, prima instanța a apreciat că proba testimonială administrată în cauză la solicitarea părților nu este concludentă, întrucât cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit nu s-a probat existența unei convenții de coachiziție bunuri sau existența unei contribuții comune a părților la dobândirea bunurilor enumerate în acțiune, astfel încât s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1169 Cod civil, reținându-se că reclamanta nu și-a probat susținerile sale în privința dobândirii în comun a bunurilor în litigiu.
Împotriva sentinței civile nr.6280/23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiovaa declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în fond a acțiunii formulate.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că prima instanță nu a stabilit situația de fapt reală, nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și nu a avut în vedere îndrumările din decizia de casare a Curții de APEL CRAIOVA.
A susținut apelanta că, din probele administrate la prima instanță, a rezultat temeinicia susținerilor sale cu privire la existența unei convenții de co-achiziție între ea și fiul său pârât, martorii audiați în cauză declarând că, în perioada în care au fost dobândite imobilul casă de locuit din C,- și bunurile mobile enumerate în acțiunea introductivă, părțile locuiau împreună, că pârâtul a avut o contribuție foarte mică la dobândirea acestor bunuri și că imobilul a fost cumpărat pe numele pârâtului, întrucât reclamanta era în proces de divorț cu fostul soț.
A mai susținut apelanta că prima instanță ar fi reținut în mod greșit că proba testimonială este neconcludentă, că a făcut referire în considerentele sentinței pronunțate la alte hotărâri judecătorești, ce anterior au fost desființate și că, în contradicție cu probele administrate, a apreciat că pârâtul nu a contribuit la achitarea prețului bunurilor, întrucât era student.
Prin decizia civilă nr.530 din 27 octombrie 2008, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat., județul D, împotriva sentinței civile nr. 6280 din 23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât -, domiciliat în C,-, județul
Împotriva deciziei civile nr.530 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr. 6280 din 23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a formulat recurs reclamanta, fără însă a-l timbra.
În conformitate cu Legea nr.123/1997 și Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată se timbrează anticipat, fiscal și judiciar, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată cu anularea cererii.
Cum la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 9,5 lei și timbrului judiciar în valoare de 1,15 lei, iar recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea expresă a timbrării, urmează a se anula ca netimbrat recursul. Se va lua act că intimatul pârât, prin avocat, nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.530 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj și sentinței civile nr. 6280 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât -.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Tehn./2 ex.
31.03.2009
Jud.apel: -
Jud.fond: -
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu
