Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târnăveni,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 271 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 2495/2008).
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 23 ianuarie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin Sentința civilă nr. 884 din 20 decembrie 2007 Judecătoria Târnăveni s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Conform certificatului de moștenitor nr. 76/23.04.2004, este singurul moștenitor al masei succesorale rămasă după defuncții părinți în cotă de 1/1 părți, reclamanta fiind străină de această succesiune prin neacceptare așa cum rezultă din declarația autentificată la 23.04.2004. Instanța, de asemenea, a constatat că termenul de retractarea renunțării este prescris, iar pârâtul a acceptat întreaga succesiune la data renunțării, respectiv 23.04.2004, dată la care s-a eliberat și certificatul de moștenitor. S-a constatat, de asemenea, că acest certificat de moștenitor nu a fost atacat în instanță în vederea anulării, fiind prescris și termenul de atacare, concluzia fiind că este imposibil a se dezbate din nou succesiunea în instanță.
Prin Decizia civilă nr. 271 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Mureș, s-au admis apelurile declarate de apelanții și, împotriva sentinței civile nr. 884 din 20 decembrie 2007 Judecătoriei Târnăveni, pronunțată în dosarul nr- și, drept consecință, s-a desființat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Tribunalul a reținut că prin sentința atacată nu s-a făcut o analiză pe fond a petitelor cererii de chemare în judecată și a motivelor invocate în susținerea acestora, motivarea fiind în contradicție cu dispozitivul sentinței în contextul în care în considerente se analizează prescripția, care nu a fost pusă în discuția părților iar în dispozitiv se arată că acțiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică existând atât motive de casare, cât și de modificare, situație în care potrivit art. 312 pct. 3 teza 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța de recurs este în drept a casa cu trimitere spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre este recurată.
Astfel, potrivit art. 292 Cod procedură civilă, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță, sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Apelanta intimată, prin apel, solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 76/2004, precum și înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale ce i se cuvin, lucruri ce nu au fost solicitate prin acțiunea introductivă, iar instanța de apel nu analizează acest incident, deși prin întâmpinare s-a învederat acest lucru, fiind datoare să se pronunțe asupra acesteia.
Pe de altă parte s-a apreciat că s-a făcut o cercetare a fondului cauzei, iar deficiențele reținute de către instanța de apel puteau fi îndreptate de către aceasta în temeiul art. 292 și art. 295 Cod procedură civilă.
Hotărârea primei instanțe nu este greșită, deoarece nu s-a cerut anularea certificatului de moștenitor, toate capetele acțiunii introductive de instanță sunt inadmisibile, fiind de la sine înțeles că nu se poate dezbate o succesiune, a se constata existența unui partaj voluntar fără a se depune actul constatator necesar și a dispune partajarea masei succesorale atâta timp cât în succesiunea respectivă s-a emis un certificat de moștenitor nr. 76/2004 care de altfel nici nu mai putea fi atacat fiind prescris termenul prevăzut de art. 701 Cod civil.
În drept s-au invocat și prevederile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La data de 13 ianuarie 2009, la dosar s-au depus concluzii scrise,solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prima motivelor de recurs invocate instanța constată că recursul declarat este nefondat, din următoarele considerente:
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul dezbaterea masei succesorale după defuncții, decedată la 19.11.1987 și senior decedat la 18.03.1991.
A constata masa succesorală formată din imobil casă și teren situat în Târnăveni,-, a stabili calitatea de moștenitor a părților în cote egale de 1/2.
A constata partajul voluntar intervenit între părți după decesul părinților în sensul atribuirii imobilului pârâtului cu obligarea acestuia la plata sultei și a constata ineficiența declarației de renunțare încheiată în 23 aprilie 2004 ce a fost obținută prin manevre dolosive, ca urmare a acceptării succesiunii conform 95/2001.
Partajarea masei succesorale prin vânzare la licitație a imobilului, cu cheltuieli de judecată.
Într-adevăr la data de 23 aprilie 2004 s-a întocmit certificatul de moștenitor nr. 76 prin care s-a dezbătut succesiunea după defuncții și și acesta are putere doveditoare prev. de art. 88 alin.1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995 și nu s-a solicitat anularea acestui act. ( fila 18 dosar fond ). Între moștenitorii prezenți în fața notarului care și-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori, cotele de moștenire și componența masei succesorale, realizând deci un acord de voințe, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții; de aceea nici unul dintre acești moștenitori nu poate combate elementele cuprinse în certificatul de moștenitor, afară de cazul în care dovedește existența unui viciu de consimțământ sau existența unui caz de nulitate absolută.
Ținând seama de faptul că reclamanta nu a solicitat anularea acestui certificat de moștenitor, prima instanță a respins în totalitate acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Însă nu s-a avut în vedere că s-a solicitat a se constata ineficiența declarației de renunțare încheiată în 23 aprilie 2004, pentru menevre dolosive, petit ce trebuia și putea fi analizat pe fond întrucât este un act juridic de sine stătător, ce a fost cuprins în certificatul de moștenitor mai sus arătat.
De fapt, prin declarațiile autentificate sub nr. 858 și 859 din 23 aprilie 2004 ( filele 4, 22 dosar fond), nu a renunțat la succesiune ci a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare a acesteia.
Reclamanta a invocat că acest act juridic este lovit de nulitate pentru viciu de consimțământ, nefiind vorba de retractarea renunțării în condițiile art.701 Cod civil, care ar face să opereze în raport cu renunțătorul termenul de prescripție prevăzut de art.700 Cod civil. Apoi, trebuia analizată pe fond și petitul privind partajul voluntar susținut că ar fi intervenit în condițiile art. 730 alin.1 Cod civil, care de asemenea ar fi un act juridic independent realizat prin bună învoială.
Pe de altă parte excepția prescripției și excepția inadmisibilității acțiunii nu au fost puse în discuția părților.
Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul pentru ca părțile să-și exprime poziția față de acestea, fiind incidente prevederile art. 127,129 Cod procedură civilă.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și nerespectarea dreptului la apărare este sancționat cu nulitatea hotărârii.
Instanța de apel a ținut seama de faptul că certificatul de moștenitor în cauză nu a fost atacat, soluționând cauza în baza efectului devolutiv al apelului prev. de art. 295 Cod procedură civilă.
Văzând că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel în mod just a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Târnăveni.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prevederile art. 312 Cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în Târnăveni,-, județul M, împotriva Deciziei civile nr. 271 din 14 octombrie 2008 Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pârâtul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.Sz.
Tehnored.
2 exp./23.02.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
