Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.553
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 130 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța respinge cererile de amânare formulate de către reclamantul recurent și pârâta intimată, în temeiul dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă, avându-se în vedere obiectul cauzei și împrejurarea că, recurentul nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare.
vând in vedere faptul că în prezenta cauză recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei, și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, deși, a fost citat cu mențiunea achitării acestora, fapt ce rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 8 dosar, instanța din oficiu invocă dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997, privind excepția netimbrării prezentului recurs si retine cauza spre soluționare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 259 din 10 martie 2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oravița, a admis în parte acțiunea principală precizată, formulată de reclamanta împotriva pârâților și, și, a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâtului, a reclamantei și a pârâților, și, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei privind terenul de 1 ha și 2100 mp din titlul de proprietate nr.29747/2002, a constatat deschisă succesiunea defunctei la 06.06.1991 iar ca unic moștenitor, testamentar. Averea succesorală se compune din imobilele înscrise în CF 924. nr.top. 262 de 831 mp și nr. top 263, casa ncc. 94 curte de 543 mp. A constatat deschisă succesiunea defunctei la 26.05.2006, ca moștenitori reclamanta, testamentar, pârâtul -fiu și pârâții, și, nepoți de fiu, decedat (, decedat la 30.08.2001), masa succesorală fiind compusă din imobilele mai sus descrise. A dispus reducțiunea testamentului autentic nr.260/12.04.2006 BNP al defunctei în favoarea reclamantei, la cotitatea disponibilă de 1/3 părți. A stabilit cotele de moștenitor la 3/9 pentru reclamanta, 3/9 pentru pârâtul și câte 1/9 pentru fiecare din pârâții, și din averea succesorală. A atribuit cotele și a dispus ieșirea din indiviziune conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta astfel:
a) Loturile 1, 2 și 3 s-au atribuit pârâților, și și se compun din sulte de câte 11.484,44 lei pentru fiecare și pe care le vor primi de la reclamanta;
b) Lotul nr.4 compus din segmentele B și C din imobil, ocupate în prezent de reclamanta, terenul nr.top. 262 de 831 mp și parte din nr. top. 262 de 209 mp, aflate tot în posesia reclamantei, în valoare totală de 77.014 lei, s-a atribuit reclamantei;
c) Lotul nr.5 compus din segmentul A de clădiri, cu teren aferent de 384 mp, aflate în posesia pârâtului, în valoare totală de 26.346 lei, s-a atribuit pârâtului.
Pentru echilibrare loturi reclamanta va plăti pârâtului o sultă de 8.107,33 lei.
A dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei și pârât asupra loturilor atribuite, cu înființare de foaie CF nouă pentru unul din imobile, cu titlu moștenire și partaj.
A respins ca nefondate toate celelalte cereri și a constatat dovedite cheltuielile de judecată de 375,70 lei din care 328,20 lei reclamanta, 19 lei pârâtul, 19 lei pârâtul și 9,5 lei pârâta, obligând pe pârâtul la 106,23 lei către reclamantă, pe pârâtul la 22,74 lei către reclamantă, pe la 41,74 lei către reclamantă și pe la 32,24 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că CF 924. cu topograficele 262 și 263, cuprinde imobilele de 831 mp și casa ncc.94 curte de 593 mp, iar ca proprietar (), moștenitorii săi fiind, testamentar, testament nr.1366/1984 autentificat de notariatul de Stat O, pârâții, moștenitori legali ai defunctei, primul ca nepot de fiu, ceilalți strănepoți după cel de a doilea fiu.
Succesiunea numitei se deschide la 26 mai 2006, masa succesorală fiind compusă din aceleași imobile, în plus, terenul de 1 ha și 2100 mp, din titlul de proprietate nr.29747/2002, cu privire la care însă, părțile au renunțat la judecată. celei de a doua defuncte sunt: reclamanta, testamentar-testament autentic nr.260/2006 BNP, pârâtul 1 ca fiu, iar pârâții 2, 3, 4 ca nepoți după cel de al doilea fiu, predecedat,.
Din probatoriul testimonial rezultă că imobilul se compune dintr-un corp de clădire vechi și unul nou, realizat în timpul vieții autoarei, prin efortul comun al întregii familii, mai puțin poate pârâții 2, 3, 4, copii la vremea respectivă.
Privind averea succesorală, prima instanța a reținut existența a două testamente, în paralel cu succesiunea legală, primul autentificat la 03.09.1984 sub nr.1366 la Notariatul de Stat O, având ca autor proprietara tabulară, iar ca beneficiară autoarea și cu privire la care niciuna din părți nu au solicitat reducțiunea la cotitatea disponibilă, testamentul vizând averea succesorală mai sus expusă.
C de al doilea testament, autentificat la 12.04.20065 cu nr.260 de BNP G, având ca autoare defuncta, iar ca beneficiară reclamanta, va fi supus reducțiunii, la cererea pârâtului și cu acordul reclamantei, la cotitatea disponibilă de 1/3 părți și de care defuncta a putut dispune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâtul, solicitând desfacerea sentinței civile mai sus menționată, arătând că hotărârea nu este motivată în drept, cauza nefiind lămurită sub toate aspectele, contrar prevederilor art.129 și art.130 Cod procedură civilă.
Se susține că prin nevalorificarea primului testament întocmit în favoarea defunctei, de către legatară în timpul vieții sale, acesta devine caduc și inoperabil, astfel încât reclamanta nu îl poate invoca în calitate de beneficiară.
Se arată că prin hotărârea judecătorească pronunțată au fost încălcate prevederile art.800 și următoarele cod civil și ale art.261 Cod procedură civilă.
Se susține că prima instanță nu a luat în seamă că la edificarea construcției noi a contribuit împreună cu soțul intimatei, iar această contribuție trebuia dedusă din valoarea noii construcții.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2008 calea de atac a fost recalificată în,recurs, având în vedere dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 467 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr- a fost respins recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.259/10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și și cu intimata reclamantă.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul C- reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.650 Cod civil,succesiunea se deferă sau prin lege sau după voința omului, prin testament.
Art.887 Cod civil confirmă coexistența asupra aceluiași patrimoniu succesoral a devoluției legale și testamentare.
Astfel, porțiunea legitimă rezervatară recunoscută anumitor moștenitori, reduce aria de aplicație a transmisiunii testamentare.
În ce privește succesiunea după, decedată la 06.06.1991, întreaga moștenire a fost atribuită legatarei universale, cu motivarea că nici una din părți nu a solicitat reducțiunea la cotitatea disponibilă.
Tribunalul apreciază că succesiunea rămasă după autoarea revine, în temeiul testamentului întocmit de către aceasta, legatarei, din ziua morții testatorului, conform art.899 Cod civil.
Pe de altă parte, pe tot parcursul judecății cauzei în prima instanță pârâții nu au făcut dovada legăturii de rudenie cu autoarea, la dosarul cauzei nefiind depuse acte de stare civilă care să ateste existența acestei legături, mai precis actul de naștere al antecesorului pârâților-fiul testatoarei.
În ce privește cea de-a doua succesiune, după autoarea, deschisă la data de 26.05.2006, urmează a se atribui reclamantei, în baza testamentului autentificat sub nr.260/2006 de BNP G, pârâtului, în calitate de fiu, cât și pârâților, și, în calitate de nepoți, prin reprezentarea antecesorului lor predecedat.
Potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr.319/1944 și art.841 și art.842 Cod civil, rezerva succesorală a descendenților este de 2/3 ( 16/24 ), respectiv 8/24 separat pentru fiecare ramură corespunzător celor doi fii ai testatoarei ( și -predecedat ).
Referitor la rezerva soțului supraviețuitor care este și legatar universal, aceasta este de 1/8 ( 3/24 ) potrivit dispozițiilor art.841 Cod civil.
Cotitatea disponibilă reprezintă cota de 5/24 ( art.849 Cod civil ). Rezultă, așadar, că reclamanta, în calitate de legatar universal, va culege din moștenirea autoarei cota de 8/24 aferentă cotității disponibile cât și părții ce constituie rezerva sa succesorală (5/24+3/24).
Rezultă așadar că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a stabilit în limite legale cotele aferente moștenitorilor cu vocație succesorală ( legală și testamentară ).
În ce privește invocarea caducității primului testament, autentificat de Notariatul de Stat O sub nr.1366/1984, în cauză nu a fost dovedită existența unor cauze ulterioare întocmirii acestuia, care să atragă desființarea retroactivă a testamentului. În cauză, nevalorificarea legatului de către în timpul vieții sale nu implică caducitatea acestuia, câtă vreme predarea legatului i s-a încuviințat de bună voie (art.899 Cod civil ).
Împotriva deciziei civile nr. 467 din 21.10.2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a formulat contestație în anulare contestatorul și a solicitat admiterea contestației în anulare conform art. 318 pct. 1 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 130 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul.
Tribunalul C- pentru pronunța această decizia a reținut că, instanța de recurs nu a analizat în profunzime motivele recursului formulat. Instanța constată că acest motiv este formulat la modul general, contestatorul neindicând care motiv de recurs formulat de el nu a fost analizat de către instanță.
Trecând peste această formulare generală, instanța constată că instanța de recurs a analizat în parte fiecare motiv invocat de recurent și care ar fi putut determina, dacă ar fi fost găsit întemeiat, o modificare sau casare a hotărârii recurate.
Al doilea motiv se referă la faptul că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs prin care se invocă nemotivarea în drept a sentinței recurate. Instanța constată că acest motiv nu se încadrează între cele avute în vedere de art. 318 Cod proc.civ. respectiv motivele privitoare strict la soluția dată cererii de recurs. Obiectul contestației în anulare specială îl reprezintă deciziile pronunțate de instanțele de recurs cu privire la motivele de casare, nu și cele privitoare la fondul dreptului. Nemotivarea în drept atunci când soluția pronunțată este corectă și menținută de instanța de recurs, nu determină o modificare sau casare a hotărârii, instanța de recurs putând suplini această omisiune, ceea ce a și făcut în cazul de față.
Al treilea motiv, prin care contestatorul invocă faptul că instanța de recurs trebuia să constate din oficiu o anumită stare de fapt și incidența anumitor norme legale la acea stare de fapt, este nefondat, întrucât motivele avute în vedere de art. 318 Cod proc. civ. nu se referă și la neanalizarea de către instanța de recurs a motivelor privitoare la fondul cauzei. De asemenea, principiul rolului activ al judecătorului nu se referă la obligația instanței de a constata altă stare de fapt sau alte temeiuri juridice decât cele reținute în cuprinsul considerentelor.
Împotriva deciziei civile nr. 130 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul.
Recurentul fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2009 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată, însă nu s-a conformat acestei dispoziții, astfel că, la acest termen de judecată, instanța de judecată, din oficiu, față de dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, a invocat excepția netimbrării prezentului recurs, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanța de judecată în acest sens, iar, în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul fixat de instanța, sancțiunea este anularea cererii.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere că recurentul nu a achitat până la termenul stabilit de instanță taxa judiciară de timbru datorată, deși a fost legal citat cu această mențiune, instanța, în baza art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, și art. 30 din Regulamentul de aplicare al aceleiași legi, va anula prezenta cerere de recurs, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 130 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.06.2009
Tehnored /10.06.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de recurs:, și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean, Trandafir Purcăriță
