Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.725
Ședința publică din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.146/A/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 15.06.2009 întâmpinarea formulată de pârâta intimată, însoțită de împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei, iar un exemplar din întâmpinare se comunică reclamantei recurente. De asemenea, s-a depus la dosar la data de 23.06.2009, comunicată prin fax, cererea de amânare formulată de reclamanta recurentă în vederea angajării unui apărător, însoțită de adeverință medicală.
Reclamanta recurentă, prezentă persona, declară că renunță la cererea de amânare pentru angajare apărător și că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta recurentă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, menținerea hotărârii primei instanțe, reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în favoarea intimatei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.146/A/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.9573/15.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută, după cum urmează:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da în contradictoriu cu pârâta, să dispună revocarea declarației de renunțare la moștenire autentificată sub nr.487/15.02.2008 de BN
În motivare a arătat că declarația de renunțare la moștenirea defunctei sale mame a fost dată ca urmare a manoperelor dolosive săvârșite de pârâtă.
În drept a invocat dispozițiile art.953,960,961 civ.
Prin hotărârea apelată, judecătoria a respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut din probele administrate că prin declarația evocată, reclamanta a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, tacită ori forțată a succesiunii defunctei sale mame, decedată la data de 06.07.2004, față de a cărei succesiune înțelege să rămână străină.
Prin testamentul autentificat sub nr. 1149 din 11 martie 2004 defuncta a instituit-o ca legatară universală pe numita, fiica reclamantei.
Declarația martorei se coroborează cu susținerile reclamantei, în sensul că reclamanta s-a înțeles cu pârâta, prin intermediul fiicei sale și al martorei, în calitate de avocat, în sensul renunțării la succesiune după mama lor, fără a cunoaște cuantumul despăgubirilor ce urmau a fi primite de la Prefectură în considerarea faptului că defuncta a fost deportată din. Înțelegerea s-a făcut prin aceste persoane, deoarece părțile erau certate.
Martora a mai declarat că părțile s-au înțeles să renunțe la succesiune, pentru ca averea rămasă în urma defunctei lor mame să rămână în întregime fiicei reclamantei, că a purtat o discuție cu pârâta și acesta a spus că se va prezenta la notar, ulterior martora a aflat că aceasta a amânat de mai multe ori această întâlnire, pentru ca în cele din urmă, pârâta să-i comunice că nu dorește să mai dea această declarație de renunțare, deoarece s-a interesat la Prefectură și urmează să primească o sumă de bani la care are și ea dreptul.
Martora a programat părțile la notar pentru a da declarația de renunțare la succesiune la ore diferite, pentru a nu se întâlni, deoarece acestea nu se înțeleg și nu au dorit să se întâlnească.
Renunțarea la succesiune este expresă și constituie, totodată, un act solemn, iar efectele ei au drept consecință faptul că renunțătorul este considerat, potrivit prevederilor art. 696 Cod civil, că nu a fost niciodată moștenitor, vocația sa succesorală fiind retroactiv desființată, astfel că, în mod practic, renunțătorul pierde partea din moștenire care i se cuvenea.
Art.701 cod civil permite renunțătorului să retracteze renunțarea, dar cu îndeplinirea obligatorie a două condiții: dreptul de opțiune al renunțătorului să nu se fi prescris prin împlinirea termenului de șase luni de la deschiderea succesiunii și succesiunea să nu fi fost acceptată între timp de către alt succesibil.
Or, este evident că dreptul de opțiune al reclamantei cu privire la acceptarea succesiunii s-a prescris de multă vreme, având în vedere că mama sa a decedat la data de 06.07.2004, iar potrivit prevederilor art. 651 Cod civil, succesiunile se deschid prin moarte.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamantă în vederea retractării renunțării, respectiv faptul că a fost viciat consimțământul său prin manopere dolosive din partea pârâtei, pentru aod etermina să încheie actul, instanța a constatat că aceste susțineri nu sunt dovedite, din probatoriul administrat în cauză nereieșind că pârâta a determinat-o pe reclamantă să renunțe la succesiunea după mama lor; dimpotrivă, reclamanta este cea care a inițiat acest demers și a convins-o pe pârâtă, într-o primă fază, să renunțe la succesiune, dar ulterior aceasta s-a răzgândit, datorită informațiilor suplimentare obținute cu privire la cuantumul sumei de bani pe care urma să-l primească în calitate de moștenitor al mamei sale, de la Prefectura
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
În motivarea apelului declarat împotriva sentinței, reclamanta a criticat interpretarea dată probatoriului administrat din care rezultă că inițiativa renunțării la succesiune a aparținut nu reclamantei, ci fiicei sale și că pârâta nu putea lua la cunoștință despre existența și cuantumul despăgubirilor la 15.02.2008, câtă vreme hotărârea Prefecturii Aaf ost dată la 22.02.2008; a mai invocat greșita înlăturare a declarației martorei.
Respingând apelul astfel motivat, tribunalul a reținut că simpla răzgândire a pârâtei cu privire la darea declarației notariale de renunțare la succesiune nu reprezintă o manoperă dolosivă (mijloace viclene) în înțelesul art. 960 Cod civil, ci expresia libertății sale de opțiune între a accepta sau renunța la moștenire. Actul juridic de opțiune succesorală este unul unilateral, fiind rezultatul unei voințe unice - a succesibilului, care nu poate fi obligat nici să accepte, nici să renunțe la succesiune. Din acest punct de vedere, opțiunea pârâtei nu poate fi privită ca o manoperă dolosivă, întrucât nu se referă la o convenție între mai multe părți, în cadrul căreia una dintre părți să fi folosit mijloace viclene pentru a determina o altă parte să contracteze, textul art. 960 Cod civil fiind relevant sub acest aspect.
La fel nu există vreo dispoziție legală care să oblige succesibilul să anunțe pe ceilalți succesibili despre data și modul în care își va manifesta dreptul de opțiune succesorală, ori să condiționeze acest drept de exercitarea lui de către alți succesibili.
În fine, răzgândirea pârâtei cu privire la efectuarea unui act juridic unilateral, pur personal nu are în sine nimic ilicit și nu se poate constitui într-o manoperă dolosivă care să afecteze dreptul de opțiune succesorală - la fel de personal - al celorlalți succesibili.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat că atitudinea pârâtei care nu a anunțat-o că s-a răzgândit în ceea ce privește renunțarea la succesiune se constituie într-un dol prin reticență ca viciu de consimțământ.
A mai arătat că tot în manopere dolosive se constituie și faptul că pârâta i-a comunicat prin interpuși (câtă vreme fiica reclamantei a inițiat demersurile în sensul renunțărilor la moștenirea defunctei) că va renunța la succesiune, pentru ca ulterior să se răzgândească.
A arătat că înțelegerea avută cu pârâta în sensul renunțării la moștenirea defunctei lor mamă are natura unei convenții în sensul art.969 civ. dispozițiile art.948, 953, 960, 970 al.2 civ. fiind incidente, iar atitudinea pârâtei, concretizându-se în săvârșirea dolului, îi dă recurentei dreptul să pretindă despăgubiri în condițiile art.998 civ.
A solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei, învederând volumul redus de muncă necesară apărătorului acesteia.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar criticile reclamantei pot fi încadrate, în baza art.306 al.3 pr.civ. în dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. și văzând normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanta a susținut că, inițial, pârâta s-a arătat de acord să renunțe la moștenirea defunctei lor mame însă, după ce reclamanta a procedat în acest sens, pârâta s-a răzgândit, această atitudine echivalând cu surprinderea prin dol a reclamantei în sensul art.948 pct.2, art.953, 960.civil.
Cum în mod corect a reținut instanța de apel, renunțarea la moștenire este un act unilateral al renunțătorului, exprimând libera opțiune a acestuia în sensul neacceptării unei succesiuni.
Pe de altă parte, dacă renunțătorul poate reveni în condițiile art.701 civ. asupra renunțării săvârșite, cu atât mai mult succesibilul are aptitudinea de a reveni asupra intenției de a renunța în condițiile în care intenția nu s-a materializat într-un act expres de renunțare. În concluzie, pârâta avea libera alegere între a accepta sau nu succesiunea, fără ca refuzul de a renunța să fie rezultatul afirmatei intenții de a vicia consimțământul reclamantei.
Chiar și în situația în care s-ar accepta că înțelegerea (intermediată de fiica reclamantei și de avocat) între părți cu privire la renunțarea de către ambele la succesiunea mamei lor ar avea natura unei convenții în sensul art.969 civ. (deși ca efect al așa-zisei convenții niciuna dintre părți nu beneficia de vreo contraprestație), susținerile reclamantei referitoare la incidența dispozițiilor ce reglementează dolul ca viciu de consimțământ, respectiv art.948 pct.2, 953.civ. nu se constituie în temeiuri de modificare a deciziei recurate.
Astfel, dolul este o cauză de nulitate conform art.960 civ.; or, pentru ca sancțiunea nulității să fie incidentă, este necesar ca mijloacele dolosive să fi fost folosite de pârâtă pentru aod etermina pe reclamantă să dea declarația de renunțare la succesiune; cu alte cuvinte, cauza de nulitate să existe anterior declarației.
După cum corect s-a reținut în cauză, din probatoriul administrat nu se poate reține că pârâta și-ar fi exprimat intenția de a renunța la succesiune exclusiv pentru a-i vicia consimțământul reclamantei, respectiv că la momentul exprimării acestui acord avea atât reprezentarea faptului că reclamanta va da declarația autentică, cât și intenția ca, ulterior acestui act al reclamantei, să nu mai dea și ea această declarație.
Susținerile recurentei referitoare la interpretarea și executarea convențiilor nu sunt relevante ca motive de recurs, câtă vreme reclamanta a solicitat anularea (revocarea) renunțării pentru dol ca și cauză de nulitate și nu o eventuală rezoluțiune a afirmatei convenții pentru neexecutare din partea cocontractantului.
Recurenta a solicitat pe calea prezentului recurs reducerea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în favoarea intimatei.
Cererea fiind formulată în recurs, are în vedere suma de 1000 lei, reprezentând onorariul achitat de pârâtă apărătorului ales.
Instanța va respinge această cerere, având în vedere că suma este rezonabilă raportat la obiectul cauzei și la gradul de dificultate al acesteia și ținând seama că reclamanta însăși a achitat în apel avocatului ales un onorariu în același cuantum (fila 29 dosar apel).
Nu se constituie în motive de recurs în sensul art.304 pr.civ. relatarea situației de fapt ce a precedat declanșarea litigiului și nici susținerile vizând interpretarea probelor administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.146/A/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.146/A/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/30.06.2009
Tehnored.MM/2 ex/03.07.2009
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
