Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 848/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(484/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.848
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1658 A din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.208.361/25.03.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, același avocat reprezentând și interesele intimatului-pârât, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurenta-reclamantă a depus, prin serviciul registratură al instanței, la data de 12.05.2009, cerere prin care arată că nu a avut posibilitatea să-și angajeze avocat, solicitând și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 al.1 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimaților-pârâți declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței aflată la fila 18 dosar, urmând a se constata că recursul este lipsit de interes întrucât atât instanța de fond, cât și instanța de apel au consfințit voința părților privind modalitatea de partajare și de achitare a sultei.
Intimatul-pârât, personal învederează instanței că nu deține bani pentru achitarea sultei stabilită prin hotărârea primei instanțe, iar termenul de 6 luni este solicitat pentru a putea beneficia de un credit bancar.
Avocatul intimaților-pârâți mai arată că atribuirea bunului în litigiu nu a fost efectuată provizoriu, ci cu caracter definitiv așa cum a fost înțelegerea părților, așa a consfințit hotărârea judecătorească în primă instanță, confirmată ulterior de instanța de apel, iar termenul de 6 luni a fost o înțelegere între părți pentru a achita sulta la care s-au obligat.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8663/15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, s-a dispus ieșirea din indiviziune, s-a atribuit în proprietate indiviză pârâților și imobilul situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 318 mp și construcția edificată pe acesta, au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 105.740,4513 RON cu titlu de sultă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe civile s-a reținut, în esență, că părțile sunt coindivizare asupra imobilului situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 318 mp și construcția edificată pe acesta, reclamanta cu o cota de și pârâții cu o cota de .
S-a avut în vedere că prin sentința civila nr.5156/16.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, irevocabilă, s-a constat că pârâții sunt moștenitorii rezervatari ai defuncților și, s-a dispus reducțiunea donației ce a format obiectul contractului autentificat sub nr.622/11.03.1998 la BNP B până la întregirea rezervei succesorale a fiecăruia dintre pârâții din prezenta cauză, astfel încât reclamanta deține o cota de din imobil și pârâții câte fiecare.
Autorii pârâților au dobândit imobilul astfel: terenul prin atribuire numitei născută de către Societatea Micii, la data de 15.05.1947, act transcris la Grefa Tribunalului Ilfov - Secția notariat sub nr.17561/25.06.1947, iar construcția edificată de soții în baza autorizației de construire nr.62A/1995.
Potrivit art.728 Cod Civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune astfel încât, instanța a admis cererea precizată.
Prin decizia civilă nr.1658 A/16.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.8663/15.10.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
În motivarea acestei soluții, tribunalul a observat nehotărârea reclamantei în cererile formulate atât pe parcursul dosarului de fond cât și pe parcursul dosarului de apel, când își exprimă intenția de a renunța la drepturile succesorale, la contractul de donație încheiat cu părinții săi și de a modifica modul de plată a sultei.
Și în cadrul declarației de apel apelanta - reclamantă arată că înțelege să renunțe la drepturile succesorale contra sumei ce reprezintă sulta fixată de instanță. Acest aspect nu echivalează cu o renunțare propriu-zisă întrucât renunțarea la drepturile succesorale echivalează cu renunțarea la moștenirea autorilor săi fără a primi în schimb ceva din moștenirea acestora. Or, faptul că apelanta - reclamantă dorește să primească sulta după ieșirea din invaziune înseamnă acceptarea moștenirii și faptul că s-a învoit cu intimații - pârâții referitor la modul de împărțire a moștenirii.
Tribunalul a observat că în practicaua sentinței civile s-a consemnat punctul de vedere al părților cu privire la sistarea stării de indiviziune, apelanta - reclamantă arătând că este de acord ca imobilul să fie atribuit intimaților - pârâți în schimbul plații sultei într-un termen de 6 luni.
Susținerile din cadrul declarației de apel în sensul că apelanta - reclamantă renunța la contractul de donație autentificat sub nr.622/1998, nu mai pot fi puse în discuția părților și nu mai pot fi analizate întrucât aceste aspecte au fost rezolvate cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr.5156/16.06.2006 pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 B, irevocabilă, prin care s-a constat ca pârâții sunt moștenitorii rezervatari ai defuncților și, s-a dispus reducțiunea donației ce a format obiectul contractului autentificat sub nr.622/11.03.1998 la BNP B până la întregirea rezervei succesorale a fiecăruia dintre pârâții din prezenta cauză.
Solicitarea apelantei - reclamante în sensul că fiecare intimat - pârât să achite câte 500 lei pe lună până la epuizarea sultei fixată de instanța de fond, nu poate fi primită de tribunal din moment ce aceasta și-a exprimat acordul ca sulta ce cădea în sarcina intimaților - pârâți să fie plătită de aceștia într-un termen de 6 luni.
Această solicitare privește modul de executare a hotărârii, aspect asupra căruia se poate înțelege cu intimații - pârâți, dar nu reprezintă o critică de natură a duce la schimbarea hotărârii în ce privește modul de plată a sultei. Din moment ce în fața instanței de fond reclamanta a fost de acord cu atribuirea imobilului către pârâți și cu plata de către aceștia a sultei într-un termen de 6 luni, nu se mai poate reveni în cadrul căilor de atac cu privire la acest acord.
În consecință, tribunalul consideră că toate susținerile apelantei din cadrul apelului nu reprezintă critici apte să conducă la schimbarea sentinței civile pronunțate de instanțe de fond, motiv pentru care a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv solicită ca sulta să-i fie achitată individual de fiecare pârât, câte 500 RON pe lună până la epuizarea sumei și termenul în care această executare să se facă să fie cel în care părțile s-au convenit în fața instanței fondului, solicitând îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei în conformitate cu cererea sa.
În dovedirea motivelor de recurs recurenta a depus în ședința publică din 13.04.2009 un set de acte.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că nu se poate lua act de declarația recurentei că renunță la succesiune, așa cum a precizat în cererile depuse la dosar, deoarece declarația acestei părți reprezintă o acceptare a moștenirii și nu o renunțare.
De altfel, prin sentința civilă nr.5156/16.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, sentință rămasă irevocabilă, s-a constatat că pârâții sunt moștenitorii rezervatari ai defuncților și, s-a dispus reducțiunea donației ce a format obiectul contractului autentificat la nr.622/11.03.1998 la BNP B, aflat la fila 5 din dosarul de fond, până la întregirea rezervei succesorale a fiecăruia dintre pârâții din prezenta cauză, respectiv câte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în-, sector 2, compus din teren în suprafață de 318 mp și construcție, reclamanta având o cotă de din imobil și pârâții câte fiecare.
În practicaua sentinței pronunțate la 15.10.2008 s-a reținut că recurenta a solicitat ca imobilul să fie atribuit pârâților cu obligarea lor la plata unei sulte în termen de 6 luni și că pârâții au solicitat atribuirea imobilului, cu menținerea lor în stare de indiviziune.
Curtea a constatat că atât instanța fondului, cât și instanța de apel au respectat dispozițiile art.6734și art.67310alin.4 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs depuse recurenta nu critică soluția instanței cu privire la modalitatea de soluționare a cererii introductive de instanță formulate de ea la 30.04.2008, ci antamează aspecte legate de executarea sentinței.
Ori, principiul care guvernează executarea silită îl reprezintă îndeplinirea de bună voie a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească, moment la care recurenta are posibilitatea, în condițiile art.3711alin.3 Cod procedură civilă, să solicite achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, precum și a cheltuielilor de executare.
Față de aceste considerente, Curtea a constatat că nu se pot reține criticile întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece normele legale au fost aplicate corect.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat conform file 18 a dosarului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1658 A/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
.
2 ex./27.05.2009
TB-4 -;
JUd.2 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
