Anulare act. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.552
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN și B împotriva deciziei civile de apel nr. 758/A/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu pârâta intimată - - - T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâta intimată - - - T, lipsă fiind reclamanta recurentă Federația Sindicatelor Libere Din și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța fond cât și cea pronunțată de instanța de apel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.5565 din 24.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoara a respins cererea formulată de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din și, în contradictoriu cu pârâta - - - T, ce a avut ca obiect aplicarea unei amenzi civile debitoarei pârâte până la executarea obligației prevăzută în titlu executoriu reprezentat de decizia civilă nr.2290/R/07.10.2005 a Curții de Apel București.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia Civilă nr. 2290/R/07.10.2005, pronunțată în dosarul nr. 2234/2005, Curtea de Apel București, a admis recursul declarat de Federația Sindicatelor Libere din și împotriva sentinței civile nr. 1424/2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 10158/2003 și a obligat pârâta - - - să respecte pct. 6 al Protocolului încheiat în data de 16.09.2002 între recurenta și - -, în calitate de acționar al - UPSON - împreună cu - COM -, în calitate de potențial acționar majoritar al - -, Curtea reținând, în ceea ce privește calitatea procesuală a - - -, că este succesoarea în drepturi a - -, ca efect al fuziunii prin contopire cu - -.
Întrucât pârâta nu a adus la îndeplinire de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea de mai sus, reclamanta creditoare a declanșat executarea silită, iar la data de 07.12.2007 executorul judecătoresc a somat debitoarea la aducerea la îndeplinire a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Prin încheierea nr. 2118 din 11.05.2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Alba pronunțată în dosarul nr. 12976/2005 s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind retragerea - - -, din structura acționariatului - UPSOM - și înlocuirea cu acționarii și, modificare prevăzută în actul adițional înregistrat cu data certă nr. 1322/10.05.2005 dată de Notarul Public din Ocna M, jud. A și Hotărârea Adunării Generale a acționarilor nr. 2 din 27.04.2005.
Văzând cele de mai sus, instanța de fond a constatat că obligația stabilită prin titlu executoriu în sarcina pârâtei este imposibil de executat de către aceasta, având în vedere că a încheiat protocolul în discuție în calitate de acționar la - UPSOM -, iar în prezent nu mai deține această calitate, dată fiind retragerea din structura acționariatului - UPSOM -, motiv pentru care a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Federația Sindicatelor Libere din și, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.07.2008, solicitând schimbarea în tot a hotărârii supusă reformării, în sensul pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se constate situația de fapt și să fie obligați semnatarii protocolului la care face referire titlul executoriu la respectarea obligațiilor asumate.
Sintetizând motivul de apel ale reclamantei, tribunalul constată că acestea s-au referit în esență la caracterul netemeinic al sentinței atacate, în sensul că argumentul reținut de prima instanță în orientarea sa spre soluția pronunțată, anume ca la ora actuală - - - nu mai are același acționariat nu este de natură să aducă atingere caracterului obligatoriu al protocolului încheiat la 16.09.2002, atâta timp cât instanțele de judecată s-au pronunțat prin hotărâri irevocabile asupra valabilității și aplicabilității depline a clauzelor sale.
Apelanta mai susține ca prima instanță nu și-a exercitat suficient rolul său activ, deoarece nu ar fi corelat probele existente la dosar și ar fi pronunțat o hotărâre care nu este conformă cu adevărul obiectiv. Astfel, protocolul în discuție a fost semnat de actualul acționar al - - - iar faptul că prin încheierea nr. 2118/2005 judecătorul delegat la ORC a constatat în dosarul nr. 12976 retragerea societății pe acțiuni din structura acționarului - Upson - și înlocuirea cu acționarii și (semnatarul actului) întărește afirmația privind obligația executării acelui protocol.
Poziția procesuală a pârâtei a fost exprimată în fața instanței de control judiciar prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 31 - 33, prin care acesta a solicitat respingerea apelului, cu argumentul că obligația asumată prin protocolul încheiat cu apelanta la data de 16.09.2002, aceea de a achita salariaților - Upsom - și C: - salarii compensatorii în caz de concediere nu poate fi executată de - - -, deoarece chiar înainte de momentul pronunțării Deciziei Civile nr. 2290/R/2005 a Curtea de Apel București, pârâta nu mai avea calitatea de acționar al celor două societăți.
Invocând lipsirea de efecte juridice a Deciziei Civile nr. 2290/R/2005 a Curții de Apel București, pârâta a mai adăugat ca obligația asumată prin protocolul în litigiu, revine societății angajatoare - Upsom -.
La solicitarea expresă a instanței, la dosarul cauzei a fost depus în copie xerox Protocolul încheiat la 16.09.2002, între Federația Sindicatelor Libere din și, - Tm - și - -.
Prin decizia civilă nr. 758/A/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din și, împotriva sentinței civile nr. 5565/24.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - -
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență că, într-adevăr, prin cererea care atestă declanșarea căii extraordinare de atac a apelului, reclamanta a solicitat, pe lângă reformarea sentinței primei instanțe de fond, stabilirea situației de fapt și obligarea semnatarilor protocolului la care face referire titlul executoriu, la respectarea obligațiilor asumate, dar, tribunalul consideră că atâta vreme cât ambele sunt petite noi, care nu au făcut obiectul acțiunii inițiale, ele nu pot fi soluționate direct în calea de atac, pentru simplul motiv că art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă interzice formularea unor cereri noi în apel.
Asupra criticilor vizând temeinicia sentinței de fond, tribunalul reține că prin art. 6 al Protocolului încheiat cu federația sindicală reclamanta la data de 16.09.2002, pârâta s-a obligat alături de -, în calitate de acționară majoritară a - Upsom - ca, în situația în care angajatorii societății vor fi concediați ca urmare a lichidării sale voluntare, acționara "va lua toate deciziile necesare pentru ca societatea în cauză să achite câte doisprezece salarii compensatorii pentru fiecare salariat disponibilizat, avându-se ca baza de calcul salariul mediu brut al angajatoarei".Obligația contractuală menționată a fost validată prin Decizia Civilă nr. 2290/R/07.10.2005 a Curții de Apel București, invocată în procesul pendinte ca titlu executoriu, hotărârea prin care instanța, în considerarea calității de acționar majoritar al pârâtei la angajatorul - Upsom -, a obligat - - - să respecte angajamentul asumat față de federația sindicală reclamanta.
Așa cum corect susține intimata în conținutul întâmpinării, în cursul procesului finalizat prin pronunțarea titlului executoriu, structura acționariatului - UPSOM - a fost modificată, în sensul înlocuirii - - - cu acționarii persoane fizice și, modificare prevăzută în actul adițional înregistrat cu data certă nr. 1322/10.05.2005 dată de Notarul public din Ocna M, jud. A și Hotărârea Adunări Generale a acționarilor nr. 2 din 27.04.2005.
Mai mult, deși prin încheierea nr. 2118 din 11.05.2005 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Albas -a dispus înscrierea modificărilor în discuție în registrul comerțului, schimbarea structurii acționariatului angajatorului nu a fost adusă la cunoștința instanței, care a pronunțat titlul executoriu, pentru a se discuta în ce măsură obligația asumată de societate prin protocolul din 16.09.2002 s-a transmis noilor acționari majoritari, cu alte cuvinte, dacă a operat sau nu o transmisiune convențională a calității procesuale pasive de la pârâta la persoanele fizice și.
Tribunalul Timiș consideră că prin omisiunea de a sesiza instanța investită cu fondul litigiului despre modificările structurale ale angajatorului - UPSOM -, pe care putea și trebuia să le cunoască de la momentul înscrierii în registrul comerțului, în contextul în care apartenența calității de acționar majoritar este esențială pentru executarea convenției din 16.09.2002, federația sindicală reclamanta și-a asumat riscul pronunțării unei hotărâri judecătorești lipsită de efecte juridice și ale cărei dispoziții nu mai pot fi executate.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept de mai sus, în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul Timiș va respinge apelul reclamantei, apreciind că soluția adoptată de instanța de fond, precum și argumentele care au stat la baza acesteia, cu privire la posibilitatea de executare a Deciziei Civile nr. 2290/R/07.10l.2005 a Curții de Apel București și deci de obligare a pârâtei la plata unei amenzi în temeiul art. 580 ind. 2 și 580 ind. 3 Cod procedură civilă, sunt legale și temeinice.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din și, B, solicitând casarea ei, în totalitate, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 10 Cod procedură civilă și motivând în esență că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, inserând unele considerații care exced obiectului cauzei, schimbându-se astfel sensul obiectul judecății și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Intimata pârâtă - - - T, prin întâmpinarea de la dosar solicită respingerea recursului reclamantei ( 9 - 11 dosar).
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamantei este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleiași reclamante, câtă vreme cererea reclamantei întemeiată pe prevederile art. 580/2 și 580/3 Cod procedură civilă, de a dispune aplicarea unei amenzi civile pârâtei - -, T, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu - decizia civilă nr. 2290/R/07.10.2005 a Curții de Apel București, a fost just considerată neîntemeiată, și respinsă ca atare, acestei pârâte intimate neputându-i-se aplica sancțiunea amenzii civile cerută.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, în materie, precitate, când a confirmat soluție primei instanțe, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile recurate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, din analiza probelor cauzei, Curtea stabilește că nici instanța de apel și prima instanță nu a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul acestuia, ci dimpotrivă s-au pronunțat, motivat just și amplu, exact asupra obiectului prezentei judecăți, în condițiile legale prev. de art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, prin exercitarea rolului lor activ, încât acest motiv de recurs nu este incident în speță, impunându-se respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Această soluție se impune în recurs, întrucât din studiul dosarului cauzei, Curtea constată că reclamanta a solicitat executarea silită în baza titlului executoriu, adică decizia civilă nr. 2290/R/07.10.2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. 2234/2005 care dispune obligarea pârâtei intimate la respectarea punctului 6 al Protocolului încheiat la data de 16.09.2002, formându-se în acest sens dosarul execuțional nr. 44/ex/2007 al " G".
Așadar, prin acțiunea inițială promovată de reclamantă, în calitate de reprezentantă al unor salariați ai UPSOM aceasta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei intimate, care avea calitatea de acționar al UPSOM să respecte protocolul încheiat de către părți.
Astfel, titlu executoriu în baza căruia reclamanta a început această executare silită și în temeiul căruia a formulat prezenta acțiune dispune DOAR obligarea acestei pârâtei la respectarea acestui punct 6 al Protocolului încheiat.
Punctul 6 din Protocolul mai sus indicat prevede faptul că: "Dacă prevederile prezentului protocol vor fi încălcate iar personalul de la cele două societăți comerciale( UPSOM și ) va fi indisponibilizat sau ii va fi desfăcut contractul de muncă ca urmare a lichidării voluntare a uneia dintre societățile comerciale, acționarii se obligă - IA TOATE DECIZIILE necesare pentru ca SOCIETĂȚILE în cauză să achite câte 12 salarii compensatorii pentru fiecare salariat disponibilizat."
În consecință Curtea constată că obligația pârâtei intimate stabilită prin titlul executoriu mai sus iterat, constă în faptul ca în calitatea sa de acționar să ia deciziile care se impun pentru ca societățile în cauză, în speță UPSOM să acorde salariile compensatorii angajaților cărora li se va înceta contractul de muncă în modalitățile indicate în pct. 6 din Protocolul încheiat.
Este de precizat că pârâta intimată - - T nu mai are calitatea de acționar la UPSOM și nu avea calitatea de acționar încă înainte de pronunțarea deciziei a cărei executare o solicită reclamanta și pe care își întemeiază prezenta cerere
Astfel, prin transferuri efectuate pe bursă, pârâta intimată - - Tav ândut acțiunile pe care le-a deținut la UPSOM, societatea modificând în acest sens și structura acționariatului, dovadă în acest sens fiind hotărârea AGEA a. UPSOM din data de 27.04.2005 și certificatul de înregistrare mențiuni eliberat care reflectă ieșirea din această societatea a subscrisei.
Astfel, intimata de mai sus nu deține calitatea de acționar și nu a deținut calitatea de acționar nici la data pronunțării deciziei de către Curtea de Apel București și prin urmare având în vedere că nu mai este acționară la UPSOM, este imposibil să ia decizii în vederea influențării acestei societăți, într-un fel sau altul.
Curtea reține, așadar, că obligația de plată a salariilor compensatorii revine, atât conform protocolului încheiat, cât și conform legii, societății angajatoare care este UPSOM, singurul mod în care pârâta intimată s-a angajat prin protocolul semnat fiind acela de a lua deciziile necesare pentru ca societatea să acorde salariile compensatorii.
Ori, decizia pronunțată de Curtea de Apel București - care constituie titlu executoriu-fiind pronunțată după data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor pe care intimata pârâtă le deținea la UPSOM este lipsită de efecte juridice, având în vedere că un terț față de societate nu poate influența în nici o măsură societatea pentru a lua anumite decizii, într-un sens sau altul.
Relevante în acest sens sunt dispozițiile /1990, care prevăd în mod clar deciziile care urmează a fi luate de către Generale ale Acționarilor într-o societate comercială, cvorumul care trebuie îndeplinit în vederea valabilității hotărârilor Generale ale acționarilor.
Ori, pârâta intimată nu mai are calitatea de acționar în societatea UPSOM și ca atare în calitate de terț, nu are posibilitatea legală de a influența societatea, într-un fel sau altul.
Titlul executoriu pe care îl deține reclamanta a obligat pârâta intimată doar la respectarea punctelor înscrise în Protocolul amintit, ori această decizie este lipsită de efecte juridice și de finalitate, atâta vreme cât această pârâtă nu este acționară la UPSOM
Ca atare, Curtea consideră că instanța de fond prin sentința civilă nr. 5565/17.04.2008, cât și instanța de apel, prin decizia civilă nr. 758/A/l 0.11.2008 a reținut în mod corect starea de fapt și anume aceea că pârâta intimată nu poate fi obligată la plata unei amenzi civile, având în vedere faptul că nu mai este acționară al UPSOM și prin urmare nu poate influența în nici un mod activitatea acestei societăți comerciale.
Obligația stabilită în titlul executoriu apare astfel imposibil de executat, având în vedere că acea obligație cădea în sarcina pârâtei în calitate de acționar al UPSOM, ori în prezent această calitate a pârâtei nu mai subzistă și de aceea, Curtea conchide că, atât instanța de fond, cât și cea de apel au observat în mod judicios faptul că obligația stabilită prin titlul executoriu invocat de către recurentă este imposibil de executat și drept urmare nici cererea acesteia de aplicare a unei amenzi civile nu este îndreptățită.
Ca atare, instanța de apel nu a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, așa cum face referire recurenta, ci a stabilit că nu se poate aplica o amendă civilă în sarcina pârâtei, atâta timp cât obligația de care se prevalează recurenta este imposibil a fi executată.
Referitor la motivele de apel invocate de către reclamanta apelantă, acestea au fost calificate de instanța de apel în mod corect ca fiind petite noi, introduse de către reclamantă în apel, acestea neputând fi soluționate de către instanță, direct în calea apelului.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge recursul formulat de reclamantă și va menține ca temeinică și legală atât sentința pronunțată de prima instanță cât și decizia instanței de apel.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, invocat de reclamantă, prev. de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, Curtea observă că acesta vizând netemeinicia, nu poate fi incident în cauză, întrucât a fost abrogat încă prin Legea nr. 219/06.-, de aprobare a nr.OUG 138/2000, pentru modificarea și completarea Codului d procedură civilă, sub acest aspect, reclamanta aflându-se într-o confuzie procesuală, întrucât potrivit actualului cod de procedură civilă, în legislația română, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, în recurs numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute - expres și limitativ - în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamantei, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivului de nelegalitate al recursului, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C, iar motivul de recurs, vizând netemeinicia, prev. de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, în prezent este abrogat, cum deja s-a arătat mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN și împotriva deciziei civile de apel nr. 758/A/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 26.05.2009
Tehnored /16.06.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Claudia Rohnean, Trandafir Purcăriță
